7,476 matches
-
cămara, trimisese acasă nenumărate borcane Rex cu conserve și dulcețuri și se bucura de cel mai modern confort, ba încă, în dorul de a face spirit, el și prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă în pod! Găseau lucrul foarte hazliu. La plecare, în loc de gratificație, dete menajerei, rămasă în casă și care îi făcuse gospodăria, o rochie și o pălărie a stăpânei plecate. Nemțoaica, fe meie cinstită, refuză, spunându-i că nu le-ar putea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu mare grijă. Când a înghițit poporul, partidul a devenit de „masă”. * Ca și vinul de masă, și partidul de masă era de proastă calitate. * Partidele mici sunt ca sâmburii de măslină: se aruncă. * Dacă nu ești bolnav, mersul pe bicicletă e foarte sănătos. * Când a ieșit din spital era sănătos tun și gol pușcă. * Stalin și poporul rus comunismul ne-au adus. * Ca să te împaci, trebuie mai întâi să te cerți. * Culmea umilinței: să ceri iertare pentru greșelile altora. * Unii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
învață carte; viața te învață toate. * Sălile de așteptare sunt făcute pentru ca totul să ți se pară insuportabil. * Sub unele halate albe se ascund cămăși murdare. * Unii critici descoperă aspecte la care autorii nici nu s-au gândit. * Mersul pe bicicletă e sănătos, dacă nu dă o mașină peste tine. * Dacă mănânci în exces produse care conțin fier, poți ajunge să zăngănești. Nu tăia un copac dacă nu ai răsădit altul. * Pușcăria e un hotel din care au căzut toate stelele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
motoare în doi timpi). Spre marea mea nemulțumire, soția mea distingea de la mare distanță după sunet, motorul unei motociclete și spunea cu siguranță de expert „ăsta e Simsonul doctorului Dumitrescu”. Am încercat să-mi procur și eu cel puțin o bicicletă (apăruseră niște biciclete germane Mifa), dar nu se dădeau decât pentru fruntași în producție, cu dovadă de la sindicat. Mai târziu, am mai primit ceva informații prin posturile de radio Europa Liberă, Vocea Americii ori Deutsche Welle și abia atunci am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
timpi). Spre marea mea nemulțumire, soția mea distingea de la mare distanță după sunet, motorul unei motociclete și spunea cu siguranță de expert „ăsta e Simsonul doctorului Dumitrescu”. Am încercat să-mi procur și eu cel puțin o bicicletă (apăruseră niște biciclete germane Mifa), dar nu se dădeau decât pentru fruntași în producție, cu dovadă de la sindicat. Mai târziu, am mai primit ceva informații prin posturile de radio Europa Liberă, Vocea Americii ori Deutsche Welle și abia atunci am început să întrevăd
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și de trăire. Am găsit recent în internet, o altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern dar cu un conținut important, vrednic de remarcat: „Leagănele noastre erau vopsite cu culori strălucitoare pe bază de plumb. Cu bicicleta, nu aveam cască de protecție, nici protecții pentru coate și genunchi. Beam apă de la robinet, de la țeava din grădină, de la furtun. Când ne era sete, pur și simplu beam apă. Nimeni nu se gândea la sticla de apă minerală. La
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și nimeni nu a murit din asta. Nu aveam Play Station, MP3, Nintendo 64, XBox, Jocuri Video, 99 de canale TV prin cablu, sunet „surround”, telefon mobil, calculatoare, „chat rooms”, internet, etc. În schimb aveam prieteni adevărați. Ieșeam afară, luam bicicleta sau mergeam pe jos până la prietenii noștri, sunam la ușă sau intram pur și simplu fără să sunăm și ne puneam pe joacă. Acolo, afară! În lumea asta crudă și violentă! Fără ca cineva să ne păzească! Ne jucam cu bețe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și un pistol cu apă, dar cred că mi l-a furat Georgică. O mai ajutam pe mami să ude florile cu el. Durează mult, și ea, de obicei, are mult de lucru. Am multe jucării. Mai am și-o bicicletă. Și role, dar n-am unde să mă dau cu ele, că la noi drumul e cu pietriș. Îmi mai place foarte mult și să mănânc, dar acum mă duc la dans și deja am început să slăbesc. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă, e câine! După care unul, când a văzut-o răsărind de sub cauciucuri, a concluzionat: nu e om, ți-am zis io că e pisică?! Nu știu de ce îmi aduc aminte de baba aia. Tot pe aici făceam caravane pe biciclete, veneam în parcări să adunăm cutii de bere goale. Cutii capitaliste. Că tot vorbeam că un obiect nu e doar un simplu obiect. Ne gândeam cum o duc străinii, ce bine e la ei dacă își permit să arunce așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ăsta. Presupun doar, comentează. Nu participă la nimic. Privesc doar. Așteaptă să apară cineva și-l privesc de focu-l arde. Pe privit. Un fel de vamă ce trebuie plătită. Altceva nu fac. Veghează. Cineva duce gunoiul. Altcineva se plimbă cu bicicleta. Cu trașcaleta, cum i se strigă. Sau cașcarabeta. Nu mai zdrăngăni, bă, cașcarabeta aia. O femeie a cumpărat un kil dă făină/ dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
special proiectat pentru orbi. Mă rog, în comparație cu el, io n-am avut niciodată simț de observație. V-am povestit scena cu foarfeca. Taică-miu asta zicea tot timpul: „Nimic nu vezi!“. Mă trimitea după ceva, un obiect, o pompă de bicicletă, o foarfecă de tăiat pomii, și eu nu reușeam să văd acel obiect. Nu neapărat din cauză că eram stresat de consecințele negăsirii acelui obiect. Mă atrăgea altceva. Caracterizarea cea mai bună a situației ăsteia aveam să o aflu peste ani, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în a lucra cu oamenii, chiar și cu copiii. Când își făcea apariția pe stradă, de regulă circula pe bicicleta sa, era înconjurat de copii, se oprea și permanent avea în buzunarele hainei bomboane pe care le înmâna acestora. Tare iubit mai era tata de copii, mai mult chiar, pe unii dintre ei i-a format ca și deprinderi profesionale
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
gelos nevoie-mare să și deie odrasla la Kleinkin dergarten și la școala de dans, să-i puie profesor de nemțește și englezește, iar la școala de veloci pedie din bulevard [să-l pună] să Învețe nobilul sport, pe atunci, al bicicletei. Om din prima generație cu știința buchiilor Învățată cu degetul pe nisipul din tinda bisericii și purtând acum, În locul cămășii pe dinafară, [al] cioarecilor și al opincilor de acasă, pălărie tare, cravată lavalieră și ghete de ghems cu gumilastic; bănuindu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i superfluu, spre școala de Velocipedie de pe maidanul din bulevard, pe locul cinematografelor de azi, unde am fost elevul celebrului velocipedist Dumitrescu, care Încăleca pe ulițele Bucu reștiului - depășind cu capul tram vaiele cu cai - un vehicul grotesc, strămoș al bicicletei, cu o roată mult disproporționată În față și cu una mult mai mică dinapoi; vehicul socotit totuși primejdios circulației publice, ca, de altfel, toate bicicletele și bicicliștii, obligați pe atunci de Prefectura Poliției ca, pe lângă trompeta cu bășică de gumă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ulițele Bucu reștiului - depășind cu capul tram vaiele cu cai - un vehicul grotesc, strămoș al bicicletei, cu o roată mult disproporționată În față și cu una mult mai mică dinapoi; vehicul socotit totuși primejdios circulației publice, ca, de altfel, toate bicicletele și bicicliștii, obligați pe atunci de Prefectura Poliției ca, pe lângă trompeta cu bășică de gumă, să aibă atârnat de ghidon un clopoțel, la fel cu leproșii din Evul Mediu; și totuși, se mai pu tea citi Încă, din când În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atârnat de ghidon un clopoțel, la fel cu leproșii din Evul Mediu; și totuși, se mai pu tea citi Încă, din când În când, la rubrica „Întâmplări din Capi tală“ din Universul, vreun caz nenorocit cu trecători călcați de o bicicletă. În această epocă de domnie suverană peste toate vehiculele a bicicletei, neajunsă Încă o unealtă populară, am asistat la triumfurile unor „regi ai pedalei“, precum Alois Pucher și Mița Biciclista, pe velodromul de lemn de la șosea, În dreapta Arcului de Triumf
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mediu; și totuși, se mai pu tea citi Încă, din când În când, la rubrica „Întâmplări din Capi tală“ din Universul, vreun caz nenorocit cu trecători călcați de o bicicletă. În această epocă de domnie suverană peste toate vehiculele a bicicletei, neajunsă Încă o unealtă populară, am asistat la triumfurile unor „regi ai pedalei“, precum Alois Pucher și Mița Biciclista, pe velodromul de lemn de la șosea, În dreapta Arcului de Triumf de astăzi; și m-am minunat, cu toți con temporanii mei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plicti seală, acel neastâm păr și acea enervare proprii călătorului de astăzi cu automobilul. Să mergi cu trenul sau cu automobilul din oraș În oraș - ce plictiseală, ce monotonie! Dar pe jos, În căruță sau călare, și fie chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe, potolindu-ți nervii; iar praful, vorba rumânului, este de la Dumnezeu. AM POMENIT DE INTELECTUALI
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
motocicleta; și, ca regină a tuturor vehicule lor - privite iarăși ca mijloc de cunoaștere atentă a lumii și la fel cum barca cu vele este mai inteligentă de cât cea cu motor, sau moara de vânt decât cea cu aburi -, bicicleta, atât de apropiată ritmului organelor noastre interne și asimilabilă, până la un punct, mersului pe jos al apostolilor. Ați observat ce bine vă simțiți Într-o trăsură cu cai, după o Îndelungată folosință a automobilului? Automobilul meu, care nu se rușina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tot stai? E unsprezece, de ce stai? E două, toată lumea e la treabă, iar tu nu muncești. Ați mâncat vreodată pâine țărănească, domnule Mariean? Ei bine, n-are pic de aer în ea. A trebuit să umflu pâinea cu pompa de la bicicletă ca s-o mănânc. Să fie pufoasă ca jimbla turcească. Numai că dacă o gonflezi cu aer fără noxe și fără miros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grâu. Gazda mi-a făcut o supă din găină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai prost îmi pica frecvența cu care era folosit cuvântul dragoste. Un om cu simțul proporțiilor nu vorbește tot timpul despre iubire, fie că se referă la plante, la animale sau la bicicleta lui. Nu tot ce-i pornire afectivă e iubire. Cățeii mei însă m-au făcut să fiu mult mai îngăduitor cu toate, inclusiv cu excesul de efuziune amoroasă în nu contează care relație, cu lucrurile ori cu ființele. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Universității din Buenos Aires, avînd, În același timp, și cîteva slujbe cu jumătate de normă, dintre care una la o clinică de tratare a alergiilor. 1950 Ernesto pornește Într-o călătorie de 4 500 de kilometri prin nordul Argentinei, pe o bicicletă cu motor. 1951-52 În octombrie 1951, Ernesto și prietenul său Alberto Granado cad de acord asupra unui plan de a merge cu motoreta lui Alberto (La Poderosa a II-a - Fiara) pînă În America de Nord. Granado este biochimist, specializat În leprologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
La final, stau de pază la ușă, cu aparatul În mînă, pretinzînd că voi fotografia pe oricine care Își scoate capul pe ușă. Ne jucăm astfel o vreme, pînă cînd Îl văd pe puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
capul pe ușă. Ne jucăm astfel o vreme, pînă cînd Îl văd pe puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În față abuzul. Mă retrag oarecum temător, dat fiind că sînt cu toții excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
clopotul, dar parohul m-a oprit. Unul din ei mi-a spus să fiu mai calm, și-au plecat. Subsemnatul mă duceam (la...? indescifrabil) în fiecare marți pentru serviciu religios; După un serviciu religios mă întorceam acasă; un individ pe bicicletă m-a depășit; m-a întrebat dacă eu sunt Pr. Băcăoanu și mi-a spus să mă prezint la securitate, chiar la Tg. Ocna, unde mă aflam. L-am întrebat pe individ, dacă să mă prezint astăzi sau săptămâna cealaltă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]