6,158 matches
-
privilegiul să lucrez cu George Constantin. Radu Penciulescu, În ultima perioadă a directoratului său la Mic, m-a ales pentru acest proiect, dându-mi carte blanche să experimentez. Era greu de găsit decorul care să corespundă spațiului descris de autor: burta unui pește care l-a Înghițit pe Iona: peștele e la rândul lui Înghițit de o serie de pești: Încercând să evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
blanche să experimentez. Era greu de găsit decorul care să corespundă spațiului descris de autor: burta unui pește care l-a Înghițit pe Iona: peștele e la rândul lui Înghițit de o serie de pești: Încercând să evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl ia drept bolta cerului, pentru a descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
experimentez. Era greu de găsit decorul care să corespundă spațiului descris de autor: burta unui pește care l-a Înghițit pe Iona: peștele e la rândul lui Înghițit de o serie de pești: Încercând să evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl ia drept bolta cerului, pentru a descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original de saltele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rândul lui Înghițit de o serie de pești: Încercând să evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl ia drept bolta cerului, pentru a descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original de saltele albe pneumatice, ale căror forme și volume erau modulate În cursul acțiunii, creând spații ce răspundeau destul de fidel cerințelor dramaturgice. George Constantin dispărea și reapărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
său excepțional, jongla cu brio printre obstacole. Sensul piesei răzbătea clar și subversiv. Pentru toți cei prezenți În sală la premieră, era uimitor că mesajul scăpase cenzurii. Precum Iona, care se credea În fine scăpat din Închisoare odată ajuns În burta balenei, și noi aveam sentimentul libertății, aveam impresia că orizontul se deschisese În fața noastră larg și liber, pentru a Înțelege de-abia mai târziu că eram Într-o Închisoare și mai mare. Vestea despre ce se Întâmpla la Teatrul Mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor maronie și aspră. Din când În când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe țărmul Adriaticii (numele ei era ori „Neptun“, ori „Apollo“ - Îi pot identifica și acum turnul crem, cu creneluri, În fotografiile vechi făcute În Abbazia), având pe atunci cinci ani și visând În patul meu, după dejun, mă Întorceam pe burtă și, cu multă grijă, cu tandrețe și disperare, Într-o manieră artistică minuțioasă, greu de Împăcat cu numărul ridicol de mic al verilor care trecuseră, pentru a alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care-i surprinsese trecerea mea, de parcă eu eram Sodoma și ei erau femeia lui Lot. Un deceniu mai târziu, În Alpii maritimi, am observat odată cum iarba se unduia șerpuind În urma mea pentru că un polițist rural gras se târa pe burtă după mine, ca să vadă dacă nu cumva pun capcane pentru păsări cântătoare. America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat cu plasă - poate pentru că aveam patruzeci de ani când m-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eram mai mult ca oricând Într-o stare de transă. Deloc surprins, m-am pomenit, dintre toate locurile posibile, tocmai pe canapeaua de piele din Încăperea rece, umedă, puțin folosită, care fusese biroul bunicului. Pe canapeaua aceea stăteam Întins pe burtă, Într-un fel de Încremenire de reptilă, cu un braț atârnând, astfel Încât dosul palmei atingea molatic motivele florale ale covorului. Când am ieșit din transă, flora verzuie era la locul ei, brațul Îmi atârna Încă, dar acum stăteam culcat pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau În Pădurea Națională de arbori sequoia; și, În direcție inversă, când mai cad astăzi În vechea transă, sunt pregătit să mă pomenesc, atunci când mă trezesc din ea, sus, Într-un anumit copac, deasupra băncii bălțate din adolescența mea, cu burta lipită de creanga groasă, comodă, și cu un braț atârnând În jos, printre frunzele pe care se mișcă umbrele altor frunze. Diverse sunete ajungeau la urechile mele În aceste atitudini diverse. Putea fi gongul de masă sau ceva mai puțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bătrân, un țăran-oștean, o arătare cu părul vâlvoi năclăit de glod și sânge, că până și mustețile pe oală îi sunt mocirlite. Doare, Gheorghiță? îl întreabă el cu milă pe tânărul plăieș cocârjat lângă roata tunului, cu pumnii adânciți în burtă. Olecuță, geme el încetișor, cu un zâmbet schimonosit, da' pe 'mnetale țapăn te-o mai otânjit păgânu' Mi s-o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală de se călcau pe bătătură, nici să se scarchine turc pe turc!... "Înainte!!! Înapoi!!! Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă luptam cu spada, ca un leu mă luptam de-mi dăduse și borșu' pe nas. Diavolu', cu ochii pe mine, mârâia: "Catastrofă, boier Cupcici! Urgie, boier Cupcici! Ce facem cu burdihanu', boier Cupcici?!" Și mă tot împungea cu deștu-n burtă... "O să-ți dea turcii, cep la osânză." Eu, tăceam mâlc. Mă pișasem pe mine de frică. "Ce?! M-am îngrășat în cocina lu' tac-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească la acea vârstă crudă, când somnul e profund și neîntrerupt. Tocmai pe acest „somn de prunc” mizaseră ei. Și totuși copilul se trezește și vede: în mijlocul camerei, o femeie goală, culcată pe burtă, e întinsă pe masă, iar lângă ea își face de lucru un bărbat gol numai până la brâu, ținând în mâini niște ustensile, a căror folosință copilul nu o cunoaște... Tabloul e scăldat într-o lumină deosebit de vie. Copilul înregistrează scena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de, altfel bate vântul acum), ca să urc la România literară, unde lucram pe atunci. O zi de toamnă târzie, umedă, cețoasă și (surpriză) caldă. Pe gazonul ce mărginește aleea asfaltată pe care merg zăresc doi-trei câini, tolăniți în iarbă, cu burta lipită de pământ, de pământul ce încă nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așezat pe mine (așezat într-un fotoliu) nu în poziția sa obișnuită, de Gălbenuș, ci în poziția de „broască țestoasă”, a celuilalt. Pentru ca într-o altă zi să observ că a început și el să se tăvălească pe spate, cu burta în sus, răsfățându-se și delectându-ne cu culoarea roșcat-aurie a blănii sale. * Din când în când, nu se știe de ce, ca să ne culpabilizeze probabil (or fi aflat și ei că se poartă!) se așază în poziția „gentuță”, de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timp, mult timp mai tremură apa sub gheața spartă. Blaga (1957) Când se rupea ziua de noapte În ocol pe ogrinji uscați, Cățeaua a fătat șapte Căței roșcați. Îi dezmierda iubitoare Lingându-i în timp ce sugeau. Fulgi de ninsoare De caldul burții ei se topeau. Iar mai spre seară, Când se culcă păsăretul buimac, A venit ursuz omul de-afară Și i-a băgat pe toți șapte în sac. Alergând după el prin troiene, Gâfâia prin omătul-ndesat... Și mult după-aceea, multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre. Primisem telegrafic o sumă importantă de bani și un bilet de avion, de la René, pentru a-l întâlni la Copenhaga. Vinul și mâncarea au fost foarte apreciate de colegii mei, dar după ce burțile s-au umplut și vinul s-a urcat la cap au început să șușotească pe la spate, unii dintre ei scoțând sunete amintind de lătratul câinilor excitați. S-ar putea spune că încercau să-mi muște mâna. I-am auzit spunând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
săi Henry Miller și Anaïs Nin i-au făcut portrete de neuitat în scrisori și jurnale intime. Ciudat vis: eram cu mama fetei violate în Italia, eram la masă și ea era amfitrioană: era frumoasă, cu sâni mici, dar cu burtă, iar copiii ei erau goi la masă. Mă uitam la ei cu uimire - se prepara o supă de urzici, și în oala mare era o broască. Totul mă scârbea. M-am apropiat de mașina de gătit și am pus un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din cap și piept, și efectul a fost maximal. Am fost aplaudată neobișnuit și felicitată de necunoscuții de la bar. Madeleine (Grive), șefa faimoasei reviste 90-talet, era gravidă (în ultima lună!), dar atât de curajoasă și cu cizme cu „diamante” plus burta ca un măr cosmic! Gala s-a încheiat la miezul nopții, cu un succes nebun! Li Li a recitat superb, fascinând publicul nu numai cu frumusețea lui de tânăr „împărat” chinez! Ce rămâne din toată seara care ne-a preocupat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]