5,341 matches
-
a fost fiul contelui Robert al II-lea de Dreux cu Iolanda de Coucy. Alături de fratele său, Petru, duce de Bretania, Robert a luptat cu viitorul rege Ludovic al VIII-lea al Franței în 1212 la Nantes și a fost capturat în timpul acestei acțiuni. Eliberat printr-un schimb de prizonieri după bătălia de la Bouvines pentru William Spadă Lungă, conte de Salisbury, el a luptat în continuare în Cruciada Albigensiană, asediind Avignonul în 1226. El a fost un susținător al Biancăi de
Robert al III-lea de Dreux () [Corola-website/Science/328697_a_330026]
-
Dirk al VII-lea murise și Ada moștenise Comitatul Olanda. Ea s-a aflat în război pentru moștenirea asupra Olandei cu unchiul ei Willem I. În ciuda căsătoriei ei cu Ludovic (pentru o protecție suplimentară împotriva lui Willem), Ada a fost capturată în Leiden și dusă mai întâi la Texel, iar ulterior în Anglia. Ludovic a căutat să obțină sprijinul lui Hugo de Pierrepont, episcop de Liège, pe care l-a ajutat să obțină victoria asupra ducelui de Brabant în bătălia de la
Ludovic al II-lea de Loon () [Corola-website/Science/328713_a_330042]
-
ducelui Ioan și a lui Reginald I au condus în cele din urmă la bătălia de la Worringen din 1288, în care Adolf a sprijinit Brabantul, care a ieșit victorios din confruntare. Arhiepiscopul Siegfried al II-lea de Westerburg a fost capturat și ținut prizonier de către Adolf în castelul Burg din Solingen vreme de 13 luni. Ca rezultat al deznodământului bătăliei, Adolf a mai avut dreptul de a ridica Düsseldorf la rangul de oraș. Prin vicleșug, arhiepiscopul Siegfried a reușit să îl
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
și ținut prizonier de către Adolf în castelul Burg din Solingen vreme de 13 luni. Ca rezultat al deznodământului bătăliei, Adolf a mai avut dreptul de a ridica Düsseldorf la rangul de oraș. Prin vicleșug, arhiepiscopul Siegfried a reușit să îl captureze pe Adolf în 1292 și să îl țină în închisoare până la moarte, în 28 septembrie 1296. În 1249, Adolf s-a logodit cu Elisabeta de Geldern, fiică a contelui Otto al II-lea de Geldern și soră vitregă a lui
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
încheiat cu înfrângerea completă a francezilor, datorită unei flexibilități și mobilități mai mare a navelor engleze. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 - 20.000 de oameni, fiind ucis în luptă însuși comandantul francez Quiéret. Béhuchet, potrivit lui Jean Froissart, a fost capturat de englezi și a fost spânzurat pe catarg. Barbavera și alți genovezi s-au salvat fugind pe mare. Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare, în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de
Bătălia de la Sluys () [Corola-website/Science/328732_a_330061]
-
englezii au pornit spre nord din bază aflată în Aquitania, ținta fiind Parisul. Fără a întâlni o oarecare rezistență, trupele engleze au prădat și ars multe orașe și ajungând la malul Loarei, s-au oprit lângă Tours. Ne reușind să captureze cetatea, au încercat să de-a foc orașului, însă de asemenea, au eșuat din cauza ploii puternice. De întârzerea regelui Eduard s-a folosit însă Ioan al II-lea, care a ieșit în fața trupelor numeric inferioare ale britanicilor. Ioan a concentrat
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
Acest lucru a facilitat în mare măsură înaintarea franceză. Bătălia feroce care s-a dat, a durat mai multe ore și a fost decisă doar cu sosirea întăririlor trimise de Prințul Eduard. În bătălia a fost pierdut standardul Delfinului, fiind capturat de englezi. În cele din urmă, comandanții francezi, văzând zădărnicia luptei în continuare, au ordonat retragerea. Următoarea linie de infanterie, condusă de ducele de Orléans, văzând oamenii Delfinului care au eșuat, a intrat în panică și a început să se
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
După ce unitatea gasconă, situată în spatele francezilor, a lovit inamicul. Liniile franceze s-au amestecat. Escadrila regală slăbită și stânjenită a fost aruncată spre sud. Arcașii au finalizat înfrângerea francezilor. Regele Ioan cel Bun a luptat cu curaj, dar a fost capturat, împreună cu fiul său Filip. A pierit floarea cavalerismului francez. Printre cei uciși numărându-se: ducele Petru I de Bourbon, conetabilul Franței Gautier al VI-lea de Brienne, episcopul de Chalon, 16 baroni, 2426 cavaleri, în total fiind uciși cinci mii
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
Yanez de Gomera. Sandokan o convinge pe Marianna să-l urmeze în Mompracem, dar pe drum spre insulă sunt surprinși de un crucișător englezesc. Pentru a o salva pe Marianna, Sandokan este forțat să se predea. Corabia lui Sandokan este capturată de crucișătorul englez, iar piratul află că la bordul navei se află inamicul său, James Brooke. Pentru a scăpa de spânzurătoare, Sandokan bea o otravă care cauzează o moarte aparentă, simptomele durând numai trei ore. După ce este aruncat în mare
Sandokan, tigrul Malaeziei () [Corola-website/Science/328741_a_330070]
-
Fayette se îndrepta spre Baugé, ajungând în apropierea orașului la 21 martie. Cel mai probabil, englezii nu au cunoscut poziția și nici numărul francezilor. Aproximativ, în după-amiaza zilei de 21 martie, unul dintre detașamentele de arcași, împrăștiate prin împrejurimi, a capturat un cavaler francez, probabil spion, și l-au adus ducelui de Clarence. Ducele a decis să-i atace imediat pe francezi, ne ascultând sfatul cavalerilor, care îl rugau să aștepte să se adune toți arcașii. Astfel, la aproximativ 2 ore
Bătălia de la Baugé () [Corola-website/Science/328750_a_330079]
-
cărora o salvează pe Saba, o acolita a lui Își Jasmin, principala concurență a lui Mikofsky în privința reputației științifice. Profesorul decide să meargă să-i ceară ajutorul pentru a rezolva problema deteriorării continue a stării "animalului-planetă". În drumul lor sunt capturați de partizanii expansiunii animalului, care stimulează reproducerea accelerată a celulelor din anumite zone ale acestuia pentru a obtine noi teritorii și vor chiar să desprindă de corp o anumită parte, pentru a crea un astru-animal doar al lor. Partizanii sunt
Febra (roman) () [Corola-website/Science/328763_a_330092]
-
prin capturarea Meaux-ului și a comitatului Meulan, dar întreruptă prin victoria burgunzilor la Mont-en-Vimeu. La rândul său, Ioan al VII-lea de Harcourt, contele de Aumale, a continuat rezistența în Picardia, detașamente ale Delfinului (moștenitorului tronului Franței) au reușit să captureze Compiègne, deci victoria engleză nu a fost absolută. În primăvara anului 1423 ducele de Bedford i-a invitat la o reuniune la Amiens pe ducii de Burgundia și Bretania, pentru a dezvolta un plan comun de război împotriva Franței. Acordul
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el a fost capturat de călăreții sultanului Murad al II-lea, în timp ce călătorea cu mama sa de la Novo Brdo la Smederevo. A fost crescut că musulman în conformitate cu practică din acea vreme. Fratele său Mihail Angelovic a rămas în Șerbia, dar el ar fi avansat
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
orașului Trapezunt, împreună cu trezorierul sau, savantul George Amiroutzes, care era și vărul sau. În 1463 Mahmud a condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese reînnoit. El l-a capturat pe regele bosniac, Stephen Tomašević, la Ključ, si a obținut de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović l-a însoțit pe Mahomed al II-lea, când acesta din urmă a atacat Albania Veneta în vara anului 1467. Skanderbeg, care
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
care nu uitaseră "lecția de la Azincourt", aceștia fără tragere de inimă răspundzând apelurilor conaționalilor și aliaților. În cele din urmă, aliații au ajuns la compromis, decizând să atace cetatea engleză de la frontiera din Normandia. De curând francezii prin înșelăciune au capturat cetatea. Pe 15 august Bedford a primit vestea alarmantă despre capturea Verneuil-ului și imediat au purces în drum. Două zile mai târziu, Bedford cu trupele sale se apropia de oraș. Scoțienii deciși, uitând experiența tristă de la Halidon Hill, i-
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
acestea francezii nu au putut luat toată prada. În ciuda succesului său inițial, cavaleria s-a confruntat cu o puternică rezistență a arcașilor englezi de rezervă. Atacul asupra convoiului nu a avut rezultate semnificative, deși lombarzii au ucis servitorii și au capturat unele prăzi. Curând, francezii, iar apoi și cavalerii lombarzi, au fost respinși de soldații englezi aflați în rezervă. Simțind gustul victoriei, arcașii din rezervă i-au atacat pe scoțieni din propria inițiativă, aruncându-se pe flancul drept scoțian neprotejat. După
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
au înaintat pe o creastă în dreapta frontului forțelor aliate, atenienii au ocupat o colină în stânga frontului, iar celelalte contingente grecești au avansat pe terenul situat între aceste două înălțimi. Un nou atac al călăreților persani le-a permis acestora să captureze izvorul "Gargaphos", care era singura sursă de apă pentru armata greacă (aliații nu puteau folosi râul Asopos din cauza amenințării reprezentate de arcașii persani). Din acest motiv grecii s-au decis să se retragă pe o poziție în fața cetății Plateea, de unde
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
rechiziționat o turmă de oi, pe care a încărcat-o într-un tren de marfă, împreună cu nutrețul necesar, și a cerut poliției să-i trimită de urgență 20 oameni pentru a se îngriji pe drum de hrănirea oilor. Un comisar capturează 23 de persoane fără acte într-o razie pe străzile Bucureștiului și îi predă trupelor germane, care îi îmbarcă cu forța în același tren. Printre indivizii prinși de poliție se află și Darie, un tânăr țăran șchiop care sosise la
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
traversează păduri și munți și sunt pe punctul de a fi împușcați de doi clefți greci pentru a li se fura încălțămintea. Într-un sat devastat de război ei nimeresc în mijlocul unor lupte între soldații nemți și partizanii macedoneni. Sunt capturați de macedoneni și luptă alături de ei împotriva nemților, fiind apoi lăsați liberi să plece. Conducătorul partizanilor îi sfătuiește să meargă înspre România, deoarece traversarea Albaniei era periculoasă din cauza tulburărilor mari ce aveau loc în acea țară. În timpul drumului, Darie are
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
îndreptat către fortăreața din Vlaardingen. Bătălia care a urmat în 29 iulie 1018 a constituit un dezastru pentru armata imperială și o victorie de răsunet pentru Dirk; mulți dintre comandanții imperiali au pierit în luptă, iar ducele Godefroi a fost capturat. Drept consecință a victoriei sale, lui Dirk al III-lea i s-a permis să își păstreze stăpânirile și să continue perceperea impozitelor. Ulterior, Dirk a reușit în plus să achiziționeze noi pământuri către răsărit din vechile sale domenii, pe seama
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
o ruteanca din Snyatin-Lujeni ( Bucovina de Nord-Pocutia) și care ar fi căzut în mâinile tătarilor în urma unui raid. Tradiția ucraineană îi atribuie numele de Anastasia Lisowska și localitatea de nastere Rohatyn. O legendă spune că tânăra Anastasia ar fi fost capturată chiar în ziua nunții sale. A fost capturată de tătari pe timpul unui raid de jaf obișnuit în anul 1518 (după unii) sau 1520 (după alții) și dusă pentru început la Caffa, în Crimeea iar apoi la Istanbul în anul 1518
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
care ar fi căzut în mâinile tătarilor în urma unui raid. Tradiția ucraineană îi atribuie numele de Anastasia Lisowska și localitatea de nastere Rohatyn. O legendă spune că tânăra Anastasia ar fi fost capturată chiar în ziua nunții sale. A fost capturată de tătari pe timpul unui raid de jaf obișnuit în anul 1518 (după unii) sau 1520 (după alții) și dusă pentru început la Caffa, în Crimeea iar apoi la Istanbul în anul 1518. Roxelana se găsea așadar în haremul sultanului Suleiman
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
data aceasta în insulele Mării Egee și în Asia Mică, începând astfel o nouă fază a războaielor greco-persane. În memoria victoriei de la Plateea a fost ridicată o coloană de bronz în formă de trei șerpi încolăciți, creată din metalul armelor persane capturate; coloana a fost amplasată la templul lui Apollo din Delphi. Pe coloană erau inscripționate numele cetăților grecești care au luat parte la bătălie; printre ele figura și Plateea. Pe fondul luptei pentru hegemonie în Grecia antică, între anii 431-404 î.Hr.
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
aprilie 431 î.Hr., unei mici armate formată din 300 de tebani i s-a permis accesul în cetatea Plateea, în timpul unei nopți furtunoase și fără lună, de către doi cetățeni plateeni de vază. Aceștia așteptaseră această forță armată tebană pentru a captura și ucide imediat conducătorii Plateei aleși în mod democratic și pentru a încheia o alianță formală cu Teba, acceptând însă practic hegemonia acesteia. Inițial cetățenii plateeni au acceptat oferta alianței cu Teba, dar au constatat repede că forța invadatoare ar
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
300 de tebani. Teba a pregătit o nouă expediție pentru a cuceri Plateea, dar vremea nefavorabilă și inundațiile provocate de revărsarea râului râului "Aesopos" au întârziat reluarea ostilităților. Plateenii, pentru a preveni orice încercare a armatei tebane de a-i captura pe concetățenii lor care locuiau în afara zidurilor de apărare ale cetății, au fost de acord să îi lase în viață pe tebanii luați prizonieri în urma primei invazii a acestora. Fiecare parte a afirmat mai târziu că cealaltă a făcut un
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]