6,287 matches
-
Ai uitat că ne-ai invitat? Vom fi toți acolo, în primele rânduri, aplaudând, bucuroși pentru succesul tău. Îi vorbește ca unui copil, cu o voce mângâietoare și blândă. Suferința atroce deformează grotesc fața lui Carol, dar e nimic în comparație cu chinul lui Marius care știe că nu poate face altceva decât să-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jumătate de oră acidul gastric o să-i invadeze organismul. Varianta de final pe care o câștigase la zaruri cu Thanatos 161 nu este tocmai cea mai ușoară. Astfel de răni fac ca sfârșitul să vină după un lung și cumplit chin. Iar el va trăi îndeajuns ca să vadă cum moare. De ce dracu nu-l nimerise lunetistul mai sus, în inimă, ca pe nenorocitul ăsta de lângă el? Se ridică cu greu în capul oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar n-am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simte cum spasmele suferinței atroce se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore dar îi devine din ce în ce mai greu. Parcă are un sfredel turat la viteză maximă în intestine. Strânge din dinți cu putere până simte că îi plesnește capul. Chinul îngrozitor încetează pentru moment. Mâțule, aprinde-mi o țigară. Dar mai înainte dă-mi o gură de apă. Colțurile gurii sergentului se lasă în jos și câteva riduri adânci îi apar pe frunte. Cei împușcați în stomac nu au voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țigările rusești, gustul lor aspru îl izbea în mărul lui Adam ca un ciocan de forjă, spre deosebire de cele românești care erau o adevărată desfătare. Aroma plăcută a tutunului se împrăștie în încăpere. Mulțumit, vede cum șovăitor, vârful peniței așterne cu chin semnătura, literele aproape că zgârie, rup hârtia: Ai văzut că nu a fost greu? Rusul zâmbește sec, ca o formalitate ce trebuia îndeplinită: Gata, nu te mai prosti. Mergi la locul tău și așteaptă să fii chemat. Te conduce tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o săptămână, două, și vine ea, ocazia... Dar pentru o femeie urâtă, lipsa asta a unei legături amoroase este prăpăd... Amicul V. mi se destăinuie. Și ce aflu eu despre... servituțile iubirii, în cazuri ca acestea, mi se pare un chin, un canon. V. este un om delicat cu femeile, mai ales cu cele fără, lipsite de vreo atracție. Astfel, el îmi povestește ce i se întâmplă lui când are de a face cu o asemenea criză...sexuală. Nu poți avea
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
zic d-nia lor - de atâtea ori pune mîna-n raft și scoate la iveală o carte nemțească sau una franțuzească și răsfoiește până ce găsește ce-i trebuie. Precum ni s-aduc toate d-a gata din străinătate și n-avem alt chin decât să băgăm mînile în mînicele paltonului venit de la Viena și piciorul în cizma pariziană, fără a ne preocupa mai departe din câte 27 {EminescuOpX 28} elemente economice se compun lucurile, tot astfel facem și cu cunoștințele; le luăm frumos
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
antinațional, ca reacționar. Rezultalul unei asemenea viețe publice îl vedem astăzi: primejdia revizuirii art. 7 nu stă atât în însăși cestiunea izraelită cât în starea în care ne aflăm când ni se pune această cestiune. Cu multă greutate, cu destul chin, poate și este speranță că se va dezlega cestiunea evreilor, și independența, deja destul de scump plătită, ne va fi recunoscută; va rămâne însă de dezlegat o cestiune cu mult mai gravă și mai grăbitoare, cestiunea vieții noastre publice, cestiunea dacă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
puternic decât natura și locurile, de pildă am putea muri râzând, dacă moartea ne-ar surprinde într-o astfel de stare și, dimpotrivă, la nașterea copilului nostru să ne simțim doborâți de o tristețe de moarte. Mama de pildă, în chinurile facerii și chiar pândită de primejdie, a pufnit-o râsul, cică nu vroiam să viu pe lume decât cu mâna la tâmplă. Inspirat, doctorul m-a ciupit de ea furios și mi-am retras-o, dar pe urmă iar am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din care țâșneau înainte din ființa mea, ca dintr-un butoi cu vin, bucuriile, ori fuseseră astupate, ori butoiul era gol. Ar fi trebuit atunci să fiu insensibil și nepăsător, dar nu eram. Dimineața mă sculam cu o senzație de chin fără nume, care stârnea în mine o furie dureroasă, aproape insuportabilă (mă culcam târziu, să-mi țin cât mai mult spiritul treaz, să evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în fața istoriei brutale și nepăsătoare a oamenilor. O nostalgie ascuțită după adâncurile din care mă întorsesem începu să revie în amintirile mele din mină. Acolo spiritul meu nu fusese chinuit decât o dată, de acel gardian, acum, în libertate, simțeam acest chin zilnic și, ce era mai rău, nu vedeam ce ar trebui să fac să scap de gheara care îmi sfâșia ființa. În carceră putusem să plâng, eliberîndu-mi sufletul de tandrețea umană, ca să pot desigur, să-mi apăr apoi viața cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distrug? Nici măcar nu le ascunsei, ci, dimpotrivă, le pusei alături pe alba planșetă, la stânga mea, ca pe un ghid, ca pe un talisman miraculos care ascundea secretul inspirației liniștite și de durată și entuziasmul fără de care voința nu aduce decât chin. Avui, în acest sens, o bizară confirmare. Nu mă gândisem niciodată că, în afară de Vaintrub și celălalt referent al Securității, nimeni nu citise de fapt caietele mele, Matilda care căutase altceva în sertarul biroului spărgîndu-l, desigur, le răsfoise în acea seară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate răspunde, dar am văzut virtuoși chinuindu-se pe patul morții și ticăloși murind fericiți în brațele unei femei sau în toiul unui chiolhan... E adevărat, există și virtuoși chinuiți și ticăloși care jubilează o viață întreagă și mor fără chinuri în câteva secunde. Dar cine îți garantează că vei avea acest rarisim noroc să fii mereu ferit de chinurile conștiinței și să închizi ochii pentru totdeauna strângând în brațe o muiere? Dimpotrivă, infinit mai multe șanse sânt să dai, nepregătit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau în toiul unui chiolhan... E adevărat, există și virtuoși chinuiți și ticăloși care jubilează o viață întreagă și mor fără chinuri în câteva secunde. Dar cine îți garantează că vei avea acest rarisim noroc să fii mereu ferit de chinurile conștiinței și să închizi ochii pentru totdeauna strângând în brațe o muiere? Dimpotrivă, infinit mai multe șanse sânt să dai, nepregătit, de belea... Și pe urmă cine spune că a fi virtuos înseamnă să nu strângi în brațe o muiere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai adăugai și izbucnii în hohote. Îmi trecui palma peste față și îmi reprimai plânsul care mă turburase în adâncuri, simțind instinctiv în măruntaiele ființei mele că dacă i-ași fi dat drumul nu mă aștepta o eliberare, ci un chin fără soluție. Tata însă nu se lăsă impresionat: "Degeaba zici tu, așa a gândit o viață întreagă! Când mor, oamenii iartă pe toată lumea. Asta n-o să mă ierte nici în clipa când o s-o ia Dumnezeu."'' " Nu vorbi așa, îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ales gândul că nu fusesem lângă ea în ultimele clipe și că nu reușisem să-i spun cât de mult însemnase ea pentru mine și că nu se trudise zadarnic să facă din băiatul ei un om... Și totuși, printre chinurile ei îmi trimisese o rază din vechea lumină: când venise Sibi îi spusese să mă duc să mă culc, fiindcă nu dormisem de-o săptămână. Dormisem, dar lângă ea în fotoliu. Și desigur nu m-ar fi alungat dacă pudoarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Adică după ce o s-o vedem, o să ne lămurim mai bine în ceea ce o privea, să contemplăm adică în carne și oase făptura hâdă a unei fiice de chiabur sabotor? Extraordinar, chiar așa a adăugat acest tip după ce fata, trecând cu chin printre scaune și bănci, s-a apropiat de masa prezidiului. "Întoarce-te, zise, să te vadă toată lumea." Fata, ca și mine la început, credea că o să se poată desvinovăți, fiindcă arăta destul de liniștită și încrezătoare. Se uita peste sală direct
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Toarnă-mi un pahar, te rog frumos." Dar nu putu să-l bea, își mușcă buzele, puse paharul pe noptieră și se zvârcoli, se făcu covrig. În clipa următoare însă se desdoi și pe chip îi apăru o expresie de chin pe care îl suporta încă în tăcere, cu încrederea pe care o avem totdeauna că o suferință atât de brutală și neașteptată nu va dura și nu va fi mai mare decât atât. Mă așezai lângă ea și îi ștersei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă descurajeze s-o "pisez", cum îmi reproșase la un moment dat, fără însă ca eu să fi făcut-o vreodată. Înseamnă că un altul o făcuse înaintea mea, și atât de tare, încît căpătase convingerea că ăsta era un chin la care orice bărbat avea s-o supună toată viața. Era în firea oricărui bărbat această trăsătură, sau ea avea în firea ei ceva care îi determina s-o facă? Oricum, faptul că eu nici măcar nu încercasem nu însemna că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Petrini, gândii în clipa aceea, este sigur că ai jubilat totuși și ai sfidat, poate nu în dragoste, ci în trufia gândirii, și anume că poți smulge fericirea chiar dacă nu ți-e dată. Fiindcă, iată, nu pierderea libertății ar fi chinul tău, ci pierderea acestei ființe de care nu te poți rupe fără să sângerezi apoi necontenit... Ființă cu care n-am nevoie să stau de vorbă ca să aflu că hotărârea ei e luată, nu poate trăi cu tine dacă vrei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colonii le înlocuiau pe cele dispărute, într-o deplasare imperceptibilă, aproape senzuală, a timpului. Lâncezeam cu volumul de versuri în mână, la doi pași de-un mic univers canibalic, fragil ca Bosforul lui Bolintineanu. La capătul celor două ore de chin, venea lovitura de grație. Îi țineam în pauză, liniștit, meticulos, insensibil la rumoarea plină de speranță a trupurilor. Brațele se desfăceau, degetele trosneau, picioarele începeau întâi să se întindă, apoi să tropotească vioi pe parchet. Un suflu divin pompa mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și asta ne dădea aripi. Mihnea secționa paginile cu lama, fin, delicat, savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată, tiparul azvârlit de pe-o pagină pe alta, desenul scăldat în bălți de-acid. Cotorul tremura, ca o ceapă despicată. Așteptam să se usuce sculele, apoi închideam cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o mână invizibilă. Prea multe date nu se potriveau. M-am dezbrăcat și-am sărit în cadă. Nu sufeream apa, încă de când preotul mă scăpase în cazan la botez. Evitam dușurile pe cât posibil, iar baia săptămânală se transforma într-un chin. Parcă mi se termina respirația când șiroaiele se pregăteau să țâșnească pe față, umplându-mi nările, urechile și gura: le și simțeam transportate în mii de cupole lichide spre gât, răsturnate pe trahee și năvălind în tuburile prin care pompam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mișcare când ți-e lumea mai dragă. Intri la film și te trezești că trebuie să ieși după zece minute; pleci la drum cu mașina și ți se cere să oprești din trei în trei sate; mergi la teatru (ce chin!) și parcă n-ajunge o singură pauză între acte. După-masa, am încercat să mai dau de Mihnea. Același rezultat: „Numărul format nu poate fi apelat“. Am ciupit și-un ziar din hol, să văd ce mai zice lumea de cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pur și simplu, n-o avea: nu reușise să adune banii de care ar fi fost nevoie, ca s-o cumpere de la Scurtu. Pe Maria, în schimb, am urmărit-o atent cum se îmbracă. Fiecare mișcare trăda o voluptate, un chin al privirii care îmi părea adresat. Pentru că era încă supărată pe mine (n-aș putea să vă spun de ce, dar nici n-ar fi fost indicat să aflu), s-a închis în baie, cu tot cu haine. Bineînțeles că a lăsat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]