6,287 matches
-
aș mai spune că n-a mai existat niciodată un blockbuster atît de însetat de seriozitate morală. Ceea ce nu pot spune este că mi-a oferit cine știe ce plăcere estetică. E construit din situații-limită care, într-o măsură fără precedent în cinemaul de gen, implică alegeri morale (nu doar pericol fizic). Dar situațiile astea sînt înghesuite una în alta tranzițiile dintre ele sînt uneori la fel de fușerite ca în cel mai vărzos film de acțiune. Mi se poate răspunde că fușereala asta (personajele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
glosă și un exercițiu de decorațiune retro. Probabil că îi nedreptățesc pe Coeni insistînd pe academismul lor. Pastișele lor sînt în primul rînd niște jocuri mai deștepte și mai culte decît 95 la sută din ceea ce se mai face în cinemaul american. Dar aș vrea să însemne mai mult. Cele mai multe dintre filmele Coenilor lasă o impresie cool, dar aș vrea ca, măcar o dată, să nu-i mai preocupe așa mult cît de cool e impresia pe care o lasă și să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Wall-E îi arată comorile lui și între ei se leagă o idilă. Magia e și aici un pic răscoaptă, dar, oricum, un moment ca acela în care se uită amîndoi, fascinați, la flacăra brichetei lui Wall-E, denotă o înțelegere a cinemaului o înțelegere a faptului că adevăratele momente de grație cinematografică nu depind de tehnologie, ci de ingredientele cele mai simple care în ziua de azi e greu de găsit în filmele altor studiouri. WALL-E nu e una dintre capodoperele Pixar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care ar trebui să sune ridicol, dar care se potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din piesa de la început și, în orice caz, cu bubuitul cascadei tropicale ce îneacă gîndurile lui Alex : ăsta e cinema ambiental și nu putea să le iasă (auzi, ciripit de păsărele !) decît unor experimentatori virtuozi. în plus, povestea se adună încet, dar există e povestea crimei comise atunci la Paranoid Park și are un motiv să se adune încet : ca
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
off, cu vocea lui cea mai venită din suflet, că golul înscris cu mîna de eroul său a fost un act justițiar, că o biată țărișoară ca Argentina (sau Serbia ?) nu-și poate lua revanșa decît prin fotbal (sau prin cinema ?) în fața mai marilor lumii, că, dacă n-ar fi fost fotbalist, Diego ar fi fost revoluționar și că, de fapt, este continuatorul lui Che și al idealurilor sale ? După un timp începe să se impună o concluzie : ca gînditor, Kusturica
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Tata pleacă în oraș ca să revină în ziua următoare, iar eu am reintrat în rostul meu de școlar. A doua zi dimineață, tata sosește pentru primirea la director. Îmi spune că a găsit prin dreptul cinematografului „Francez” din centru, azi cinema „Victoria”, o sumă de bani chiar apreciabilă și crede că e spre norocul meu. Mergem la director, ne primește foarte bine și-i cere tatei să-i motiveze de ce vrea să mă retragă din școală? După o oră, Paul Constantinescu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Morris Janowitz, si fixez cu el o Întâlnire - la Eagle, un mic local din cartier. Vreau s) vorbesc cu el despre Israel. Eagle este un bar-restaurant cu vedere la strad). Suveniruri din perioada New Deal, fotografii ale unor staruri de cinema și lucr)ri de art) scot În relief aerul s)u melancolic. Cel mai mult mie Îmi place un tablou alungit, recuperat dintr-o școal) demolat). Când eram copil, aveam În sala de ședințe unul asem)n)tor; același pictor
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care Îl avea drept co-star pe Laurence Olivier. Ea este una dintre actrițele care lucrează azi mult În Hollywood, dar nu-și uită Începuturile la teatrul „La Mama“. Fie că au devenit sau nu celebri pe Broadway ori staruri de cinema, toți cei care făceau parte În acel moment din grupul alcătuit la „La Mama“ au contribuit cu pasiune, răbdare și concentrare la crearea acestui prim spectacol al Trilogiei de mai târziu. Medeea era un colaj din două piese: a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imagine puternică: o scenă goală ar fi părut neconvingătoare. Cei doi scenografi au reconstituit aproape fotografic Piața Roșie și Kremlinul. Ideea era că odată ce atmosfera moscovită era prezentată În cel mai mic detaliu, cu un naturalism ce se apropia de cinema, miraculosul poveștii, cu aventura zborului Margaretei deasupra Moscovei călare pe o mătură, s-ar fi suprapus, sugerând, ca și În roman, un tablou demn de Chagall. Andrzej Seweryn, actorul polonez din filmele lui Wajda, și Bruce Meyers, coleg și prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Dorn (care consideră că piesa are valoare) sau Arkadinei (care o găsește ridicolă). Christopher Walken În Trigorin era cu totul aparte. Cunoscut În lumea filmului, unde juca roluri dintre cele mai diverse, jonglând Între megaproducții și proiecte modeste de cinema independent, Walken era și continuă să fie imprevizibil. În repetiții Îl lăsam să improvizeze cum Îi plăcea, știind că nu dorea să fixeze nimic prea devreme. Uneori făcea aproape opusul a ce reușise cu un moment Înainte, destabilizându-i vădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plonjează În această realitate e cel mai delicat, pentru că pot pierde tot ce au acumulat În școală din cauza lipsei de garanții pentru viitor. Unii speră să ajungă pe Broadway ori Încearcă să joace În seriale TV sau În pelicule de cinema, alții rămân atașați gustului format În școală pentru un teatru alternativ, În afara sistemului. E Încurajator să vedem tineri educați de noi care consideră că teatrul doar ca entertainment și nimic altceva este egal cu moartea teatrului. Necontaminați de ideea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit un polonez. Era un student la medicină chipeș, cu ochi căprui și păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci cu fețe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un recipient Înalt de cristal În care niște lamele cu cifre negre, albe ca fildeșul și semănând cu niște pagini scrise, săltau din dreapta În stânga, fiecare oprindu-se pentru un minut așa cum Încă se mai opreau reclamele pe vechiul ecran de cinema. Îmi acordam zece minute ca să-mi Înregistrez textul În memorie (astăzi mi-ar trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe scăunel, ascult divina muzică a lui Bach, în interpretarea inegalabilă a maestrului, și mă simt ontologic bine, ferm instalat într-un univers bun; asigurat, protejat, luat în evidență de Dumnezeu. * Întorcându-mă într-o seară, eu și mama, de la cinema, de la cinematograful de cartier „Flacăra”, cel mai aproape de locuința noastră (trebuie să fi fost prin toamna lui 1961 sau 1962). Mama mergea la cinema cu plăcerea cu care merge un copil. Am uitat filmul pe care l-am văzut atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asigurat, protejat, luat în evidență de Dumnezeu. * Întorcându-mă într-o seară, eu și mama, de la cinema, de la cinematograful de cartier „Flacăra”, cel mai aproape de locuința noastră (trebuie să fi fost prin toamna lui 1961 sau 1962). Mama mergea la cinema cu plăcerea cu care merge un copil. Am uitat filmul pe care l-am văzut atunci. Țin minte doar „filmul” drumului - scurt de altfel - de la cinematograf până acasă. O țineam de braț, potrivindu-mi pașii după pașii ei mărunți. Purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
erau convinse că, însurându-mă după capul meu, fac „o prostie”. Vizita ei la București, în 1964, s-a concentrat, cu timpul, într-o singură seară, seara în care am fost toți trei, tanti Tony, Doina și cu mine, la cinema, la „Patria”, ca să vedem Umbrelele din Cherbourg. Un film cântat, straniu, elegant și melancolic, de dragoste desigur, un film cu care s-au asociat strâns, ca într-o îmbrățișare colectivă, disperată, dragostea mea dureroasă pentru Doina din acea toamnă încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al operei lui V.Cr., poate deveni coautorul, editorul romanului genial, reproducând pasajele potrivite. La început, desigur, nu se va înțelege nimic, după cum nici cei de la vamă nu vor pricepe o iotă citind de pe liste cu glas tare, stupefiat... Mersul la cinema cu Jeni... La cules de jir cu școala... Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
luată din toate părțile...” (Ieremia 51, 29-31). Nu se putea încheia anul 1991 decât pe aceste versete. Am trăit să vedem sfârșitul a ceea ce Ronald Reagan, acest mare președinte pe care diverși netoți îngâmfați îl făceau cowboy și actor de cinema ratat, a numit cu cea mai meticulos exactă vorbă, de cea mai mare justețe metafizică : the empire of the Evil (împărăția Răului). Am trăit să vedem debulonarea statuilor lui Lenin și a lui Djerzinski, rebotezarea Sankt Petersburgului, dispariția steagului roșu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la motoarele avioanelor căzute. În zăpăceala care era în țară după 23 august 1944, moș Ion, tata lui Gheorghe, a făcut bani pe obiectele turnate de fiul său Gheorghe. După satisfacerea stagiului militar, vărul Gheorghe a lucrat ca operator de cinema, la Casa Armatei, și s-a stabilit în București. Al treilea copil al mamei Ileana, Netuțu, a învățat meseria de cizmar, dar n-a practicat-o decât puțin timp. Luat la armară după 23 august 1944, a fost remarcat ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
adunând în jurul editurii elita scandinavă și pe visători. Erau cărți care amenințau liniștea imperiului roșu. Eu nu știam mai nimic despre Troțki, numai lucruri generale. Citind ce scrisese el despre cultură, de exemplu, când propunea transformarea bisericilor în săli de cinema, mă surprinsese, făcându-mă să-i râd în nas lui René. Mi-a dat dreptate, adăugând sarcastic că semăn exact cu tatăl lui, Lionel. Una din cărțile citite în acel timp a fost și Limba și tăcerea a lui George
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques de vitamines B!”. Poate! Mă bucur să mă duc la cinema diseară ,ca să văd ultimul film al lui Fellini, Amarcord. Repertoarul la Stockholm a fost sărac în mod scandalos, în ultima vreme, și filmele western și porno au dominat complet scena. Ce oroare! Da, te iubesc. Pur și simplu! Și tremur
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
depresivă - tristețe - un întuneric care face ca, în ciuda faptului că nu ești credincios sau religios, să sărbătorești totuși ziua morților: ea e peste tot - la radio, la TV, în natură, în cer și pe străzi! Diseară mă voi duce la cinema să văd un film oarecare. Mă voi instala într-un fotoliu confortabil, de unde voi urmări câteva ore o istorie banală. Diseară nu voi avea nici o pretenție și voi alege chiar un film prost: pentru a-mi pedepsi simțul estetic. Poetul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Niculescu (costume), Emilia Pitaru, Emil Radus (inginer de sunet), Gabriel Niculescu, Mircea Pitaru ș.a. Pentru informarea corectă a cititorului, prezenta cronică a manifestării reușite este alcătuită pe baza vizionării indirecte (doar pe casetă) a spectacolului, susținut în mai 2005 la CINEMA THEATRE RIALTO CASABLANCA. Ce m-a atras la un spectacol neparticipând la el? Evenimentul artistic în sine și performanța de a strânge în jurul câtorva talentați artiști (plecați de pe meleaguri moldovene) a unui număr de aproape douăzeci de români, atrăgând lângă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care mă simt legat și acum cu o multitudine de fire și amintiri, precum un "cordon ombilical", dar Bucureștiul acelor ani oferea mirajul a 20 de săli de teatru, operă, operetă, de concerte, a numeroase săli de expoziții și de cinema... Nu venise încă izolarea proletcultistă, așa că beneficiam din plin de prezența culturii occidentale, de turnee ale unor trupe străine prestigioase, concerte, de traduceri ale unor valoroase lucrări beletristice, istorice, filozofice, de artă, expoziții de înaltă ținută... De menționat că, dornic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era perfect coerent și cu lumea de stânga a Apusului și cu mânia noastră pe pseudovalorile selecției de tip comunist. Nu-mi era de loc jenă să fiu secretară UTC în acea lume. Coordonam revista liceului, cenaclul, chiulurile cu direcția cinema, concert sau pădure. În cea din urmă ne adunam ca să cântăm cu Rolling Stones, să fumăm, să inventăm poezii și texte muzicale protestatare și eventual să râdem crunt de directoarea liceului care ne confisca periodic insignele cu chipul lui Hendrix
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]