5,610 matches
-
nou o lovitură puternică în ușă îl făcea să tresară și să o ia de la capăt. Nopțile erau infernal de lungi. Și de reci. Cele câteva zile au trecut ca secolele, fricile săpând în mintea sa izolată tot felul de coșmaruri și fobii, pe care cu greu avea să le uite. Dar nu a spus nimănui despre asta și mai ales despre tratamentele la care a fost supus în primele zile. A preferat să tacă și să uite dreptatea care în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab - și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință. La cincizeci de metri distanță, ardeau oamenii pe acoperiș, unde se refugiaseră văzând că imobilul - hotelul Splendid
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Gulliver!...Ă La modul absolut amuzant, la eroul nostru englez, care prin două catastrofe acvatice descinde În două regnuri umane disproporționate față de unica sa siluetă, este faptul că Autoritatea ia când o macro-formă, când o micro-formă! Semnificativ este Însă pentru „coșmarul său existențial” faptul că el, „măsura lui corporală”, poate și cea psihică, nu se potrivesc lumii reale, cea fojgăitoare și colcăitoare din jurul lui, care Îl acceptă, mai degrabă Îl tolerează, cu condiția aspră ca el, călătorul, să se supună fără
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
război, autorul are un capitol, nu amplu, dar curajos, ce poartă titlul Deutsche Katastrophe oder deutsche Konsequenz - Catastrofă germană sau consecvență germană; se Încearcă aici, cu calm și curaj istoric și psihologic, Într-o analiză de asumare a formidabilului, teribilului coșmar care fusese nazismul, de integrare a lui nu numai În istoria acestui popor, milenar ca și al nostru, la fel de Împărțit În stătulețe și posedat de aceeași „criză identitară” ca și al nostru, dar și În „psihologia” lui. Și concluzia lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În formele militare, de coercițiune mai ales, administrative și politice, care „descopereau” o nouă putere: cea a haitei, care, organizată pe interese imediate și substanțiale, implicit traficul de influență, a luat pur și simplu În stăpânire „țara”, reînviind, ca’ntr-un coșmar istoric, forme ale medievalității tîrzii românești, când puterea se exersa de către un grup sau de câteva grupuri În jurul domnitorului și când erau date la o parte ultimele aparențe ale dreptului și ale persoanei, de data aceasta cu o „valoare” nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grotescului și a rușinii au fost cele vreo două decenii În care „soția dictatorului” a avut tot mai ferm acces la izvoarele și mecanismele puterii - acel „tip de soție, de femeie!”, de parcă populația mândră și demnă a României, ca’ntr-un coșmar, peste noapte, se vede condusă de un exemplar uman de o condiție atât de primitivă, Încât pare pur și simplu un „model de laborator”, așa cum sunt acele siluete anatomice cu viscerele expuse; doar că În această situație era vorba de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care Îl ațîță pe soțul ei, mai degrabă placid și indiferent moral, spre crime dintre cele mai abjecte, cum ar fi aceea de a-l ucide pe un oaspete sau pe un copil! Nu, toate acestea, acest „Îndelung și persistent coșmar social” nu putea să nu lase urme În conștiința și reflexele noastre, chiar și În forme ascunse, deturnate; de pildă, această „ură” care se instalează rapid asupra celor „de sus”, chit că pleacă de lângă noi, iar scaunul pe care era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani ’50 În care trona autorul de care vorbim, perioadă În care cărțile bune, cele câteva, au apărut disparat, neizbutind să creeze un front de existență și de conștiință specifică. Adaptarea! Dar numai cei care n-au trăit nici un ceas coșmarul unui stat polițienesc și autocrat ideologic - unii tineri sau scriitorii din prima emigrație, cea de după război! - pot judeca cu atâta „asprime” și uneori cu rea-voință, Într-o disprețuitoare ignoranță a textelor, numeroase, de valoare, apărute În aceste decenii!, ceea ce noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Francezii, Englezii și Americanii, cu o ușurătate În care orgoliul victoriei se amesteca cu cinismul „elegant”, ni le aruncau pe unde prin posturile lor de radio, tot mai ascultate. Apoi, după arestarea lui Maniu și expulzarea regelui, a Început un coșmar În care - la fel ca și acei Nemți care nu voiau să creadă În realitatea lagărelor de concentare nazistă! - mulți, foarte mulți Români nu voiau și nu puteau să creadă! Totul părea atât de absurd, Încît nu putea fi decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
revoltă ce vrea să fie și una a mentalității, fără Îndoială, care Încearcă, printr-un amalgam grosolan nu rareori, să confunde datele istoriei politice și evenimențiale cu cele culturale, literare, psihologice. Iar dacă În țările vecine nouă care au trăit coșmarul aceluiași comunism importat de la Răsărit, creația și valorile iscate În aproape o jumătate de secol de tiranie sunt respectate și tratate diferențiat, la noi ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
accesele mele de furie sau ațâțare, chiar și de entuziasm neînfrânat, nu voi putea „luneca decât” spre „dreapta”: din sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un fel coșmar al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit, aproape cu certitudine, trupul frumos al unei femei goale, lângă mine, ca pe un trup
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față de rolul și statutul lor social sau familial, față de „viața care le era datoare!”, organizîndu-i și apoi... trimițându-i să distrugă și să omoare! Iar dacă noi și omenirea vrem ca pe viitor să ne ferim de asemenea apariții de coșmar social, de absurd existențial, trebuie, În loc să-i disprețuim pe „proști”, să le dăm o anume considerație și, dacă nu respect, oricum o atenție pe măsură. Am rămas mereu uimit, În ceea ce mă privește, de disprețul cu care e privit „prostul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-și desfășoare capacitățile și energia. Istoria, istoria românească, a vrut altfel, cu acele generații-martir ale războiului - un război nimicitor și, ceea ce e mai grav: grotesc, deoarece s-a dus pe două fronturi care s-au succedat, ca Într-un coșmar, În forme și idealuri adverse În totalitate, „adevărul” nemaifiind nici la „mijloc” și nici În altă parte, o jertfă de sute de mii de trupuri, minți și voințe admirabile care au ars Într-un fum ce s-a pierdut În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a fost În existența și cariera mea! - „rezolvarea” sau „mântuirea labirintului”, văzut Încă o dată ca un infern social și psihologic, unul din acele „infernuri insidioase, subterane” care nu așteaptă extincția fizică pentru a se instala, unul din acele „subtile coșmaruri din starea de veghe”, ca o fantomă sau o pasăre neagră, cobitoare, care ți s-a instalat „pe umăr” și nu te mai părăsește. Care e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de propagandă și de represiune. Dar chiar faptul mai general că după 1944 foarte mulți evrei au Îmbrățișat comunismul este cât se poate de explicabil. Pentru ei, ocuparea României de către armata sovietică a Însemnat eliberarea mult așteptată. Au scăpat de coșmar. Ce motive ar fi avut să-i respingă pe sovietici și sistemul adus de ei, atunci când România „tradițională“ era cât pe ce să-i nimicească? Într-un fel, susținând regimul comunist, au dat replica românilor pentru regimul Antonescu. Nu trebuie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Iar acum fiecare micuț cercetaș dispărut constituia cauza inexorabilă a unui fior de teamă resimțit în fiecare dimineață, înainte ca Robby și Sarah să plece la școală, în special dacă eram foarte mahmur sau dacă băusem prea multă cafea. Acest coșmar în stare de veghe nu dura mai mult de treizeci de secunde, un montaj rapid care necesita totuși Klonopin: un atac asupra școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
emailul albastru și sclipitor al mării, iar în cealaltă parte ruinele unui sat. Eram aproape epuizat din cauza părerilor de rău. De câte ori ne certaserăm în excursia aceea? Cât de beat fusese toată săptămâna? De câte ori făcusem o criză în acele zile de coșmar? Excursia aceea fusese atât de dureroasă încât mi-a împietrit inima. Am șters din memorie totul despre acea perioadă, în afară de senzația de nisip rece la picioarele mele și elicele ventilatorului care huruia deasupra mea în camera de hotel - restul dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ar dura cam patruzeci de minute și vei întârzia la întâlnirea cu Jayne pentru ședința de consiliere matrimonială, deși, bineînțeles, în clipa asta, nu ăsta e motivul adevărat. Ție-e din nou teamă fiindcă nu e timpul să te trezești din coșmarul tău. Și chiar dacă ai putea, știi că mai sunt atâtea altele pe cale de a începe. Ceea ce vroiam să-l rog pe Kimball era: Ai găsit un inel în buricul bustului din cada de duș de la Orsic Motel? 1 7 c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iar atunci am avut o viziune: Jayne stând singură în dreptul unui mormânt în mijlocul unui câmp ars, în amurg, iar această viziune m-a forțat să recunosc: Ai dreptate într-o privință. - Care? - Mie frică de singurătate. Te pierzi într-un coșmar - te rogi să fii mântuit. - Mi-e teamă că vă pierd, pe tine... pe Robby... pe Sarah... Dacă ceva e scris, poate fi des-scris? Eram foarte tensionat când am spus: - Nu pleca, deși nu înțelegeam asta la propriu. - Nu voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noiembrie dimineața devreme decât simpla relatare a faptelor. Scriitorul vroia s-o facă el, dar l-am descurajat. Raportul următor nu necesită artificiile pe care scriitorul ar fi insistat să le introducă. Cândva în jurul orelor 2.15 Robby avut un coșmar din cauza căruia s-a trezit. La 2.25 Robby a auzit „sunetele“ unei entități din casă. Robby credea că sunt eu înainte de a fi auzit ceva care îi zgâria ușa și atunci a crezut că era Victor. (Mai târziu Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
târziu Robby va recunoaște că „sperase“ să fie Victor pentru că știa cumva că „nu era el“.) Robby s-a decis să treacă prin baie în camera surorii sale (conform propriei declarații, se pare că și ea era în toiul propriului coșmar), apoi a deschis ușa ei și s-a uitat pe coridor să vadă ce producea zgârieturile de pe ușa lui, niște șanțuri adânci în partea inferioară dreapta. (La un moment dat, declara Robby, se temea că visează toate astea.) Robby n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
modul obișnuit. Perioada de recuperare mă uimea. Refacerea lor va fi completă când se vor trezi dimineața. Ceea ce fusese o experiență înfricoșătoare va deveni un joc, o emblemă a mândriei, o poveste care îi va impresiona și fascina pe prieteni. Coșmarul devenise o aventură. Erau zdruncinați dar în același timp tari și rezistenți. (Era singura undă de ușurare pe care am resimțit-o vizavi de noaptea aceea.) Sarah și Robby fuseseră plictisiți și obosiți după drumul până la hotel, continuând să cască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fel de seriozitate, de determinare, care îmi cam plăcea, cum îmi plăcea și modul în care se încolăcea în jurul meu și cum își trecea degetele peste cicatricele piciorului meu, aveam nevoie de el când fulgerele de vară mă trezeau din coșmaruri, când mă răsuceam în pat și îl prindeam de mână, gemând numele fiului meu. De fapt i-am spus taximetristului să mă lase pe Third Avenue, cam la cincizeci de metri de apartament, și am plutit în Kiehl’s să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe același subiect, de Lascha Bakradse, attendent-ul nostru, care mă întreabă, glumind, cu vocea lui inconfundabilă, dacă valiza pe care refuz să o iau nu-mi aparține cu adevărat. Da, domnilor, nu glumesc. Nu vă împotmoliți în leneșe amabilități, prelungind coșmarul unei alte persoane, care își caută în aceste clipe, disperată, bagajele. Îi sugerez lui Lascha să-i îndemne pe cei de la recepție să sune la celălalt hotel, IBIS, unde a fost cazat un alt grup de scriitori... O scenă doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Est. Cei care o scaldă, că se poate să descoperim calea românească proprie, independentă de Europa civilizată, nu numai că sunt cultivatori de iluzii, dar sunt oameni periculoși, lipsiți de orice urmă de patriotism. Nici în cele mai negre coșmaruri să nu ne imaginăm România pusă să tragă la o căruță care s-a sfărâmat o dată. A doua oară s-ar putea să ne fie fatal. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Brașov, iulie 2000 Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan): „Romanul detectivistic, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]