9,252 matches
-
am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau un templu, sau un adăpost pentru comori... sau cine știe ce altceva, oricum, după aspectul construcției de piatră care rămăsese
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care coborau undeva, în întuneric. M-am uitat înapoi, la poarta unde turista călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate. Nu vrei să păstrezi harta? am întrebat-o. Poate o să vrei să vii și tu încoace, mai târziu. Poate că da, încă nu știu, a zis ea ridicând din
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ramurile arborelui infinit... Multe povești au fost spuse și imaginate despre panglica de culori, despre multitudinea de nuanțe ce se aruncă prin cer într-un arc adeseori invizibil, însă întotdeauna norocos... adevărata sa menire este mai mult decât o aparență colorată... este ceea ce duce viața înainte, roata eterică a mișcării luminii... un cerc invizibil ce anunță întotdeauna infinitul vieții. Aceasta este o veste bună, cu certitudine... Hai cu noi, mi-au spus culorile când le-am întâlnit în apropierea arborelui, gata
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
culori... Ajungând mai sus, am observat mai bine rădăcinile arborelui, odată cu arcul culorilor peisajul devenind relativ: început sau continuare, vârfuri sau rădăcini, crengi de mijloc sau oriîncotro... fluxul esențial al luminii, al vieții, fiind chiar amestecul mereu mișcător al arcului colorat... al roții mișcării infinitului. DIALOGUL CU LUMINA... Astfel, zburând odată cu arcul culorilor, am început să discut cu lumina, despre infinit, despre... Ia te uită, a răsărit soarele... ce o fi această lumină care apare întotdeauna din zorii universului și aduce
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei pure, o prezență incontestabilă a sufletului, o îmbrățișare directă a vocii, amprenta eterică a structurii intens colorate a prezenței noastre, la fel și cărțile poartă comori, amprenta spirituală și flexibilă a fluviului de lumină filtrat prin cuvintele gândurilor noastre... Atunci, de ce renunță lumea la cărți în zilele acestea? Ar fi evident că o carte are o valoare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un perete: pe el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rupea în două brațe, ce înconjurau insula Epidafne, unde regii seleucizi își construiseră palatul. În sălile acelea domnea acum autoritatea romană. Gajus Caesar nimeri deodată într-o lume inimaginabilă. Dinaintea imensei puteri a tatălui său se prezentau personaje în straie colorate și exotice, cu alaiuri pitorești, vorbind limbi de neînțeles. Din punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile sale erau tainice și adânci. Ceasurile petrecute de unul singur erau umilitoare și singuratice. Orgoliul lui fusese rănit când se văzuse respins de Julia. Spre marea lui deziluzie, o văzuse pe tăcuta lui Vipsania refăcându-și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o sală. Pereții erau acoperiți cu fresce luminoase: flori, păsări, iederă, ghirlande colorate de fructe, lămâi. Părea că se află într-o grădină nesfârșită. În casa femeii aceleia era ceva uimitor. Dar Gajus aproape că nu reușea să înainteze spre locul unde aștepta ea; ura făcea ca picioarele să nu i se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare? Nu rămăsese nici un bibelou, nici o cupă, nici o farfurie, nimic. La capătul scărilor care coborau spre mare putrezea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l ajute, o porni pe jos - în spatele lui, un soldat ducea de frâu calul lui cel blând - și astfel, în tăcere, coborî în port. Îl zări pe Helikon care mergea strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își prinse pe umăr o chalmys de mătase purpurie, împodobită și ea cu aur și pietre venite din India. Tânărul Împărat anticipa moda din vremea Imperiului Bizantin; atunci nimeni, nici măcar călugării, n-ar fi îndrăznit să critice strălucitoarele veșminte brodate, colorate, împodobite cu pietre, pe care până și grosolanul și creștinul Justinianus, fiul unor țărani barbari, le îmbrăca pentru riturile de la Haghia Sophia și banchetele din chrisotriclinium. Însă tânărul Gajus Caesar era cu mult înaintea vremii sale, și la rafinatele excentricități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimănui. Thryphiodoros spuse: — Mi-ai poruncit să reprezint ritul astfel încât nimeni să nu-l poată distruge peste secole. Cred că te-am ascultat, Augustus. Desfăcu sulul de papyrus, îl netezi cu degete nervoase. Era un dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că mensa isiacă nu va fi din piatră sau din marmură. Va fi din bronz greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marele amiral, dislocase șaizeci de mii de metri cubi de stâncă, săpând până la trei metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate au ajuns să fie înghițite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să privească totuși meditativ spre cel care fotografiază; deci el Își ține mâna la bărbie (deși stă În picioare), ca și cum aceasta i-ar fi poziția cea mai caracteristică; are pantaloni scurți kaki și o bluză de sport cu carouri mari colorate geometric (deși totul e În alb-negru), gâtul e subțire, dar bine Înfipt pe umerii foarte largi, figura e ascuțită, un triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ce trebuie să mai fac?“ „Să dai consultații la frații noștri și surorile noastre neajutorate de la fefe, să-i treci cu luntrea dincolo, În urma unui obol liber consimțit, să organizezi farse Împotriva profesorilor răi și a colegilor cu pene prea colorate, adică, În limbajul comun, prea umflați În pene, să...“ Nu mai ascult, Îi fac semn să stea În banca lui cu sfaturile alea idioate și plec să-mi inspectez regatul. (miercuri) Păstrez o imagine cam rușinoasă a erotomaniei mele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lecțiile. Deci am cedat! Da, am cedat. Dragostea mea atât de mare, imensă, a fost trădată În chipul cel mai josnic. Nu am posibilitatea de a gândi, În capul meu este un haos de idei, din care se desprinde viu colorată expresia „cu două femei“. De-aș putea să-mi smulg acest suflet distrus și să-l arunc departe, poate aș reuși să mă Îndrept. Dar acum obsesia dureroasă a trădării celui mai pur sentiment al meu - dragostea - mă distruge complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se cere; da, așa este, dar o problemă de matematică trebuie desfășurată În scris, când o rezolvi; chiar În asta constă frumusețea matematicilor!“ De atunci, caietele mele de matematică desfășurau o arhitectură de cifre, de figuri, cuburi, pătrate, cercuri, sfere colorate. Mă pervertisem, limbajul secret pe care-l achiziționasem Îmi dădea o forță nouă, mă făcea nu știu de ce mai puternic; era un joc nou, prin care Îmi adjudecam Încă o parte a realului, partea sa cea mai abstractă. (vineri) A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i strângă mâna, astfel că de la gară până acasă face două ore. (miercuri) În plimbare, fără nici un scop, ajung la Moșilor, mă rătăcesc pe Plantelor, mă Înfund În selva oscura a orașului; case ascunse În curți retrase, intrări triumfale, geamlâcuri colorate și balcoane brâncovenești, minipalate pitite prin grădini, printre buruieni mallarmeene etc. Unde am fost până acum? Am trecut de nenumărate ori pe aici, am colindat cu câte o fată toate străzile, le-am bătut pas cu pas. Acum le observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum spusese mama, pe care o foloseam numai În caz de excepție, am pus pe masă banii găuriți cu care jucam rișca „pe luate“; În ziua aceea, făcusem o provizie bună, buzunarele erau doldora de monezi, am mai scos sârmulițele colorate, insignele primite În dar de la alții, fiindcă le spusesem cum se rezolvă problema la aritmetică, avioanele de hârtie pe care erau scrise cuvinte obscene, bărcuțele și alte forme ale jocului de imaginație, șuruburi, cuie, pioneze, clești, pătrățele de tablă, mosoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înseamnă că pot salva praștia care se află În buzunarul secret de la pantaloni, deci m-am pus și cu mai mare râvnă să scotocesc și să depun aproape orgolios bricheta, mărțișoarele, cutiuțele de diverse mărimi, pline cu insecte și fluturi colorați, șurubelnița minusculă, biluțele, alicele, tuburi de cartuș (În timp ce povesteam, E. Își schimba culoarea pupilei; ceva interior, probabil emoția, făcea să se dilate ochiul și să-i crească intensitatea privirii; o simțeam participând la evenimentul al cărui erou fusesem și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ești?“, „rătăcisem calea“, „vino pe aici“; intrarea e chiar În spatele ei, o ușă de lemn ascunsă În zid, o deschide direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate, trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându-mă de mână. Cred că mătușile ei nu erau acasă. A căutat cheia Între glastrele colorate și a deschis, Împingându-mă să trec pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele, cearșafuri, scoarțe, perne, fețe de mese, covoare, hârtia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău. Ai o tresărire necontrolată, ca și cum ceva viu ar fi intrat Înăuntrul corpului, simți că ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]