10,108 matches
-
era singură În călcătorie, o singură dată trecuse Juan Lucas pe acolo, pe coridor, cînd arhitectul la modă stărui să-i arate mai Întîi odăile pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul palat. Coridorul și cele trei odăi erau văruite În alb; una era călcătoria, alături era camera de cusut și lucru de mînă, iar cealaltă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
modă stărui să-i arate mai Întîi odăile pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul palat. Coridorul și cele trei odăi erau văruite În alb; una era călcătoria, alături era camera de cusut și lucru de mînă, iar cealaltă putea sluji drept dormitor pentru vreo infirmieră sau călugăriță a Ordinului Iertării, dacă Într-o bună zi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
odaia ei, dar Își aduse aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era o tăcere mormîntală, pe urmă cele trei trepte care duceau spre coridorul alb, În fund ușa Încuiată, În orice caz stăpînii erau la golf și Julius la dentist. Se sperie fiindcă nu mai era mult și vara se termina, dar după ce stătu la pîndă cîteva clipe se mai liniști: „Victoria Santa Paciencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
camioneta, o ciocnise În plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să caute În lista specială pe care mămica o ține lîngă telefonul din dormitorul ei. Carlos le spuse să dea fuga, eu rămîn cu Celso, duceți-vă voi doi, noi o s-o așezăm pe masă. Julius și Țanțoșa ieșiră pe coridor și alergară spre dormitorul lui Susan. Trebuia să cheme mai Întîi la clubul de golf, nu, mai Întîi trebuia să-l cheme pe doctorul familiei: aici erau toate telefoanele; pe cine să cheme mai Întîi?, pe oricine! Îl chemară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre automobil. Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci nu mai trecuse pe acolo. „Bobby,! Julius! strigă. De ce nu vă duceți puțin sus, În dormitoarele voastre?“ Dar nici Bobby, nici Julius nu se clintiră din odaia În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pompele funebre luaseră sicriul pe umeri și se pregăteau să-l ducă pe scara de serviciu. Julius profită de faptul că toți Își plecaseră capetele și le-o luă Înainte, coborî În goană și Închise pe partea cealaltă ușa de la coridorul care ducea la ieșirea din dos. Ieși În grădină și alergă cîțiva pași ca să intre din nou În palat pe terasa barului de vară, Juan Lucas Îl văzu trecînd și se ridică În picioare, gîndindu-se că probabil porniseră cu sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vară, Juan Lucas Îl văzu trecînd și se ridică În picioare, gîndindu-se că probabil porniseră cu sicriul. Înainta fără grabă spre holul palatului, fiindcă Susan Încă nu coborîse și prefera s-o aștepte. Între timp, Julius se Întorsese pe coridor și aștepta Încremenit În fața ușii. Sicriul era acum la parter și se apropia. Atunci el Încercă să deschidă ușa, nu reuși și arătă spre celălalt coridor, În partea opusă. „Se poate și pe aici“, spuse și negrii cei eleganți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă nu coborîse și prefera s-o aștepte. Între timp, Julius se Întorsese pe coridor și aștepta Încremenit În fața ușii. Sicriul era acum la parter și se apropia. Atunci el Încercă să deschidă ușa, nu reuși și arătă spre celălalt coridor, În partea opusă. „Se poate și pe aici“, spuse și negrii cei eleganți de la pompele funebre Îl ascultară fiindcă era logic, tuturor li se păru logic faptul că cineva ar fi putut să Încuie ușa fără să vrea. O luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l interesa pe el atît de mult. Erau fotografii cu automobile În culori nemaipomenite, cu femei cu niște sîni nemaipomeniți, Maruje nord-americance cîte vrei, claie peste grămadă. Santiago și Loster Lang IV ducînd În cîrcă două dansatoare goale pe UD coridor. Dansînd cu ele În cabaretul unde făceau striptis. Ieșind cu niște fete Încîntătoare dintr-o clădire a Universității. Sărutîndu-se cu o Peggy. Cu Încă una. Și cu Încă una. Cu sora geamănă a unei alte Peggy... Dacă Peggy ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o sumă frumușică pentru o casă jumătate castel, jumătate funcțională... Lastarria se Îndreptă din nou spre bar ca să-i spună Susanei că n-avea gripă și că oricum o să iasă În oraș, dar ajungînd aici văzu că dispăruse pe cine știe ce coridor Întunecos al castelului și hotărî să bea un păhărel pentru sărbătorirea evenimentului. „Din fericire nu-i aici“, Își spuse simțind că Îl apucă un acces de strănut, abia reuși să-l Înăbușe În batistă. Dar atunci Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului. Prizonierul eliberat, care transmisese mesajul lui Tews, îi confirmase prezența înăuntru. Atacul în forță, care a urmat, a dus la capturarea palatului central și a tuturor celor dinăuntru și i-a surprins pe legionarii care începuseră să apară din coridorul secret. Oamenii lui Czinczar au turnat tot petrolul, din rezervoarele mari ale palatului, în coridorul înclinat și i-au dat foc. Astfel a murit o întreagă legiune de oameni. În noaptea aceea, o sută de nave de rezervă ale barbarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
care a urmat, a dus la capturarea palatului central și a tuturor celor dinăuntru și i-a surprins pe legionarii care începuseră să apară din coridorul secret. Oamenii lui Czinczar au turnat tot petrolul, din rezervoarele mari ale palatului, în coridorul înclinat și i-au dat foc. Astfel a murit o întreagă legiune de oameni. În noaptea aceea, o sută de nave de rezervă ale barbarilor au aterizat în spatele soldaților linneeni care asediau porțile. Și dimineața, când barbarii din interiorul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cap. Se ridică în picioare fără vreun alt comentariu, deoarece cele ce aveau de spus trebuiau discutate pe larg, pe o perioadă de ani întregi. La casă, câteva minute mai târziu, conducătorul și scutierii ridicaseră draperiile grele care acopereau pereții coridorului ce ducea la laboratorul principal. Precum gardul din afară, pereții erau calzi, ca și când ar fi fost încălziți din interior. Material de construcție pentru templu! Încă o dată, nu făcură nici un comentariu. Intraseră în laboratorul propriu-zis și acum se uitau unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și un frig de Bobotează alergau ca demenții, de cel puțin zece ori pe zi, în jurul lacului din apropiere. Își aduseseră și niște gagici, un fel de groupies hi piote, pe care le-ntâlneai peste tot, presărate prin odăile și coridoarele castelului. Aveau părul albas tru, verde, acaju, foarte scurt și țepos și arătau șleam pete. Mai toate roșcate și pis truiate ca niște irlandeze ce erau. Nici pe ele nu le-nțelegeai când vorbeau. Fuck și fucking în sus, fuck
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ta la pensie, nu i-ai avut prin preajmă decât pe lingăi. Oamenii serioși ți-au făcut pa și pusi!” ... “Ei, ce să-ți spun? Să vorbim, să n adormim! Ți-ai adus și tu aminte de...” V.3...Pe coridoarele liceului un du-te-vino neobișnuit pentru această parte a zilei. Cineva ar putea crede că s-antâmplat un lucru deosebit, alarmant chiar. De fapt, din clipă-n clipă, trebuie să sosească tovarăși de la Inspectoratul Școlar, de la U.T.C. și chiar de la Minister
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
frenetic, ca și cum, în acea fracțiune de secundă, ea ar mai fi putut opri camionul să iasă de pe șosea. Asistenta îi ceru să plece. Karin Schluter se așeză în sala de așteptare de la traumatologie, un terariu de sticlă de la capătul unui coridor lung care mirosea a antiseptice, frică și reviste medicale străvechi. Șiruri de fermieri cu capetele plecate și cu soțiile după ei, îmbrăcați în cămăși de lucru și salopete, stăteau lângă ea pe scaunele pătrate, cu perne de culoarea caisei. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Mark fusese puțin sub limita legală din Nebraska - trei sau patru beri băute cu vreo câteva ore înainte să se răstoarne cu mașina. În afară de asta, nimic remarcabil în organismul lui. Mașina fusese distrusă. Doi polițiști o luară deoparte pe coridor și îi puseră întrebări. Le spuse ce știa, adică nimic. După o oră, se întrebă dacă nu cumva își închipuise discuția cu ei. La sfârșitul după-amiezii, un tip la vreo cincizeci de ani, îmbrăcat cu o cămașă albastră de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-ți spună exact cine o băgase pe mânecă și cum. La câteva zile după ce i se schimbase tubul din trahee, cei mai buni prieteni ai lui Mark veniră în sfârșit în vizită. Karin îi auzi încă de când erau pe coridor. Fir-ar să fie, că tare-i frig în universul ăsta. —Mie-mi zici? Mi-au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pe față și din mâinile țepene. Și fiecare lovitură umilitoare avea ca efect un sunet care nu putea fi decât un râs gros. Lui Karin îi venea să țipe, îi venea să bată din palme de fericire. La plecare, pe coridor, le mulțumi prietenilor fratelui ei. Ce mai conta? Partea din ea care supraviețuise era dincolo de mândrie. Rupp o opri cu un gest. — Deocamdată e tot aici. Nu-ți face probleme. Îl scoatem noi afară. Dădu să-i întrebe dacă fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să pună în pericol alianța lor temporară. Le arătă bilețelul. — Știți ceva despre chestia asta? Ridicară amândoi din umeri. —Nimic. E important, spuse ea. Dar ei negară că ar fi știut ceva. Duane Cain, care dădea înapoi ca racul pe coridor, o strigă: —Ai cumva idee ce s-a întâmplat cu The Ram? Ea se holbă la el, încurcată. Sacrificii ca-n Vechiul Testament. Ritualuri cu animale 1. —Voiam să zic, mașina lui a fost total bulită? Știi, am putea... Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat de spital, când Mark scoase un: — Avem ceva de furcă în momentul ăsta. Îl luă în brațe și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în momentul ăsta. Îl luă în brațe și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe coridor, auzi în sfârșit. Cu o precizie animalică pe care auzul ei o pierduse, urechile lui prindeau fragmente răzlețe din conversațiile din jur și le combinau. Până și papagalii dădeau dovadă de mai multă inteligență naturală. Își lipi capul de pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se ridice și să se țină după ea. Karin îl opri, mângâindu-l și liniștindu-l, până când el o dădu la o parte și se aruncă pe pat, arcuindu-se în sus, cu ochii plini de durere. Karin ieși pe coridor după Bonnie. Bonnie stătea lângă cadrul ușii, ascunsă vederii, și plângea. — Oh, Karin! Îmi pare atât de rău. Am încercat cât am putut eu să fiu la înălțime. Habar n-aveam. Mi-au spus să mă aștept la orice. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
priponit. Se opri să asculte la ușa unui pacient. Cineva plângea în hohote, iar o voce mai bătrână spuse: Nu-i nimic. Nu lua în seamă nimic din toate astea. Mark ascultă, zâmbind. Ridică mâna și anunță: —Tristețe. Acolo, pe coridor, reușita intelectuală o șocă pe Karin până la lacrimi. A fost prezentă și la prima lui propoziție completă. Terapeutul ocupațional îl ajuta pe Mark să se descurce cu nasturii, iar Mark scuipase cuvintele, ca un oracol: În craniul meu sunt unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]