6,252 matches
-
ignorat - și totuși, atât de vital pentru însăși viața democrației. Cinci Hai să fim serioși. Normal că n-am să mărit la New York. Normal că nu. E de neconceput. O să mă mărit la mine acasă, așa cum am stabilit, într-un cort superb instalat la noi în grădină. Nu există nici cel mai mic motiv să mă răzgândesc. Nici măcar unul. În afara faptului că... O, Doamne. Da, bine, poate că Elinor are dreptate aici. Adică, așa e, e o experiență pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tare situația. — Uite.. hai să uităm discuția asta. A fost o idee tâmpită, oricum. Mă frec nervoasă pe față. Deci... cum merge treaba? Mai vorbim câteva minute, și îmi dă raportul complet despre tipul, atât de amabil, de la firma de corturi și cum nici nu costă chiar atât de mult, și cum fiul lui e la aceeași școală cu vărul Alex, ce mică-i lumea, nu-i așa? La capătul conversației, mami pare înmuiată de tot și toată discuția despre hotelurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aici. — Pe bune? Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la ei, n-au făcut altceva decât să se certe cât de mare să fie cortul, spune Suze chicotind din nou. Ne-au pus să stăm pe peluză și ne prefacem că suntem invitați de la nuntă. Nu vreau să aud despre toate astea. Iau o gură mare de șampanie și încerc să mă gândesc la alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
stins. Că o să dureze o lună. Poate două. După care se va târî în patru labe la picioarele mele, eu am să-l trimit la plimbare, el se va târî din nou, după care o să ne certăm ca la ușa cortului, și, în cele din urmă... Expiră adânc. Dar uite că nu s-a întâmplat așa. Nu se mai întoarce. Îmi întâlnește privirea în oglindă și mă traversează un val de furie la adresa respectivului. — Îmi place rochia asta, continuă ea, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în uniformă lucrează de zor la straturile de flori. — O să planteze panseluțe în formă de „Luke și Becky!“ zice mami. O să crească la țanc până în iunie. Și o să pună și o mică arteziană, chiar acolo unde o să fie intrarea în cort. Am văzut asta într-un episod din Ground Force. — Sună... nemaipomenit. — Și noaptea o să se aprindă niște luminițe, ca, atunci când vine momentul artificiilor... — Ce artificii? zic și mami se uită la mine uimită. — Becky, ți-am trimis un fax în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru care nunta noastră ar trebui să aibă loc la Plaza 1. Nu v-ar plăcea o excursie la New York, cu toate cheltuielile plătite? 2. Plaza e un hotel senzațional. 3. Nu va trebui să depuneți nici un efort. 4. Un cort v-ar distruge grădina. 5. Nu va trebui să o invitați și pe mătușa Sylvia. 6. Veți primi rame foto gratis, de la Tiffany... Când le-am scris, mi s-au părut motivații extrem de convingătoare. Acum par niște glume. Mami și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vă cunosc, spune Danny, sărutându-i mâna. Sper că nu v-ați supărat că v-am picat și eu pe cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
picat și eu pe cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână arteziană nouă, de granit, altcineva mătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână arteziană nouă, de granit, altcineva mătură curtea, iar în cort văd un număr semnificativ de femei între două vârste cu caiete în mână, așezate în semicerc. — Janice le face un briefing fetelor, spune mami, cu voce scăzută. Acum i-a intrat altă păsărică-n cap - vrea să se apuce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noteze asta pe schița pe care o are... — Știi ceva, cred că o să aibă mare succes, zic gânditoare. — Betty și Margot, voi vă veți ocupa de butoniere. Annabel, tu ai să te ocupi de... — Mamă? spune Luke, privind șocat spre cort. O, Doamne. E Annabel! Mama vitregă a lui Luke e una dintre femei! — Luke! Annabel se uită în jur și i se luminează toată fața. Janice, scuză-mă o clipă, te rog... Se grăbește spre noi și-l îmbrățișează pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ușor de braț și pornim spre altar. Douăzeci și doi Suntem soț și soție. Suntem soț și soție, de-adevăratelea. Mă uit la verigheta strălucitoare pe care Luke mi-a strecurat-o pe deget în biserică. Apoi privesc în jurul meu. Cortul strălucește în amurgul de vară, iar formația cântă o versiune ușor leșinată a melodiei Smoke Gets in Your Eyes, și lumea dansează. Da, poate că muzica nu e chiar atât de meseriașă cum a fost cea de la Plaza. Da, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
făcând față unor situații extrem de dificile și că nu vrea să intre în amănunte, dar am avut ceva provocări și cumva am reușit să trec cu brio de toate. Fără să apeleze la un card Visa, a mai adăugat, și cortul a răsunat de un hohot general de râs. Și pe urmă a zis că a fost la multe nunți la viața lui, dar niciodată până acum n-a fost atât de mulțumit ca acum. Că știe că Luke și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în lumea reală. Clatină din cap. Cred că am cam luat-o un pic razna atunci. — Un pic? — OK, am luat-o razna de tot. Se întoarce și mă privește, și ochii întunecați îi strălucesc în lumina care vine dinspre cort. Îți datorez foarte mult, Becky. — Nu-mi datorez nimic, zic mirată. Acum suntem soț și soție. Acum... totul e ca un cont comun. Dinspre casă se aude un târșâit și, în clipa în care ridic ochii, îl văd pe tati
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
181)"/>, evreii au puteri asupra stihiilor naturii anume toamna, „la sărbătoarea lor cea mare”, așa cum se menționează Într-o superstiție citată deja mai sus. Uneori se face referire la „Sărbătoarea cuștilor” <endnote id="(126, p. 30)"/>, fiind vorba de „Sărbătoarea corturilor” sau „a colibelor” (Sukot). Ținută de evrei toamna, timp de opt zile, afară, În colibe improvizate, nu În case sau În sinagogă, această sărbătoare i-a impresionat În mod deosebit pe creștini. Este o sărbătoare iudaică autumnală, a bucuriei de după
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
seco lului XX, care se referă doar la legătura dintre „Sărbătoarea colibelor” (Sukot) și ploaie : „Când a Început această sărbătoare, a Început și să plouă, și nu s-a oprit până când evreii n-au terminat” ; „Dacă este Sărbătoarea evreiască a corturilor - fugi, căci va ploua” ; „Ploaia care cade de Sărbătoarea colibelor spală râia [evreilor]” <endnote id="(70, pp. 136 și 180-181)"/>. În folclorul polonez există și credințe privind „dispariția” În fiecare an a unui evreu, luat de Diavol din sinagogă și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este exilul [...]. Seminția aceasta va avea totdeauna În mine un frate adevărat [...]. Ca și voi și eu am ziua de suferință a Macaveilor români, ziua legilor precum și ziua zdrobirii lor și ziua arderii Templului și, ca și voi, aștept sub cort, pe tărâm străin, și cu credința nestrămutată «ziua cea făgăduită»” (ziarul Israelitul român, mai 1857). În fine, unii socialiști de la sfârșitul secolului al XIX-lea - precum „poetul-muncitor” D.Th. Neculuță (1859-1904) - au identificat proletariatul exploatat cu „neamul pribegitor” al evreilor, condus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi încăput patru persoane). Poate ar fi trebuit să ne gândim la asta înainte de a accepta vizita bombănesc eu fără să ajut situația. Alfonso are un cort lăsat de un alt gringo vizitator și opinează că una dintre fete ar putea dormi acolo. În mod tipic sud-american lăsăm deocamdată lucrurile așa cum sunt și ne continuăm viața boemă. Pentru o persoană din vest fiecare secundă din viață este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ne-am planificat cam același traseu prin America de Sud, doar că ele au o dată fixă de întoarcere. Ziua trece rapid și, undeva către miezul nopții, suntem cu toții gata de culcare. Niciuna dintre fete nu se declară încântată de perspectiva dormitului în cort, nu din motive de condiții proaste ci pentru că au venit aici în căutarea unor tradiții autentice. În final, găsesc eu o soluție: Alfonso, știi ce, nu pot să dorm eu la tine în cabinet? Alfonso și Sandra mă privesc într-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
loc și cum sau unde vom dormi, mai ales dacă va ploua, și îmi răspunde că va fi prima lui ceremonie la Urusona, dar tatăl lui aici făcea ceremoniile cele mai puternice. Cât despre dormit, îmi spune că va lua cortul de acasă pentru el, iar pentru noi vom amenaja un culcuș pe mal și vom lega un plastic de doi pari drept acoperiș în caz că va ploua. Înotăm fericiți o bucată de vreme și observ că Alfonso nu-și dă tricoul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
seara, abia abia suntem cu toții gata de plecare (ayahuasca trebuie să fiarbă cel puțin șase ore). Plecăm toți șase (patru gringas, Jose și Alfonso), hurducăindu-ne în camioneta lui Jose, acoperiți de o încărcătură grandioasă (oale, ulcele, sticle, sticluțe, pături, cort, lemne pentru foc, mâncare pentru masa de seară, lămpi...), întrebându-ne, unii dintre noi cel puțin, cum vom trece râul prin curentul rapid cărând toate sarsanalele. După nu multă vreme, aflăm și răspunsul la întrebare: cu greu! În lumina zilei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
saltea și gândindu ne, fetele cel puțin, că ce-și face omul cu mâna lui, se numește lucru manual. Apare și Alfonso, dispărut misterios în întuneric în timpul agitației organizatorice și spune, privind către pământ, că nu știe să-și instaleze cortul deoarece nu a mai făcut asta niciodată până acum. Resemnate, eu cu Sophie mergem să-l ajutăm, ne chinuim o vreme să găsim loc de găuri într un pământ complet pietrificat, convenim din priviri să renunțăm la conceptul de cort
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cortul deoarece nu a mai făcut asta niciodată până acum. Resemnate, eu cu Sophie mergem să-l ajutăm, ne chinuim o vreme să găsim loc de găuri într un pământ complet pietrificat, convenim din priviri să renunțăm la conceptul de cort ideal și amarăm pilonii de bine, de rău mai mult cu pietre peste ei, într-un echilibru precar. Producem un cort firav sprijinit într-o rână, îi explicăm lui Alfonso că nu e perfect, dar pentru o noapte e satisfăcător
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vreme să găsim loc de găuri într un pământ complet pietrificat, convenim din priviri să renunțăm la conceptul de cort ideal și amarăm pilonii de bine, de rău mai mult cu pietre peste ei, într-un echilibru precar. Producem un cort firav sprijinit într-o rână, îi explicăm lui Alfonso că nu e perfect, dar pentru o noapte e satisfăcător, mai ales dacă nu va ploua și nu va bate vântul și ne întoarcem cu toții la plasticul comunal întâmpinați de privirile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
singurul numitor comun pare a fi vomitatul. Nimeni nu pare să fi avut vreo revelație și nici vreo experiență extrem de coerentă. Apare și Alfonso cu o fața chinuită și ne explică că nu a putut dormi deloc din cauza pietrelor de sub cort (într-adevăr, am uitat să curățăm terenul de pietre înainte de a întinde cortul). Facem baie în râu să ne dezmeticim, apoi participăm la o baie de flori și, la miezul zilei, suntem gata de plecare. Facem din nou câteva drumuri
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vreo revelație și nici vreo experiență extrem de coerentă. Apare și Alfonso cu o fața chinuită și ne explică că nu a putut dormi deloc din cauza pietrelor de sub cort (într-adevăr, am uitat să curățăm terenul de pietre înainte de a întinde cortul). Facem baie în râu să ne dezmeticim, apoi participăm la o baie de flori și, la miezul zilei, suntem gata de plecare. Facem din nou câteva drumuri prin râu să cărăm totul la mașină, ajungem, încărcăm totul, ne suim și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]