7,252 matches
-
Faptele ungurilor”), spunea că la sosirea lor, ungurii au găsit în Panonia slavi, bulgari și „blachi, adică păstorii romanilor”; o Simon de Kéza (sec. X), vorbește despre români în lucrarea „Gesta Hunnorum et Hungarorum”, subliniind că aceștia sunt „păstorii romanilor”; cronicarii maghiari Anonymus și Simon de Kéza au admis prezența vlahilor sau a păstorilor și coloniilor romanilor în bazinul Dunării, înainte de cucerirea lui Arpad sau chiar de cea a lui Attila; -Din perioada sec. XV-XVI, datează o serie de mențiuni făcute
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
realizată de casa de Habsburg (1699-1701), afecta ordinea tradițională iar acceptarea originii romane a românilor ar fi conferit românilor o superioritate de civilizație și de tradiție greu de împăcat cu condiția lor de națiune tolerată; o din acest motiv mulți cronicari germani din sec. XVIII au încercat să dovedească întregii lumi că este cu neputință ca românii din Transilvania să fie urmașii direcți ai populației romanizate în Dacia; o unirea cu Roma a dat, în schimb, un nou imbold aspirațiilor românilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
regelui din Dublin, norvegianul Olaf. La 937, un conducător al lor, regele Gebennach, a murit în lupta de la Brunanburh contra lui Athelstan, regele anglo-saxon (v. vol. 1). Gebennach era în serviciul lui Olaf II Guthfrithsson, regele din Dublin, pe care cronicarul Florence de Worcester îl numește "rege al Irlandei și al Insulelor". La adunarea regilor ținută la Chester în 973, un descendent al regelui din Dublin a fost recunoscut ca "rege al multor insule". În 1005, o dată cu moartea unui dinast, pe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Petcu • Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Corneliu Dimitriu • Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Corneliu Dimitriu Redactor: Lucian Dîrdală Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar: 2003 • Apărut: 2003 • Format 1/16 (61 ( 86) INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro Tiparul executat la SC Euronovis SRL CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
strămoșesc, pe care l-a denominat prin aceleași repere toponimice tradiționale. „Vidul“ documentar de după plecarea armatelor și administrației romane e cauzat de haosul provocat de migrațiile barbarilor, care au obligat populația autohtonă să se retragă în comunități mărunte, neștiute de cronicarii timpului și oricum irelevante pentru ei, pe văile împădurite ale apelor și în munți. Același vid documentar există, de altfel, și în legătură cu populația din sudul Dunării („vlahii călători“ și albanezii sunt amintiți și ei spre sfîrșitul mileniului unu și începutul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ardealul nu este o țară foarte mare, și numai o parte ce se zice o laturi de ținut care este despre partea țăriei ungurești“. Extinderea denumirii asupra întregii Transilvanii s-a realizat de către cancelariile austro ungare, cu concursul „diseminator“ al cronicarilor romîni, cărora le era mai simplu să folosească un nume pentru cea de-a treia țară a romînilor, alături de Moldova și Muntenia. Toponimele similare, menționate mai sus, sunt polarizări sau reflexe fonetice ale numelui Ardeal mai ales în varianta maghiară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rezemat“), mulduon (mere mul duoane), moldău, moldou („piatră, bolovan, stîncă“). Apropiind numele Moldova de unele sau de altele dintre cuvintele menționate și de nume sau apelative din limbile populațiilor care au trăit laolaltă cu romînii, o serie de cercetători, de la cronicari și pînă la cercetătorii contemporani, au propus etimoane diferite pentru acest nume, aparținînd limbii romîne, substratului, limbii germane sau limbii slave. Finala -ova încadrează toponimul într-o serie bogată de nume (Craiova, Sadova, Brabova, Glogova etc.) de așezări umane sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vechi sunt din secolul 16. Absența textelor mai vechi nu permite cunoașterea formelor fonetice și a sensurilor intermediare între cele ale etimonului presupus și cele ale cuvântului românesc. A existat și la noi o etapă etimologică preștiințifică, practicată de nelingviști: cronicarii au citat cuvinte românești de origine latină (Gr. Ureche, carne, găină, pâine; M. Costin, frunte, meu, om), iar D. Cantemir explică prin substrat unele cuvinte românești (stejar). Reprezentanții Școlii Ardelene fac un mare salt înainte în cercetarea etimologică, fiindcă folosesc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
preponderentă arhaismul etnic șí prin respingerea creștinismului în epoca de prim avânt al acestuia. Ei încep să se creștineze în a doua jumătate a secolului al IX-lea, iar procesul creștinării lor reflectă adâncirea contradicției între catolicism și ortodoxism. La cronicarii polonezi, sciții și sarmații sunt alte nume pentru traci. Cronicarul Grigore Ureche folosește pentru locuitorii Daciei numele de sciți: „Hatmanul râmlenescu ce l-au chemat Flacus au bătut războiu cu sțitii pre aceste locuri”, dar respinge numele Sciția pentru Moldova
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prim avânt al acestuia. Ei încep să se creștineze în a doua jumătate a secolului al IX-lea, iar procesul creștinării lor reflectă adâncirea contradicției între catolicism și ortodoxism. La cronicarii polonezi, sciții și sarmații sunt alte nume pentru traci. Cronicarul Grigore Ureche folosește pentru locuitorii Daciei numele de sciți: „Hatmanul râmlenescu ce l-au chemat Flacus au bătut războiu cu sțitii pre aceste locuri”, dar respinge numele Sciția pentru Moldova din cauza dimensiunilor teritoriale. „Vor unii să zică Moldovei c-au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zică Moldovei c-au chiemat-o Sțitiia sau Schitia - pre limba slovenească. Ce Sțitiia cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul, Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșească”. Acceptarea de către cronicar a faptului că Moldova este parte a teritoriului Sciției și respingerea de către el a acestui nume pentru țara sa înseamnă pe de o parte refuzul de a-i accepta pe autohtoni ca parte constitutivă a poporului român, iar pe de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adăugând la acesta Panonia, voievodatele extracarpatice, banatele, vlăhiile și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând pentru independența voievodatelor extracarpatice, s-a aflat în imposibilitatea de a separa istoria Ardealului de istoria Uniei, drept care le consacră un capitol unic: Pentru Țara Ungurească de gios și Ardealul de sus vom să arătăm, fiindu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vorbind despre Ardeal ca parte a Ungariei Gr. Ureche vede în trecutul acestei zone doar o parte a Daciei: „Ardealul sau Țara Ungurească (de sus) se chiamă țara peste munte, care cuprinde o parte de Dațiia“ pentru întreg teritoriul căreia cronicarul folosește ca sinonim denumirea Sțitiia/Schitia. Numind Ardealul „țara peste munte“ cronicarul sugerează etimologia toponimului: „Derept aceea îi zic Țara peste munte, căci iaste încongiurată de toate părțile cu munți și cu păduri, cum ar fi îngrădită“ (p. 130). Într-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acestei zone doar o parte a Daciei: „Ardealul sau Țara Ungurească (de sus) se chiamă țara peste munte, care cuprinde o parte de Dațiia“ pentru întreg teritoriul căreia cronicarul folosește ca sinonim denumirea Sțitiia/Schitia. Numind Ardealul „țara peste munte“ cronicarul sugerează etimologia toponimului: „Derept aceea îi zic Țara peste munte, căci iaste încongiurată de toate părțile cu munți și cu păduri, cum ar fi îngrădită“ (p. 130). Într-adevăr, partea a doua a cuvântului Ar deal denumește în româna contemporană
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
manuscrisul C al operei lui Costin a fost introdusă glosa marginală Decebal, rege unguresc în dreptul textului lui Costin: Decebal, regele dacilor (p. 221, 391). Statul dacic ca stat federal continuat în formula Panoniei sau Ungariei rezultă și din aceea că cronicarul notează ca sinsemantice denumirile huni, maghiari, ugri (p. 268) la care Cantemir va adăuga forma uni (HVR, p. 12, 376, 463-464). În felul acesta se raportează la aceeași origine cuvintele simple uni, huni, prima parte a cuvintelor compuse ungar, ungur
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doctrina neogramatică permițând totodată viziunea istorică adecvată. În capitolul precedent a fost adusă la zi linia de gândire Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, ceea ce permite recuperarea a tot ce este valoros în gândirea istorică românească. Recuperarea este distribuită în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
totodată viziunea istorică adecvată. În capitolul precedent a fost adusă la zi linia de gândire Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, ceea ce permite recuperarea a tot ce este valoros în gândirea istorică românească. Recuperarea este distribuită în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
precedent a fost adusă la zi linia de gândire Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, ceea ce permite recuperarea a tot ce este valoros în gândirea istorică românească. Recuperarea este distribuită în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bourului într-un râu ce a căpătat numele Moldova în memoria cățelei, de unde și numele țării. Din cronica lui Ureche rezultă sau pot fi deduse și alte câteva chestiuni privind spațiul tracic și romanitatea orientală. 1) Vorbind despre numele Moldovei cronicarul afirmă că aceasta nu poate fi numită Sciția, cum „vor unii“, întrucât Sciția „cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul și Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșască“ (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșască“ (p. 71), ceea ce oferă o imagine, fie ea și incompletă, a dimensiunilor spațiului dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație separatistă cronicarul respinge numele etnic vlah „latin“ pentru Moldova: „Ci noi acesta nume (Vlahia) nu-l priimim, nici îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că „și pentru aceasta să cunoaște că cum nu-i descălecată țara de oameni așăzați, așa nici legile, nici tocmeala țării pre obicee bune nu-s legate, ci toată direptatea au lăsat-o pre cel mai mare...“ Astfel conturată de cronicarul Ureche, imaginea unei limbi române compozite, lipsite de naștere și viață proprie, domină și astăzi cunoașterea istorică, blocată în lexicul latinei clasice și în completarea medievală a acestuia prin împrumuturi de cuvinte, unul câte unul, din limbile vecine. 4) Etimologia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încongiurată de toate părțile cu munți și păduri“, a fost prezentată în paginile precedente. Aici reluăm discuția, într-un cadru mai larg, despre alt cuvânt important din lexicul istoric al limbii române. În paragraful despre moartea lui Alexandru vodă Lăpușneanu cronicarul relatează următoarele: pe patul de moarte domnitorul „chemă episcopii și boiarii și toată curtea, de i-au învățatu înaintea morții și le-au arătatu moșan pre fiul său, Bogdan vodă“ (p. 147). Cuvântul subliniat însemna „moștenitor, succesor“ având și variantele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
științific aranjamentul istoric al acestui cărturar. Mai mult încă, orientarea feudală a gândirii lui a fost ridicată la nivel de principiu al cercetărilor istorice asupra istoriei limbii și poporului român. În această privință sunt de remarcat două scăderi față de viziunea cronicarului. Prima privește continuitatea spațiului dacic în Unia medievală, lucru care explică proporțiile romanității orientale ab origine și perenitatea nestrămutată a acestei romanități în jumătatea de est a Europei. Cea de a doua scădere privește izvoarele scrise ale istoriei românilor. Deși
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
est a Europei, pe care latinitatea și-a pus amprenta sistemului flexionar. c) El a simțit șubrezenia explicației etimologice date Moldovei, de la cățeaua Molda, întrucât a găsit de cuviință să facă precizarea. „Urmez întru aceasta pe răposatul Ureche vornic și cronicar al țării, știu însă că un râu Molda este și în Țara Nemțească, nu departe de aceste locuri” (p. 209). d) Costin a intuit legătura dintre moltan și oltean, Olt. El derivă forma muntean de la munte și, grupând forma moltan
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
calea spre înțelegerea lui Flacus/vlah ca titlu feudal din seria von, pan, ot, de. Teoria istoriei a rămas mereu în urma sentimentului popular al unității de neam. Observăm în această privință că fundamentarea teoretică a divizării teritoriale se făcea de către cronicari după prima mare unire a românilor, salutată de întreg cugetul românesc. Iată cum percepea Miron Costin eșecul acestei uniri: „Și așea Mihai vodă, vrându să dobândească Ardealulŭ, au pierdutŭ și Țara Muntenească” (p. 55). Aceasta după ce el expusese aprobator faptul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]