7,301 matches
-
dansat până-n zori. Iar când, în anul care a urmat, abandonat și ne-am luat din nou, la Berlin, o locuință într-o semi-ruină, am început imediat, pe Karlsbader Straße - acolo unde, din cinci camere, una îmi revenea mie - să desenez și să scriu din nou, căci cu Olivetti a mea, darul de nuntă, îmi luasem încă de la Paris un nou elan... Așa am trăit de atunci înainte, de la pagină la pagină și între o carte și alta. Timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe toate celelalte, inclusiv bastonul. Judecătorul a prăvălit peste delincvent severitatea legii. Bradford s-a dovedit apoi un pionier călit, În martirologiul din Sierra Chica. A murit acolo de bronhopneumonie, fără alte haine pe el decât un costum În dungi, desenat pe cărnurile-i sfrijite. Carlos Anglada, cu flerul său de a lua urma celor mai remunerative fațete ale modernității, i-a consacrat o serie de articole În L’Officiel. Președinte al Comisiei Pro Statuia lui Bradford pe fosta Rambla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie simpatic și nu umbla cu prejudecăți, a ciripit dama c-o voce care mi-a căzut ca ranga dă fer la burtă. Noroc că io sunt om dă lume. Negru dă-mi sărise muștaru, m-am pus să-i desenez, fără să-mi perd coștința, marele tabel sinoptic cu istoria lu Sportivo Palermo ș-am avut baftă că japonii mi-a corectat erorili mai crase. Doamna, care după mine nu-i dăloc sportivă, ne-a Întrerupt p-ormă: — Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nepotismul și nerăbdarea au umplut cupa până a băltit, și atunci a trebuit să nimeresc ușa de ieșire. Și m-am retras. De-a lungul tiradei, Gomensoro mi-a vorbit fără amărăciune și cu evidentă sinceritate. Pe chipul meu se desena concentrarea celui care contemplă un porc zburător și am Întârziat mult până să articulez: — Poate că sunt obtuz, dar nu vă Înțeleg Întru totul. Voi să pricep, voi să pricep. Încă nu ți-a sunat ceasul, a sunat răspunsul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
universală sau vreo lege a fizicii, cu rolul de a deschide conversația. Dar, continuă el, tot atât de bine ar fi putut fi o reprezentare grafică - codul unui desen - care ar fi creat probleme insurmontabile. În fond, ce e un desen? Noi desenăm pe suprafețe plane, cum ar fi foile de hârtie. Pozițiile În cadrul unui desen pot fi determinate cu ajutorul a ceea ce numim axele X și Y. Verticala și orizontala. Dar e posibil ca o inteligență de o altă origine să vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-n razele de dragoste flămânde... 9 oct. 2008 LUPTĂTORUL IUBIRII Ai să mă întrebi ce-am făcut ieri? îți voi răspunde: deși inima-mi mie înfășurată în zdrențele unor cuvinte interminabile... Mă apasă adevărul precum această zi în care am desenat în ploaia hapsână un pat de flori cu trupul înghețat de puritatea invadatorului de înțelesuri... Mă apasă un exil, în care mi-am lăsat cele două perfecțiuni de materie de dragoste ca un iad perforat de râsul îngerilor cu toată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj cu flori sau ruine, Într-o conjunctură nefericită ori Într-o casă cu multe camere modeste, aproape invizibile, execuți cu minuțiozitate hornul și petalele și, după ce-l privești cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acea Înregistrare de la Timișoara, transmisă de Europa Liberă. Țipetele, strigătul plin de furie al unui bărbat, „trage, mă, trage!”, apoi pîrÎitul interminabil al puștilor. Extraordinara solidaritate din decembrie În fața morții și a fricii, și explozia ei de acum. Deflagrația se desenează pe cer ca o uriașă ciupercă roșie. Otrăvitoare pentru cei mai mulți. Comestibilă pentru cîțiva, au și mîncat-o. Condimentînd-o cu sîngele și ultimul expir al celor care-au murit asasinați crezînd că fac cu totul altceva decît făceau În realitate, efectuînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face cu gingășie fără Însă să ia În gură penisul, ci doar sugîndu-l”. Îți vine-n minte un pai, mai citești o dată, te gîndești la o sucțiune la distanță, deschizi dicționarul de sinonime, o carte de ortopedie, fereastra, Începi să desenezi, chemi o femeie și-o obligi să citească, să te ilumineze printr-un exercițiu concret, totuși frămîntarea nu-ți dispare mai ales dacă ea n-a apucat să ia În gură aproape nimic Încă de dimineață, avînd probleme cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Închipuit ce-ar fi ieșit dac-ar fi scris el filmul Parker, Însă n-ar fi putut, regizorul ăsta nu trișează, el are nevoie de imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că ni-l desenează pe Sașa, un saxofonist Înalt și slab, bîntuit de geniu, și ca atare complet necunoscut dar intrînd des În crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dictatorului. Pe care de pildă l-a și Împușcat. Mai opoziție ca aceasta nu există. Puterea prezintă o caricatură În care opozantul curajos are cap de rinocer. Și domnul Văcaru, unul de cămilă. Pe domnul Marțian nu l-au mai desenat. Autorul anonim al serialului Încărcat de Întîmplări din decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este relativ pe lumea aceasta”. Mie mi se pare că pe lumea asta cel mai puțin relativ lucru este o emanație. Iar cel mai relativ, domnul Mironov. Care-a stat lîngă președinte și a notat tot timpul ceva, pe sub masă. Desena cum contraatacă imperiul. Asta poate pentru c-a făcut greșeala, c-o zi Înainte, să-l lase singur În emisiunea „Știință și imaginație” pe-acel irepetabil redactor care-a spus, deodată, că Naumov este biologist. Așa cum Roman, să zicem, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o să știe unde să-l pună. Poate chiar pe comitetul de reorganizare. Deoarece ultima oară cînd a rezolvat o ecuație exponențială, a căzut privata peste el. Din Europa nu mai remarc decît o caricatură, enigmatică precum o conductă. Constituția e desenată ca un dreptunghi cu raze. Un grup de cetățeni cu cefe expresive de oameni de bine o aplaudă. Un alt grup e supărat. Un om, de la PNL, Își duce mîna la ochi și zice: „Pe unii dintre noi ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu altfel!) ; Copilul care cântă Kabalevski la pian, e cu spatele la mine, lângă profesoară, și mie-mi curg lacrimile pe obraz, pur și simplu, și nu știu de ce ; Copilul de la care am păstrat zeci de „tablouri“ ușor de agățat, pentru că erau desenate direct pe spatele cutiilor de bomboane, zeci de hârtiuțe în care tot apare un soare mare cu ochi și cu gură și o fetiță cu inima uriașă, care se întinde de la piept până la genunchi (lângă masa mea de lucru de
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
cameră de filmat am luat destul de târziu, o cameră cu casete mici pe care nici măcar nu știu dacă voi avea posibilitatea - tehnică - să le mai recuperez vreodată, stau undeva într-o pungă. Acolo (în pungă!) e Dănduș dormind, răsfoind cărticele, desenând flori până la cer și soare până-n pământ, și cântând la pian la concurs (imaginea tremură în ultimul hal, ca mâna mea care ține aparatul) și la serbările de la Madame și de la Misses, și întinsă pe iarbă, printre nu-mă-uita și păpădii
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
mintea prea dusă ca să mai scoată aparatul. Destul cu vorba. Taci și sapă. Și săpară și tot săpară. Goddard trase o linie dreaptă de la conducta de Încălzire care ducea spre celula lui Cohen pînă la cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și o daltă. Jack desfăcu un capac de protecție de la conducta din peretele lui Mickey și Începu să scotocească Înăuntru cu tija cu cîrlig. Nimic, doar pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tiranic și prost. Douglas și Paul semănau teribil. Ray Dieterling a devenit celebru; Douglas Borchard a devenit sălbatic. Trăia cu Faye și se uita la desenele animate coșmarești ale tatălui său - păsări răpind copii din curtea școlii -, fanteziile lui Patchett desenate pe celuloid. Ajunse la adolescență furînd, torturînd animale, ascunzîndu-se În localurile cu striptease din cartierele rău famate. Acolo l-a și Întîlnit pe Loren Atherton. Acel bărbat malefic și-a găsit un complice. Atherton era obsedat de dezmembrări; Douglas era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
frumoasă, atât de independentă, că o înecau uneori temerile, studentă care știa să se zbată pentru drepturile ei, dar care avea nevoie și de rochii, și de bani; băiatul ei, abia intrat în liceu, nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum ar fi case, parcuri, grădini și magazine, sau să se avânte și mai mult în activitatea de tânăr utemist, grozăvindu-se cu afișele, cu cercurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere din stradă, învăluindu-l, înghițindu-l. Dar lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care îl faci e cel mai important, ci cum îl vezi, cum ți se prezintă. Vrei să spui că n-am dreptate? Vorbea cu o voce egală, fără înflăcărare, de-a dreptul încăpățânătă în convingerea ei, înceta să mai deseneze cercuri și linii cu bețișorul subțire pe pledul care îi acoperea picioarele, își da capul ușor pe spate, să-și umple chipul de lumina puternică, privea arborii crescuți în dezordine, cohortele de frunze, unele palide, altele ruginite, vine toamna, gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în picioare: „Ce Dumnezeu?! Ce înseamnă asta?“. Din acea clipă ea s-a pierdut. Ori ca și cum ar fi obosit teribil. Ori ca și cum nimic n-o mai interesa, deși îl asculta mai departe. Adică s-a închis în ea, continua să deseneze linii și cercuri cu bețișorul, dar nu în ritmul sunetelor de clavecin și să-și întindă obrazul zbârcit și palid către soare, ascultându-l, dar parcă nu reușea să-i urmărească vorbele din ce în ce mai repezite, pentru că el se revoltase și devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
băga pe toți în aceeași oală -, okay, am să schimb: după ani de lucru alături de acest om, află că n-ar fi de partea lui nici într-un fleac ca ăsta, pentru că, în fond, totul nu-i decât un fleac. Desenând cu vârful pantofului cercuri și linii pe lemnul cenușiu, doar mușchii feței îi palpitau, trădându-l, cuprins de emoție și străduindu-se în zadar să se gândească la altceva, pentru că era prea puternică senzația lui de umilință. Ridicând brusc fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe nedrept, el clipea într-un anumit fel dintr-un ochi și ea știa că e de partea ei și vor urma explicații sau nemaipomenite povești în camera lor, în care tristețea va dispărea ca prin farmec. O învăța să deseneze, îi vorbea despre băieți și fetițe, femei și bărbați puși în felurite situații și înainte de a-i spune cum procedaseră aceștia și cum credea el că e mai bine, o lăsa pe ea să găsească soluția. Greșea de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]