5,830 matches
-
în navele comerciale aliate până la distrugerea sa. Și tot spre Königsberg, cu câțiva ani înainte de drumul lui Corto, se îndreaptă, în Omul din Tanganyka, scris de Attilio Micheluzzi, un alt aventurier, pasionat de avioane și marcat de gustul inconfundabil al dilemelor etice - inginerul de mine american, cu obârșii irlandeze, Ian Fermanagh. În Africa orientală engleză a începutului de război mondial, lupta dintre aliați și germani se poartă în jurul coloniei din care pornește nava germană însăși. Bază a armatei lui Lettow, Tanganyka
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
american și mai vechea sa cunoștință, falsul preot Philips, acum purtând unifirma de ofițer de marină și numele său adevărat, Höppner. Ce înseamnă, oare, războiul atunci când, departe de Europa, germani, englezi și americani împărtășesc același crez al eleganței și curtoaziei ? Dilemele lui Fermanagh sunt cele în marginea cărora Jean Renoir își construiește Marea Iluzie. Primul Război Mondial este sfârșitul lumii vechi. Ca într-un text de Wilbur Smith (cel din Shout at the devil), inginerul american rămâne fidel misiunii sale inițiale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
planetă Kurno, extratereștrii au ambiguitatea ființelor pe care Wells le visează în War of the worlds. Promisiunea de alianță ascunde vocația de cucerire și de distrugere a rasei malefice. Potențialul de pră bușire a umanității sub povara propriilor ei ezitări, dileme și crime este întruchipat de această seminție antropoidă, animată de o cruzime vorace. Textul lui Oesterheld și Solano recuperează miturile pe care le pune în circulație arta cinematografică. Întâlnirea de pe Marte este preludiul unei invazii ce pare de neoprit. Kurno
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în recrearea unor profiluri de oameni: rude, prieteni sau neprieteni? Imposibilitatea consultării memorialistului de scriitură, tatăl Constantin, trecut în lumea umbrelor de câțiva ani, în ceea ce privește cutumele obsesive ale perioadei în care s-au scris multe din pagini, iată alte chinuitoare dileme care și-au transferat încărcătura în Cartea părinților. Editorul, alături de prefațator și de primii lectori de opinie este convins că această carte obligă la o reapariție îmbogățită, multe dintre persoanele și rudele numeroșilor oameni prezenți în memorii putând deveni coautori
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a o face. E împlinirea plăcută și dureroasă, uneori dureros de plăcută, a unui ideal. Nu poți spune niciodată în mod definitiv dacă o ai sau te are, dacă este a ta sau ești al ei (deseori încercăm să soluționăm dilema printr-un iluzoriu noi). Raportat la timp, e o Fata Morgana a veșniciei: dacă "ai" frumusețea ei poți trăi o clipă cu sentimentul că ai totul. Ciudat e faptul că mare parte din valoarea ei stă în privirile celorlalți; de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să iertăm, să apreciem și să observăm când suntem agresivi întrucât este important în relația cu inima noastră. Până de curând, majoritatea medicilor credeau că furia provine din gândurile negative din creier, dar acum noile cercetări arată că răspunsurile la dilema aceasta și la întrebările noastre sunt în inimă. Inima are aceleași peptide și aminoacizi ca cei secretați de creier, din cauza acestor peptide inima funcționează foarte asemănător cu creierul, rezultând o conexiune mai evidentă între sănătate și inimă. Atunci când inima este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mână În atâtea exemplare câți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce‑și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la câteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S‑ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decât această demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin varii exemplificări Încât “Însăși vina trăirii lirice“ trebuia subordonată unei morale viguroase, care, după spusele lui Franckel, se Întemeia pe tradiția iudeo‑creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ele contează asemeni unor catalizatori activi, iar funcționarea lor permanentă dă unitate ambiției estetice. Barbu se desprinde din răceala primelor poezii pentru a da o reprezentare mai vie și mai materială viziunilor sale, dar materialitatea contravine astfel căutării de esențe. Dilema este nu a lui Barbu, ci a poeziei mari din toate timpurile; unicitatea lui Barbu constând aici în felul cum a trăit pentru niște idei. Poetul s-a decis succesiv de la propria sa poezie, tocmai pentru că aceasta, ca imanență, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însă mai mult de o îmbrățișare fugară, nu ne permiteam! Eram siguri că nu ne-am fi putut opri. În anotimpul florilor căzute și înflorite temperaturile o luaseră razna iar vara mă înăbușea prin căldura ei, cu problemele mele, cu dilemele noastre! Într-o seară cu lună mare, clară, uluitor de luminoasă și nefiresc de pustie m-a încercat ispititor! A zăvorât ușa de trei ori... la fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea și ea se întrista. A pus lanțul la ușă
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
din București, pe secția pușcăriașilor pe viață. Din supralicitare. Era întrun octombrie. Eram tot ziarist la Academia Cațavencu. Eram în colaps. Datorii și nici o soluție. Mă prezentam la joburi fanteziste, făceam proiecte crezând că le sunt menit. Adunam pentru revista Dilema numai nebuni. Colegii de la Cațavencu fluturau libera nebunie a ideilor profitabile. Aveam timp să mă uit la știrile ProTV de la ora 5, crime, violuri, perversiuni. Mi s-a pus pata să dau o lovitură. Discutam cu Viorel Moțoc, colegul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de două ori și am spălat-o de nouă ori, mi-am depanat computerul de patru ori, mi-am tras muzică de la Belfast, mi-am luat alt mobil, la fel de nefolositor, de la nebuni am trecut la gunoieri și politicieni pentru revista Dilema, am descoperit niște Gilette care nu-mi mai taie fața, mi-am luat o pereche de pantofi de sport ca ai pușcăriașului și i-am dat fiindcă mereu îmi sufocau piciorul, hainele pe care le purtam la pușcărie le folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu reușeam să mă hotărăsc. Făcusem rost de o pușcă de vânătoare cu patul de lemn încrustat, cu țevile tăiate. Nici gloanțele nu erau chiar de acelea din cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În jurul umerilor lui, o neputință apăsătoare. M-am trezit că simțeam un soi de empatie pentru el. Venisem la New York, cunoscusem un vagabond straniu, iar acum trebuia să-i țin de urât acestui puști ce părea apăsat de o mare dilemă. Într-un fel, eram conștient că așa ceva n-aș fi putut experimenta dacă aș fi lucrat În continuare printre calculatoare și faxuri. Mânia mi s-a topit puțin și cred că Monkey a simțit asta, pentru că s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În anusul unor prostituate metise, genul ăsta de teribilisme prostești. Atunci ne-am hotărât să ne bucurăm amândoi de serviciile unei femei plătite. El era un sadic În adevăratul sens al cuvântului, dar se pare că era prins Într-o dilemă. V-am spus și Înainte, cred: sadicul trăiește Într-un univers de calcule matematice. Cu alte cuvinte, dacă scopul lui final este să ejaculeze cu fața scăldată În urina unei femei, Își pune problema cum să conducă Într-acolo tendințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să te trezești din beție. E o senzație cât se poate de neplăcută, nu-i așa? Ca și cum presiunea atmosferică ar scădea puțin câte puțin. Ei bine, În momentele alea Yazaki a Început să-mi povestească despre Reiko. Se plângea de dilema cu care sunt confruntați bărbații care-și pierd capul după o actriță, știi, genul ăsta de discuții fără sens. Dar unde eram În momentul ăla? Dacă-mi aduc bine aminte, eram Într-un bar de striptease. Lui Yazaki nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să consider drept ceea ce înainte era nedrept și invers. Într-o noapte, înaintea ultimului examen, m-am întrebat ce-aș face într-o asemenea situație. Aș fi fost în stare să suport o astfel de lovitură dată orgoliului meu? Practic, dilema se punea în termenii următori: să accept că justiția e legată la ochi și că pe judecător nu-l interesează ce dreptate împarte, el nu este decât scutierul legiuitorului, cu atât mai aproape de perfecțiune cu cât este mai aproape de precizia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
judecători, unde ați fost? Nu erați, ca și mine, printre cei care așteptau în fața ghilotinei, cu capul în pământ, dezgustați de atâta sînge?... O, să nu-mi răspundeți că noi nu eram născuți încă. Ba da, am trăit în ezitările, dilemele, teama sau indiferența altora. Îmi permit să vă amintesc de cetățeanul Sieyes, deputatul Sieyes care a stat toți anii aceia în Convenție fără să deschidă gura și care, mai târziu, când a fost întrebat ce a făcut în tot acest
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sus spre cerul larg și uscat de arșiță. Absolvise cu brio Colegiul de Secretariat din Botswana și asta era foarte bine, dar acolo nu se învață filozofie morală, iar ea nu avea nici cea mai mică idee cum să rezolve dilema pe care i-o provocase misiunea încununată de succes. O să lase asta în seama lui Mma Ramotswe. E o femeie înțeleaptă, cu o experiență de viață mult mai mare decât a ei. Ea va ști ce-i de făcut. Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O serie neagră. Magistratul simte că este ținta unui atac precis. Laborios. Se gândește, totodată, la coincidențe, e un ins logic. Dilema, uneori, este mai greu de suportat decât chiar pericolul... Stațiunea, deocamdată, se pregătește să petreacă. Mai sunt câteva zile. Castelanul e ceva abstract, până acum: un fel de stafie care nu sperie pe nimeni. Chiar dacă bătrânii știu că bunicul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
delegații împărțeau promisiuni urbane la plic. Pentru bunul mers al "societății socialiste", "oamenii noi" trebuiau să fie animați de visuri și idealuri identice, iar pentru ca această unitate să devină posibilă era necesară o epurare ideologică. Bâlbâitul dorea o generație fără dileme, devotată suflet, dar mai ales trup, "idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze în "minunatele condiții de educație socialistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
afectuoasă a caracterului meu. Urlă definitiv: - Puteți fi siguri că eu nu desemnez comisii de anchetă ca să nu le iau apoi în seamă sugestiile. Și ca să fiu precaut, pentru a fi sigur că Gorgzina nu mă va pune în fața unei dileme ducându-se pe Venus, voi da imediat ordin să i se interzică accesul la vreun distorsor galactic până se va termina exterminarea populației sistemului solar, conform raportului. Mulțumesc, domnilor. Urările mele de bine vă vor însoți. Gosseyn observă că ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și simțul frumosului, le-a putut aprecia. Sufletul i s-a umplut de fericire, nu mai era supărată ca înainte. Invitația reginei, însă, a pus-o pe gânduri, e bine să se ducă? Nu e bine? Se găsea într-o dilemă ciudată. Pe regină n-o putea refuza, dar nu vroia să-l supere nici pe rege. Fie ce o fi, se gândea în sinea ei și a început să caute între hainele ei o rochie potrivită pentru bal. Oricum nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]