5,779 matches
-
o statuie”, „o idee”, „un sistem”, „...și câteva puncte de vedere”. Dintre editoriale se remarcă Prilej de îndoială. La o răscruce de drumuri: spre o țărănie, o mitocănie și un stil „național”, semnat de H.H. Stahl (2/1934), preocupat de dilema conștiinței intelectuale „în lupta de moarte care începe” între civilizația urbană și cea sătească; în Situația intelectualilor români (5/1935), Anton Golopenția contrazice de la dreapta afirmațiile lui Petru Comarnescu despre conflictul tragic între intelectuali și contemporaneitate, susținând, prin comparație cu
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
legitimității științifice. Formarea acestui nou subdomeniu disciplinar ne oferă oportunitatea urmăririi influențelor externe, a modului în care canoanele științifice „centrale” sunt replicate și se transformă uneori la „periferie”, a fascinantei sincronicități a culturii române interbelice cu o mare parte dintre dilemele, motivele, temerile și tensiunile culturii „europene”. Această sincronicitate are loc - este ipoteza studiului de față - sub semnul modernismului reacționar. Înțelegerea modernismului reacționar pune, mai mult sau mai puțin implicit, la îndoială ideea că modernitatea are o singură înfățișare. Există un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
contextele sociale discriminatorii din societățile de destinație și, pe de altă parte, evoluția tehnologică a mijloacelor de transport și a mijloacelor de comunicații, care face efectivă comunicarea migranților cu societațile de origine (Portes, 1996, 152). În același timp, o altă dilemă importantă a animat dezbaterile privind transnaționalismul: în ce măsură actualele procese transnaționale sunt un fenomen calitativ diferit față de perioada anterioară (cea a migrațiilor „clasice”), sau în ce măsură au existat și înainte practici transnaționale, dar mai puțin intense decât cele actuale? Referitor la acest
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de obicei, un limbaj diferit. Modelele dimensionale au avantajul de a prezenta, la fiecare persoană în parte și trăsăturile adaptative, și cele dezadaptative. Faptul are importanță pentru proiectarea tratamentului și o mai adecvată înțelegere a prognosticului. De asemenea, se depășește dilema ce apare în cazul prezenței la o persoană cu tulburări de personalitate a trăsăturilor din mai multe categorii, cea a cazurilor neclarificate într-un sistem și cea a tranzițiilor între normalitate și anormalitate. De-a lungul timpului, dinamica particularităților persoanei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ci prin umilința împărtășirii din aceeași suferință. Fiindcă imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât umbra însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu înțelegi înțelesul/ atunci când există înțeles”. Volumul următor, Lumina Cuvântului (1995), face din bucuria jertfei (a înnoirii) prilej de „blândă disperare” și din simbolica transfigurării motivul așteptării înfrigurate, alături de care „întrebările
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
informația disponibilă este destul de bogată pentru a permite acțiuni strategice precise; 2. atitudinea cea mai frecventă este de expectativă, până când se identifică tendințe nete. Aceasta din urmă devine mai periculoasă În măsura În care crește vizibil cadența schimbărilor. Firma se confruntă cu următoarele dileme: a) dacă așteaptă să crească certitudinea, riscă să fie surprinsă de o criză; b) dacă se mulțumește cu informațiile disponibile, acestea sunt prea vagi pentru a declanșa manevre strategice definitive. În toate cazurile se pune problema reacției progresive la semnalele
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
modelare importantă: • modelul BCG examinează portofoliul activităților firmei cu ajutorul unei matrice cu două variabile: partea de piață a firmei (În raport cu concurentul său cel mai bine plasat) și rata creșterii sectorului; se obțin patru poziții posibile, de acum bine cunoscute: „vedete”, „dileme”, „vaci de lapte”, „pietre de moară”; • modelul ADL, superior modelului BCG, permite luarea În considerare a poziției concurențiale a firmei și maturitatea sectorului În care ea se găsește. Aceasta evidențiază factorii-cheie de succes (FCS) În sectorul vizat; • modelul McKinsey se
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
pe care le generează. Această matrice urmează ciclul de viață al produsului. Produsele noi se introduc, În general, Într-un sector emergent, În creștere rapidă. Dacă aceste produse câștigă suficientă parte de piață pentru a deveni lider, se transformă din dileme În vedetă, folosind resursele financiare ale „vacilor de lapte”. Odată cu maturitatea stagnantă și declinul, „vacile” sunt „mulse” de lichidități pentru a alimenta noile dileme și se transformă În „pietre de moară”. După plasarea unităților strategice conform situației actuale, se schițează
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
rapidă. Dacă aceste produse câștigă suficientă parte de piață pentru a deveni lider, se transformă din dileme În vedetă, folosind resursele financiare ale „vacilor de lapte”. Odată cu maturitatea stagnantă și declinul, „vacile” sunt „mulse” de lichidități pentru a alimenta noile dileme și se transformă În „pietre de moară”. După plasarea unităților strategice conform situației actuale, se schițează matricea-țintă, În condițiile În care firma menține aceeași strategie. Din compararea celor două matrice rezultă prioritățile strategice majore cu care se confruntă compania. Fig
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
unei filiale sau a unei secții. Achiziționarea unei companii deja stabilite permite o instalare rapidă pe piața-țintă prin depășirea barierelor la intrare (expertiza tehnologică, siguranța aprovizionării, mărimea și reducerea costurilor, câștigarea recunoașterii consumatorilor și accesul la o distribuție adecvată). Marea dilemă a cumpărătorului este dacă să achiziționeze o firmă de succes la un preț ridicat sau o firmă În dificultate la un preț convenabil. Atunci când cumpărătorul nu dispune de cunoștințele necesare și are În vedere nu doar intrarea, ci și expansiunea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
sale, fie dirijându-le spre domeniile cu cel mai puternic potențial de dezvoltare, fie imaginând un transfer. 4. Activități cu potențial puternic de dezvoltare, dar pentru care prezența comercială și poziția tehnologică ale firmei sunt slabe. Este vorba de activități „dileme”, În care este convenabil fie să se investească masiv pentru a ameliora controlul tehnologic al firmei și forța sa pe piață, fie retragerea. Luarea separată În considerare a celor două dimensiuni - poziția tehnologică și prezența comercială - evidențiază faptul că este
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
este convenabil fie să se investească masiv pentru a ameliora controlul tehnologic al firmei și forța sa pe piață, fie retragerea. Luarea separată În considerare a celor două dimensiuni - poziția tehnologică și prezența comercială - evidențiază faptul că este vorba de dileme cu dublu risc. Cele patru situații de mai sus aparțin variantelor clasice analizate cu ajutorul modelelor tradiționale ale portofoliului; este vorba de situații pentru care evaluările efectuate urmând cele două dimensiuni - poziția tehnologică și prezența comercială - sunt convergente și, prin urmare
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
informații suplimentare. În cazul În care aceste evaluări sunt divergente, distincția efectuată complică analiza. Astfel, rezultă: 5. Activități cu potențial puternic de dezvoltare, pentru care firma are o poziție tehnologică puternică, dar o prezență comercială slabă. Ele constituie, de asemenea, „dileme”; din cauza bazei tehnologice solide, riscul firmei este redus. În aceste condiții, ea trebuie, Înainte de toate, să-și dezvolte piața căutând asocierea cu un partener ce dispune de o puternică bază comercială, dar care nu controlează tehnologiile indispensabile. Dacă firma nu
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ea trebuie să caute o mai bună exploatare a potențialului său, vânzându-și tehnologia. 6. Activitățile cu potențial de dezvoltare important, pentru care firma are o prezență comercială bună, dar o poziție tehnologică slabă. Ele sunt considerate, la rândul lor, „dileme”. În acest caz, se pune problema achiziționării rapide a competențelor tehnologice necesare la nivelul pieței. Termenele sunt decisive și se preferă achiziția externă a tehnologiilor, mai mult decât crearea internă a competențelor, proces mult prea Îndelungat. În ultimele două situații
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
o anumită structură favorizată de tehnologia informațională implică un grad mai ridicat de control, cum pare a fi cazul structurilor integrate, aceeași tehnologie poate servi la menținerea sau Întărirea „vocii” filialei În luarea deciziei și, În acest fel, la atenuarea dilemei Între coordonare și autonomia filialei. Un studiu al OCDE efectuat asupra ajustării structurale a Întreprinderilor multinaționale (1985, p. 116) stabilește că gradul de armonie Între obiectivele firmei-mamă și cele ale filialei este unul dintre factorii determinanți ai compatibilității Între coordonare
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Scriitorilor și redactor la revista „Caiete critice”. În 1991, își începe cariera universitară, ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere din București. Și-a susținut doctoratul cu teza Postmodernismul românesc. Într-un interviu publicat în „Dilema” (1996), C. declara senin că „se ignoră ca poet”, că „se săturase cu desăvârșire de propria-i poezie” atunci când a scris Levantul (1990, Premiul Uniunii Scriitorilor), că numai proza îl captivează, că fenomenul colectiv-generaționist e ceva cu totul apus și
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
revista „Transilvania”, cu un grupaj de poeme. Prima carte, Seară adolescentină, îi apare în 1982, autorul ei fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în poezie. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Orizont”, „România literară”, „Observator cultural”, „Dilema”, „Poesis”, „Tomis”, „Viața românească”, „Apostrof” ș.a. Este redactor al revistei „Echinox” (1976-1980), profesor de limba și literatura română la Piatra Neamț, Agnita, Cisnădie, Sibiu, librar - o scurtă perioadă -, iar din 1990 până în 1992, apoi din 2001, redactor-șef al revistei „Euphorion
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
altă parte, dacă indiciile determinând răspunsul ar fi complet generalizate, învățarea ar fi, de asemenea, imposibilă: fata nu ar putea niciodată să învețe să aleagă o carte anume, deoarece ar avea aceeași tendință puternică de a alege oricare altă carte. Dilema este parțial soluționată printr-o descreștere intrinsecă a generalizării, astfel încât există o tendință mai mare de a răspunde la indicii proporțional cu similaritatea indiciilor prezente în situațiile anterioare, în care răspunsul a fost răsplătit. Ca soluție la această dilemă, descreșterea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
carte. Dilema este parțial soluționată printr-o descreștere intrinsecă a generalizării, astfel încât există o tendință mai mare de a răspunde la indicii proporțional cu similaritatea indiciilor prezente în situațiile anterioare, în care răspunsul a fost răsplătit. Ca soluție la această dilemă, descreșterea generalizării este suplimentată prin procesul discriminării și prin mecanismul echivalării indiciilor. 5.3.4. Discriminarea (discrimination)tc "5.3.4. Discriminarea (discrimination)" Miller și Dollard au postulat că, dacă un răspuns general nu este răsplătit, tendința de a da
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se apropie de etajeră, și deci nu ar fi fost total generale; răspunsul concretizat prin selectarea cărții în mod greșit putea fi întărit la fel de mult ca și acela de selectare a cărții corecte și învățarea ar fi fost imposibilă. Această dilemă este soluționată prin descreșterea recompensei (gradient in the effects of reward). Legătura dintre indiciul legat de vederea etajerei de la distanță și răspunsul de a merge către etajeră este suficient întărită prin fiecare răsplată pentru a o determina pe fetiță să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ar fi individul care crede „că fiecare cetățean al SUA are drepturi egale la oportunitățile existente”. El descoperă, de asemenea, că mai are următoarea convingere: „Nu doresc ca un negru să trăiască în vecinătatea mea”. Orice învățătură extrasă din această dilemă este dureroasă și amenințătoare, din moment ce aceste două păreri nu pot coexista în mod deschis, iar orice învățătură rezultată din această contradicție implică o schimbare în structura sinelui. 4. Acele învățări care amenință sinele sunt percepute și asimilate mult mai ușor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cât și psihologic. Totuși - observă el -, intrând în acest domeniu al psihoterapiei cu metode de cercetare obiective, suntem supuși unui deplin determinism. Din acest punct de vedere, orice gând, sentiment sau act al clientului este determinat de ceea ce-l precedă. Dilema pe care Rogers încearcă să o descrie nu este diferită de cea a altor domenii - este doar pusă într-o altă lumină. El încerca să scrie despre aceste două păreri contrastive. În domeniul psihoterapiei, „iată maximizarea a tot ce este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ale vieții: reducerea la ipoteze și eventual la teoreme a tot ceea ce a fost privit ca foarte personal, complet intrinsec, o foarte meticuloasă lume privată” (Rogers, 1963). Dar Rogers nu este atât de naiv încât să creadă că a rezolvat dilema dintre subiectiv și obiectiv, dintre libertate și determinism. Oricum, în termenii definiției pe care a dat-o persoanei la cote maxime, relația poate fi văzută dintr-o nouă perspectivă. Am putea spune că, în optimul terapiei, persoana experimentează libertatea deplină
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
posibile la o problemă cu care ne confruntăm, ne aflăm adesea în ipostaza de a nu reuși să alegem, individual sau în echipă, cu mult succes soluția cea mai potrivită. Această tehnică rezolvă, în opinia lui Clegg și Birch (2003), dilema noastră. Astfel, vom împărți tuturor participanților hârtii simbolizând 100 de lire. Apoi le vom cere să parieze pe soluțiile emise, despre care consideră că vor avea șansele cele mai mari de a fi alese. Fiecare participant face opțiunea în funcție de propriile
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mișcare sau nu?” (Okon, apud Cerghit, 1997). Astfel, prin emiterea succesivă a ipotezelor și infirmarea unora dintre ele, elevii ajung treptat la explicația corectă a fenomenelor pe care le studiază. În problematizare se poate utiliza cu succes ceea ce se numește „dilema socială”. În direcția rezolvării acestora, se poate folosi atât o strategie de tip cooperare, cât și una de tip noncooperare. Baron și Kerr (2003) ne oferă câteva astfel de dileme sociale, exemple utile în obișnuirea cursantului cu metoda problematizării. Tabelul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]