4,963 matches
-
84, 104, 120 sq.), educat la școala lui F. Spiegel la Erlangen, Kharshedji Rustomji Kama (cf. supra), a pus, cu multă clarviziune, bazele cercetării științifice a zoroastrismului la parsi, promovând studierea și editarea textelor avestice și de limbă pahlavi. Printre discipolii săi s-au aflat unii dintre cei mai importanți cercetători parsi: J.J. Modi, M.N. Dhalla - deja citați -, Khvasji Kanga, autor al unei traduceri În gujarati a Avestei, al unei gramatici și a unui dicționar avestic (1900); Tehmuras Anklesaria, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
odihnă, veghează cu grijă creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>"” (ibidem, 133). Iar această funcție tipică de apărător al „contractului” este subliniată de Înșirarea Încăpățânată a tuturor „contractelor” posibile pe care le garantează: Între prieteni, Între concetățeni, colegi, soți, discipoli, Între maestru și discipol, ginere și socru, frați, tată și fiu, Între state, Între credincioșii adevărați (ibidem, 117). De asemenea, În religia germanică observăm cum Odin și Týr formează inițial perechea primei funcții, comparabilă cu perechea vedică Varuna și Mitraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>"” (ibidem, 133). Iar această funcție tipică de apărător al „contractului” este subliniată de Înșirarea Încăpățânată a tuturor „contractelor” posibile pe care le garantează: Între prieteni, Între concetățeni, colegi, soți, discipoli, Între maestru și discipol, ginere și socru, frați, tată și fiu, Între state, Între credincioșii adevărați (ibidem, 117). De asemenea, În religia germanică observăm cum Odin și Týr formează inițial perechea primei funcții, comparabilă cu perechea vedică Varuna și Mitraxe "Mitra". În alte cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
public și privat, se folosesc, În general de alfabetul grec. Cred că druizii au hotărât acestea din două motive: pe de o parte, nu doresc să li se divulge doctrina, iar pe de altă parte, se tem ca nu cumva discipolii lor, bizuindu-se pe scris, să-și cultive mai puțin memoria; Într-adevăr, cei mai mulți, bizuindu-se pe scris, sunt mai puțin sârguincioși În Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în poezie, RL, 1988, 6; Valentin Tașcu, Încredere pentru mai târziu, ST, 1988, 2; Călin Teutișan, „Amfore stelare”, TR, 1992, 16; Dan Damaschin, „Amfore stelare”, ST, 1992, 4; Călin Manilici, „Iubește clipa de față”, ST, 1994, 12; Ion Cristofor, Un discipol al lui Epicur, TR, 1995, 10; Ion Lungu, Octavian Gr. Zegreanu la a treia carte de versuri, TR, 1995, 20; Teohar Mihadaș, Trei poeți într-un singur eu, APF, 1996, 5; Teodor Tihan, „Trei «Z»”, ST, 1996, 6; Ion Lungu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Marin Dronțu. Ca teolog creștin ortodox, neagă posibilitatea mântuirii lui Iosif Hechter, eroul lui Sebastian, susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
relație de consimțire reciprocă la devenirea și adeverirea în spațiul libertății. Dar dependența în spațiul libertății este iubirea. Puterea este relația de iubire între cel liber și cel ce va fi eliberat. Regii și supușii, comandanții și oștile, maeștrii și discipolii sunt dependenți unii de alții nu numai în sensul că ei nu pot, fără ceilalți, să fie ceea ce sunt (căci altminteri la fel s-ar petrece lucrurile cu călăul și victima sa); ei sunt dependenți - și se iubesc - în numele libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu propriu. Eu îmi găsesc eul pierzându-l și îl ajut pe celălalt să și-l piardă pentru a și-l putea găsi. În această reciprocă dominare și supunere liberă, fiecare își câștigă libertatea pierzând-o totodată. Spre deosebire de raportul maestru- discipol, în care cel mai liber îl eliberează pe cel mai supus, aducându-l la gradul lui de libertate, aici libertatea lipsește și este dobândită în aceeași măsură. Fiind deopotrivă cel ce iubește și cel iubit, eu mă supun și sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru că în aceeași măsură am pierdut și am dobândit libertatea. Eu îmi pierd puterea prin eliberarea celuilalt și mi-o păstrez mereu prin supunerea lui acceptată. Spre deosebire de scenariul paideic, în care puterea se exersează în vederea unei eliberări finale - maestrul și discipolul se desfac în cele din urmă din strânsoarea relației comandă-supunere și stau față în față egali în libertatea lor -, în scenariul iubirii de altul eliberarea nu se poate produce, pentru că dependența e prețul libertății celor doi. Puterea nu mai este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
supuși; ei sunt mereu egali în libertatea și în supunerea lor. Și aici, ca și în scenariul paideic, are loc o devenire în spațiul libertății. Numai că în vreme ce acolo unul - cel liber (maestrul) - îl trăgea pe celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg împreună treptele eliberării lor și devin la capătul acestei ascensiuni cei mai liberi și cei mai supuși deopotrivă. Ei sunt liberi și eliberați în suprema lor supunere și rămân supuși în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a alegerii îmi lipsește, să nu știu să îmi adaptez proiectele la condițiile lumii în care trăiesc. Ca unul pe care nimeni nu l-a preluat vreodată în proiectul eliberării lui, eu sunt, firește, cu mult mai puțin liber decât discipolul „celui mai liber“ om sau decât cetățeanul „celei mai libere“ lumi. Tocmai pentru că libertatea este inegal distribuită și inegal educată, frica de destin se poate întâlni cu excesul de libertate și în felul acesta altcineva, în absența legii bune sau
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
4. T. B. Macaulay a scris în termeni laudativi despre Imperiul Britanic, despre poporul englez, despre realizările, știința, arta și instituțiile lui politice trecute și prezente 5. Și în Germania au existat istorici naționaliști agresivi, ca Heinrich von Treitschke și discipolii lui. Poate că istoria Germaniei scrisă de el în secolul al XIX-lea este mai mult o operă literară decît una istorică; a avut totuși o mare influență. Cles, fondatorul ultrașovinistei Ligi Pangermane, a asistat la cursurile lui Treitschke. Ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu datorită romantismului, ci prin "fier și sînge", prin așa-numita Realpolitik a lui Bismarck. Cu toate acestea, în noul Imperiu German, istoriografia naționalistă avea să se manifeste prin Heinrich von Treitschke și prin istoricii germani care i-au devenit discipoli: Max Lenz, Gustav Schmoller, Dietrich Schaffer, Hans Delbruck și alții. Națioalismul romantic și-a făcut apariția în Europa central-răsăriteană în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea și s-a impus cu autoritate în a doua jumătate a acelui secol, după ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
universal. Și-a croit însă calea către acest fel de universalitate grație naționalismului său cultural. Lumea lui era o lume a națiunilor viețuind în armonie. Națiunea era pentru el o icoană reprezentînd adevărul pentru un creștin ortodox. Iar Iorga, ca discipol al lui Eminescu, a fost un istoric român profund convins de adevărul naționalismului cultural românesc. Dacă vrea cineva să-i ceară lui Iorga o soluție la indiferent ce problemă, trebuie să-l întrebăm mai întîi care era interesul României (așa cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contemporană și să studieze arhitectura; căci istoria nu este o simplă înregistrare faptică și științifică și nici nu poate fi doar atît. Istoria deschide perspective și face sugestii valoroase. Iorga avea o memorie și o erudiție supraomenești și era un discipol al lui Michelet, pentru care istoria era "la résurrection intégrale de la vie". Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea acestora, iar firea lui romantică a găsit prilejul de a reconstitui trecutul. Memoria
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
luptă pentru țara lui. El se considera un descoperitor al căii de salvare a României: "naționalismul cultural". Și-a închinat viața și s-a sacrificat ca să-i definească, să-i afirme și să-i exploreze potențialul. Dacă îl iritau scăpările discipolilor săi și nu accepta distracțiile, aceasta era din cauză că orice delăsare în luptele purtate de el putea însemna pieirea "naționalismului cultural", crezul său. Mesajul vieții lui constă în faptul că și-a menținut poziția pînă la sfîrșitul său crud și că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mesajul vieții lui constă în faptul că și-a menținut poziția pînă la sfîrșitul său crud și că a plătit ultimul preț al devoțiunii sale. Pionierii și cruciații sînt tovarăși incomozi. Iorga nu făcea excepție de la regulă. El cerea de la discipolii săi mai puțin dotați tot atît cît cerea și de la el însuși: respectarea principiului și a disciplinei, plus loialitatea și supunerea. Mulți își băteau joc de "Apostolomania" lui Iorga atunci cînd cerea acceptarea șefiei lui și considera drept trădare orice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a găsit o pîine și un adăpost!"175. Veneau să-l viziteze pe Iorga și alți intelectuali evrei unguri aflați în exil. În aprilie 1920, l-a vizitat un jurnalist democrat ungur aflat în exil, recomandarea acestuia fiind că "este discipolul lui Jászi"176. Iorga coresponda cu scriitori unguri democrați din exil de mare faimă, ca G. Bölöni și Jenö Gömöri, ba chiar a primit scrisori și de la soțiile acestora 177. Relațiile lui Iorga cu Italia înainte de marșul spre Roma al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Evoluția ideii de libertate (București, 1928). Viața personală a lui Iorga din iulie 1919 pînă în februarie 1920 a înregistrat trei mari pierderi. În iulie 1919 a murit cumnatul său, Ion Bogdan. A fost urmat în noiembrie de credinciosul său discipol sămănătorist, poetul moldovean Al. Vlahuță. În februarie 1920 a trecut pe lumea cealaltă mentorul lui Iorga, A. D. Xenopol. Viața familiei Iorga a rămas la fel de curată ca întotdeauna. Doamna Catinca a continuat să-și ajute cu fermitate soțul, ea fiind cea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reprezentanții săi nu aveau ezitări asupra obiectivului lor final. Coalițiile erau doar o etapă necesară pentru accesul comuniștilor la putere, În zone În care, În mod tradițional, partidele comuniste erau slabe; nimic altceva decât un mijloc pentru atingerea acestui scop. Discipolilor săi, care se minunau În 1945 de politica partidului, liderul comuniștilor est-germani, Walter Ulbricht, le explica În particular: „E foarte clar - trebuie să pară democratic, dar să menținem totul sub control”. Controlul era, Într-adevăr, chiar mai important decât măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărați moștenitori ai lui Hitler”. Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de spioni, agitatori și criminali”, era format din „câini În lesa americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de un kitsch nerușinat, ele erau adesea calchiate după filme din epoca nazistă (uneori cu titluri identice - de exemplu, Schwarzwaldmädel ș1950ț era un remake după filmul omonim din 1933): operele unor regizori ca Hans Deppe, celebru sub naziști, sau ale discipolilor lor, precum Rudolf Schündler. Titlurile - Grün ist die Heide (1951), Das Land des Lächelns (1952), Wenn der weiße Flieder wieder blüht (1953), Viktoria und ihr Husar (1954), Der Treue Husar (1954), Das Fröhliche Dorf (1955), Wenn die Alpenrosen bluhn (1955
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor nu puteau să nu placă (nimeni nu a spus vreodată despre Truffaut sau Malle, cum se șoptea despre opera ulterioară a lui Rivette sau Godard, că a viziona filmele lor e ca și cum ai privi vopseaua uscându-se pe pereți). Discipolii străini au fost atrași tocmai de această combinație de seriozitate intelectuală și accesibilitate vizuală. Filmul lui Alain Resnais Hiroshima mon amour (Hiroshima dragostea mea, 1959) a stârnit o reacție ce sugerează că filmul francez devenise vehiculul preferat al dezbaterii etice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau variante de fetru, amintind de „șepcile Kossuth” purtate de revoluționarii maghiari În secolul al XIX-lea). Modă politizată care nu a „prins” În Marea Britanie, dar care era practic, la sfârșitul deceniului, o uniformă pentru radicalii germani și italieni și discipolii lor din mediul studențesc 7. Straiele hipioților, drapate În stil gitan, intersectau ambele tendințe. Spre deosebire de „Carnaby Street” și „luptătorul de gherilă”, autentic europene, look-ul hippie (vag „utopist” prin conotația lui „modestă”, non-occidentală, „contra-culturală”, asexuată) era importat din America. Utilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și muncitorești coagulate Între 1900 și 1910. Disputele marxiste moderne Își au originea În schisma leninistă care a urmat. Luptele facționale din primii ani ai Uniunii Sovietice au creat erezia marxistă cea mai durabilă, cea a lui Troțki și a discipolilor săi. La un sfert de secol după ce Troțki a fost ucis În Mexic de un asasin stalinist (și În mare măsură din această cauză), existau partide troțkiste În fiecare stat european unde nu erau explicit interzise. De obicei erau mici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]