5,812 matches
-
fiind dezvoltate de mine ulterior. Cine vorbește în numele meu, în numele cui cred că vorbesc eu? Repet, toți cei mărunți și nebăgați în seamă, toți cei ignorați de puternicii zilei din România sau aiurea, cei pe care-i numim cu un dispreț dulce amar căpșunari. Fără îndoială că pe parcursul acestui fals jurnal apar multe naivități, judecăți pripite, imprudențe, entuziasme (foste) juvenile. Toate acestea fac parte din ceea ce numim simplu "viață"; le asum deci ca atare. Ele m-au ajutat să progresez și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de 80 de ani, care încă se mai prezintă ca fiind "refugiată din Cernăuți". Îmi vorbește cu admirație de austrieci și, cu multă nostalgie, de "germanofilia pierdută" a acestor locuitori de la un căpat uitat al Imperiului KuK. Apoi, cu puțin dispreț în voce, îmi spune: basarabenii sunt rusnaci. Tace. Privește lung luminile mincinoase din noapte orașului. Tramvaiul scârțâie melodia morții și a melancoliei din toate încheiturile sale obosite. Astăzi, într-o intersecție din cartierul unde locuiesc, un Mercedes era cât pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi fost băiat bun la toate în Piața Obor sau ar fi lucrat într-o fabrică de făcut perii din păr de porc, soarta rezervată aici celor diferiți de majoritate. Nu este nici o urmă de corectitudine politică aici, ci doar dispreț și neputință rece.) 20 octombrie 2003 Iarăși despre UDC, partidul populist de dreapta elvețian. Au câștigat alegerile parlamentare, cu peste 30% din voturile exprimate. Ideea că unul din trei elvețieni mă privește ca pe corp străin, un profitor, o lipitoare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putea spune dacă aș fi răutăcios cu mine însumi. În același timp, ele te fac să te simți puternic prin sentimentul extraordinar de libertate interioară pe care-l generează. Ceva ce nu va fi înțeles niciodată acasă a se vedea disprețul stupid din mass-media românească față de orice specie de căpșunar. 22 iulie 2004 După susținerea tezei de doctorat. Bilanț: trei ani și jumătate de efort intelectual intens. Tot ceea ce a rămas în urmă sunt patru cutii mari cu fișe de lectură
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele mai multe cazuri este ea însăși cea care-l servește și care are grijă de bărbat. Mesajul conținut de această falsă dovadă de ajutorare și de galanterie masculină este acela al dependenței femeii, al invizibilității și lipsei ei de importanță, al disprețului față de femeie. ) Poate că doamna Marilyn Frye știa ce știa când se exprima atât de îndârjit. Înainte de a sosi în Quebec, aveam și eu capul plin de povești urbane despre gesturi considerate tabu pe aici, inclusiv deschiderea ușii atunci când trece
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de trei ani, după cum singur mărturisește. Figură de rapper clasică: ras în capul ca un morcov, urechi clăpăuge ca ale regelui Ferdinand Întregitorul, blugi largi, tricou lălâu. Se chinuia să scoată două vorbe pe gură, sub masca bine asumată a disprețului de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit, numai că purta la gât o cruce de dimensiuni considerabile, bătută cu briliante (or fi fost adevărate? nu cred, dar tare mai străluceau în lumina reflectoarelor). Crucea semăna în mod
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
singur mărturisește. Figură de rapper clasică: ras în capul ca un morcov, urechi clăpăuge ca ale regelui Ferdinand Întregitorul, blugi largi, tricou lălâu. Se chinuia să scoată două vorbe pe gură, sub masca bine asumată a disprețului de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit, numai că purta la gât o cruce de dimensiuni considerabile, bătută cu briliante (or fi fost adevărate? nu cred, dar tare mai străluceau în lumina reflectoarelor). Crucea semăna în mod ciudat cu engolpionul unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fel ca aceia purtați de Colea Răutu în filmele istorice românești) plus un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne privesc așa cum vizitatorii privesc animalele dintr-o grădină zoologică. Cu un soi de dispreț clar afișat în privire. Nu trebuie să fii mare psiholog sau fizionomist pentru a-ți da seama. Fără îndoială, se pregătesc pentru rugăciunea de seară care va avea loc pentru puțină vreme în moscheea improvizată într-una din sălile de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înțeles mai bine și logica internă a gestului de convertire la o altă religie: orice convertit este expus, valorificat și teatralizat pentru a extrage un maxim de beneficii de pe urma gestului său. Au plecat expunând vizibil pe față mândria amestecată cu dispreț față de necredincioșii (și mai ales necredincioasele cu buricul gol) care-și mâncau zgomotos pastele cu sos tomat sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut în extremismul urii. Antipatizam întotdeauna femeile care-i plăceau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
amestecată cu umilință, cu teamă, cu milă de tine însuți, dar și cu un fel de orgoliu à rebours. Pe stra dă, oamenii, care bineînțeles că ne cunoșteau, ne pri veau foarte mulți cu compasiune, mulți însă cu scârbă și dispreț. „Marius Ralian a crezut că eram două“ R.P. Cât ciment etnic a existat în relația de prietenie pe care-ați avut-o cu prozatorul Raymond Federman? Și prin ce diferă raporturile cu Federman de cele pe care le-ați avut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care m-au făcut să exult. Profesorul George Oprescu era un mizantrop și mai ales un misogin notoriu. Ne spu nea în față că locul femeii e la cratiță, și nu pe băncile universității. Pe studente le trata cu un dispreț manifest. Și am dat un examen scris cu el, la istoria artei uni versale. Țin minte și acum subiectul: „Expresionism și impresionism la Goya“. A venit pe urmă în sală, cu teancul de teze corectate, și ne-a spus că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ceaușescu a fost cariera diplomatică. În buna tradiție comunistă a politicii de rotație a cadrelor, Ion Iliescu a promovat în diplomație pe numeroși susținători ai construcției socialismului. Astfel, Ioan Grigorescu, Simion Pop, Darie Novăceanu nu au sfârșit în uitare și dispreț public, ci au promovat, prin grija noului stăpân, în posturi de ambasadori. Tot un fel de demnitari, ca și cei care au urmat cariere politice, doar că în plus au fost înnobilați cu titlul de excelență. O categorie și mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bună seamă că antologia noastră devine și neîncăpătoare, și depășită. Valurile de rușine au năpădit și întrecut cu mult vocația de supușenie a foștilor scriitori români, deveniți argați oficiali ai cuvântului stăpânirii. O continuăm totuși dintr-o tradiție și a disprețului și a amărăciunii.“ (România Muncitoare, nr. 97-98/aprilie-mai 1961) „Antologia aceasta pe care ne încăpățânăm s-o alcătuim în paginile României Muncitoare devine, pe zi ce trece, mult prea neîncăpătoare pentru valurile de rușine în care se scaldă scriitori din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
epocii noastre se numește socialism. Vechile valori umaniste au primit o energie nouă, plinul lor sens, ceea ce era dorință devine realitate, ceea ce era dibuire devine certitudine. Cum putea exista demnitate într-o lume bazată pe exploatare, pe apăsare națională, pe dispreț rasist? Cum putea exista colaborare într-o lume dominată de concurență? Ce valori morale se puteau dezvolta într-o lume în care aurul era suprema valoare? Cum se putea dezvolta cultura într-o lume în care analfabetismul era o rațiune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Desigur că ideologii burghezi nu renunță la tactica încercată de a-i atrage, mai ales pe intelectuali, spre un umanism apolitic, spre un ideal «pur» spiritual. Se întâmplă însă că tuturor acestor campioni ai umanismului «pur» le scapă manifestări de dispreț și ură față de socialism, dezgolindu-și cu destulă lipsă de abilitate intențiile și pozițiile politice. Aceasta arată încă o dată imposibilitatea unui ideal spiritual apolitic, dezvăluie ipocrizia și perfidia pledoariilor spiritualiste, ca de pildă aceea a lui Raymond Aron, care de la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mondial ca savantă de înaltă competență, căreia îi exprimăm și noi omagiul nostru.“ („Cuvânt rostit la Plenara Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste“, Scînteia, 1 decembrie 1988) POANTĂ Petru „Am vrut să arătăm că din totdeauna a existat disprețul oamenilor, respectiv al spiritului uman, față de condiția de transfug (grecii îl numeau meteci pe acești «inadaptabili»), față de trădători, că adevărata libertate nu o poți avea decât la tine acasă și că esența ei a fost simțită întotdeauna de oamenii veritabili
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
uneori, mai demult, făceam infructuoase eforturi de a-mi imagina felul în care gândea Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul.“ (Gazeta literară, iunie 1958) Tinerețe fără conștiință: Titus Popovici (nota V. I.) „Ca scriitor datorez literaturii sovietice orientarea spre viață, disprețul pentru sterilitatea, singurătatea, necomunicarea pe care cultura în decadență a burgheziei încearcă să le întindă ca pe o molimă de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de parfum. Nu știu de ce, dar în timp ce mă holbam după ele de la geam și mă gândeam dacă să scot limba sau nu, în suflet mi se cuibărea ceva amestecat, neclar, ca un sos de ceapă, făcut din încântare, ciudă și dispreț. N-am așteptat prea mult să intru în rândul femeilor-cal de pe strada Ion Vasi din Timișoara, care, în ochii mei, erau cele mai însemnate și mai puternice făpturi de pe pământ. Prima cărătură oficială, ca să zic așa, în văzul lumii, nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Dar nu: purta chiloți tetra. Albi. Impecabili. Neîntinați. Habar n-ai tu ce efect are chestia asta asupra unui bărbat!“ Am tăcut, încercând să absorb acest adevăr empiric și incontestabil. Așadar, vă invit - cel puțin deocamdată - să nu priviți cu dispreț materialist acest articol vestimentar și să înțelegeți că, în acea epocă de tristă uniformitate, imaginația compensatorie avea un oarecare șarm, care astăzi pare desuet, ba chiar defunct. Pliculețul cu fluturaș era denumirea eufemistică a prezervativului Protex, unicul de pe piață, atunci când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai multe ori, eram înalt, oamenii de la rând se uitau la mine și nu spuneau nimic. Dar ceva începea să mă deranjeze tot mai mult. Eram tot mai deranjat și într-un final am înțeles; acei oameni mă priveau cu dispreț, mă priveau ca pe un gunoi. N-am putut să mai suport situația mai ales că știam foarte bine că aveau dreptate. Am revenit la rând, acolo unde mă simțeam mult mai bine, chiar dacă pierdeam mai mult timp. Atunci am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fel de individ am de-a face. Nu puteam face nimic, am îndurat ani de zile, iar după ’90, după ce mi-am făcut atelierul, am început și eu să-l deranjez pe el. Eu n-o făceam într-adins, din dispreț pentru celălalt așa cum îmi făcea el mie, ci pentru că nu aveam altă soluție, trebuia să trăiesc și eu într-un fel sau altul. Când am început să vorbesc și cu alți oameni despre bănuielile mele, aceștia se uitau cam curios
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nici pierzîndu-mi nopțile, cum am auzit că fac adevărații oameni de cultură. Am citit, în schimb, cam tot ce era tradus la noi din existențialiștii francezi. Găseam în ei tot ce-mi trebuia : aura individului cu preocupări superioare, blazarea și disprețul față de cei din jur, greața sartriană sau variațiunile pe tema sinuciderii din Mitul lui Sisif. La scurt timp, l-am desco perit și pe Cioran, pe care îl citeam, din cînd în cînd, la sala de lectură a Bibliotecii Județene
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mers pe burtă, m-am făcut că n-am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele trupești“ - dispreț pe care-l resimțeam cu toată ființa și-n care credeam cu strășnicie - era fabricat doar pentru latura mea spirituală, adică pentru scris. În realitate, mă masturbam într-o fericire. Asta nu mă împiedica, precum spun
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am făcut că n-am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele trupești“ - dispreț pe care-l resimțeam cu toată ființa și-n care credeam cu strășnicie - era fabricat doar pentru latura mea spirituală, adică pentru scris. În realitate, mă masturbam într-o fericire. Asta nu mă împiedica, precum spun, să mă cred un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]