5,649 matches
-
Familiei Rákóczi, tatăl lui fiind Sigismund Rákóczi, principele Transilvaniei între 1544 și 1608, maică-sa (cea de a doua soție a principelui Sigismund) a fost Anna Gerendi. Tatăl lui l-a trimis încă în copilărie (la 12 ani) în curtea domnească al principelus István Bocskai, la Cașovia unde s-a împrietenit cu Gabriel Báthory și cu Gabriel Bethlen care și-au copilărit și ei în curtea principelui (ulterior toți trei au devenit, la rând, principi ai Transilvaniei). În 1615 a fost
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
perioada interbelică, o statuia a caporalului Mușat s-a aflat în sectorul dedicat bătăliilor de la Mărășești și Mărăști din vechea clădire a Muzelui Militar din București. Monumentul „Ultima Grenadă” - Bușteni Este situat în zona centrală a orașului Bușteni, între Biserica Domnească și stația CFR. Monumentul a fost ridicat prin grija patronului fabricii de hârtie din oraș, "Otto Schiel". La ceremonia de inaugurare din data de 9 septembrie 1928 a participat și Regina Maria. Acesta este inclus pe Lista monumentelor istorice din
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
1853-1857), cu Hubert Rieß, Henri Vieuxtemps (vioară) și cu Adolphe Rieß (pian). A plecat apoi la Paris să studieze cu Lambert Massart și cu Delphin Allard. Între 1861 și 1864 a revenit la Iași, unde a fost violonist la curtea domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. A fost inițiat în francmasonerie la 3 decembrie 1866 în Loja Steaua României din Iași. Ca și tatăl său, Eduard Caudella a predat la școala de muzică, iar între 1892 și 1901 a fost rector
Eduard Caudella () [Corola-website/Science/310312_a_311641]
-
fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la 26 iunie 1615, adevărul istoric apare însă cu deplină claritate, despuiat de poezie. În toamna lui 1597, ploieștenii, chiar dacă mai erau liberi, libertatea lor era serios amenințată și n-ar fi avut
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
micii boieri sau dintre urmașii acestora, unii dobândind pentru diverse merite titlul și funcția de mic dregător (pe care nu le puteau transmite urmașilor) și care luptau, în timp de război, cu echipamentul și calul lor, în cetele boierești sau domnești, în Ploiești. Probabil că existau astfel de curteni înainte de domnia lui Mihai Viteazul, dar așezarea a devenit garnizoană a roșiilor abia odată cu domnia lui. Slujitorii, ceilalți războinici de țară, apăruseră la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar se pare că
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
crescut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, prestau serviciu, ca și ceilalți slujitori, în armată pe timp de război, în administrație în timp de pace, unii ajungând stegari sau chiar iuzbași. Pentru a trăi, foloseau pământ din moșiile domnești sau boierești, fiind obligați la toate prestațiile feudale, dar rămânând oameni liberi și scutiți de biruri. De aici o serie de nemulțumiri față de marii boieri și de unii domnitori, nemulțumiri care degenerau uneori în răscoale. Astfel, în 1623—1624 s-
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de care urmau să fie scutite numai neamurile de roșii și călărași. Orășenii continuând să se împotrivească, Muruz a cerut și a obținut o nouă întărire de la Mihai Suțu (1783), odată cu porunca dată ispravnicilor de a pune în aplicare cartea domnească. Se pare că acum boierul a putut să se instaleze mai temeinic în stăpânirea orașului și chiar, terminându-și casele, să se așeze aici. La schimbarea domniei, orășenii „"au venit cu mulțime de norod"” în fața lui vodă, „"cerând slobozenia lor
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Biserica a fost pictată în frescă, în stil bizantin, atât pe interior, cât și pe exterior. Între pronaos și naos se află camera mormintelor (gropnița), aici fiind pictat sinaxarul (sfinții de peste an). Instituită ca mănăstire domnească și înzestrată de ctitor și de familia acestuia cu numeroase moșii și podoabe, a cunoscut o perioadă de prosperitate până către mijlocul secolului al XVI-lea.<ref name="Pușcașu 13/2005">Voica Maria Pușcașu - ""Mănăstirea Dobrovățului"", în „Monumentul”, vol. VI
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al lor, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Printr-un document din 26 martie 1651, la elaborarea căruia și-au dat acordul mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, episcopii și membrii Sfatului Domnesc, voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a închinat Mănăstirea Dobrovăț către Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Domnitorul a justificat această închinare prin faptul că Mănăstirea Dobrovăț se afla părăsită de călugări și într-o stare de ruină. Mănăstirea Dobrovăț a fost prădată
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
prima oară Ciceul își îndeplinește efectiv în 1538 rolul de refugiu. Trădat de boieri, cu Moldova ocupată de Soliman Magnificul, Petru se adăpostește cu familia la Ciceu. Urmează cunoscutele eforturi diplomatice pe lângă Poartă pentru redobândirea tronului și în 1541 familia domnească părăsește Ciceul. Pentru cetate sfârșitul era aproape. Devenită un risc pentru Ardeal în condițiile reorientării politicii moldovene, aceasta este demantelată din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi în 1544. Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
are plete blonde și o mustață fină de culoare roșiatică, poartă pe cap o coroană și pe umeri o mantie de brocart. Fiul domnitorului, Bogdan al III-lea, poartă pe cap aceeași coroană ca și tatăl său, precum și aceleași însemne domnești pe hainele sale. Istoricii de artă presupun că tabloul votiv ar fi fost repictat în perioada 1496-1499, acest lucru fiind dovedit de existența unei spărturi în partea de jos a picturii. Este posibil ca inițial să fi fost pictat și
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
în palatele lui Hangerli și pașei din Vidin. Spre deosebire de primul episod, filmul nu mai conține drame, ci doar peripeții. Mai grav e că, deși „de acțiune”, e înzestrat cu dialoguri de ambiție cripto-literară în care până și un nevolnic idiot domnesc se exprimă astfel: „Nu mi-e tată! În mine nu hărnicește sângele lui...” Remarcabilă, doar, prezența Olgăi Tudorache. Filmul a adus 5.300.000 de spectatori.”" Seria Haiducii ("Haiducii", "Răpirea fecioarelor" și "Răzbunarea haiducilor") a fost distinsă în 1971 cu
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
a revenit, în alcătuirea actuală, la județul Iași, reînființat. În comuna Cotnari se află cinci monumente istorice de interes național, dintre care două sunt monumente de arhitectură: (secolul al XV-lea); (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl din jurul curții domnești (secolele al XV-lea-al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul secolului al IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt) și secolele al II-lea-al III-lea (epoca romană). În rest, alte două obiective
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
și zarea satului Buda (în trecut Ivești) iar spre sud pînă la „Plop”. Aceste hotare, au fost stabilite în urma unui proces, între răzeșii din Orgoiești și schitul Orgoieștii noi, măsurătorile făcându-se pe 8 oct 1846 „ca să aducă întru împlinire Domnescul hrisov, din anul 1837 no 126 ”. Schitul a fost închinat, Mânăstirii Neamț, slujită pe atunci de călugari greci, de unde și faptul că, la schitul Orgoieștii Noi, au slujit tot calugări greci. Construirea Bisericii „unde se cinstește și se prăznuiește hramul
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
monumentului sunt sculptate două steme ale familiei Sturdza: pe o emblemă este reprezentat leul sturdzesc având la bază deviza ""utroque clarescere pulchrum"", iar pe cealaltă stemele Moldovei și Țării Românești cu un glob deasupra. Ambele embleme au deasupra lor coroane domnești. Pe mausoleu se află patru inscripții dintre care trei în limba greacă și una în limba română. În traducere, inscripțiile au următorul cuprins: Ulterior, într-o nișă din peretele sudic al pronaosului, s-au depus osemintele poetului Alecu Russo (1819-1859
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
de nord și de sud ai bisericii se află pilaștri prismatici sprijiniți pe soclu, care creează cu coloanele din biserică o rețea de bolți în cruce. Edificiul are o pardoseală din plăci de marmură cenușie. Cele două strane (arhierească și domnească) existente în biserică sunt frumos ornamentate. Pictura interioară a bisericii a fost realizată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Inscripțiile de pe icoane sunt în limba greacă. Pictura este influențată de stilul renascentist, majoritatea figurilor fiind expresive, iar culorile
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
ai venit!”. Mergând pe ulițele satului rămâi surprins de forma caselor și așezarea lor și mai mult decât atât de căldura cu care localnicii îți dau binete. Atestat documentar în sec.XIV., întemeietorul fiind Petre Medonea. Spătarul Căciulat, beneficiarul cărții domnești din 1547 era descendentul lui Petre Medonea (genealogia din 1826). Din 1819 este catagrafiat² (note) ca sat pe moșie megieșească³(note) cu 37 de familii plătitoare de bir, după ce între anii 1721/1722 Fr. Schwantz a recenzat (note) așezarea Ponor
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (secolul al XIX-lea), strămutată din satul Olari și aflată acum în cimitirul din Bordenii Mici; (1730, reconstruită în 1820) din Scorțeni; și (secolul al XVI-lea), ansamblu alcătuit din beciurile casei domnești, ruinele chiliilor de pe latura de est a incintei și din zidurile celor două incinte.
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
de temut”. La Palatul Roznovanu, Mitropolitul Calinic a binecuvântat mulțimea și a semnat declarația separatistă. Apoi, în sunetele clopotelor Mitropoliei, IPS Calinic, cu crucea în mână, s-a pus în fruntea răsculaților, îndemnându-i spre Palat, unde se afla locotenentul domnesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici complotul separatist. Armata a fost chemată să intervină, mulțimea "antiunioniștilor” fiind respinsă pe Ulița Mare, spre Mitropolie și Palatul Roznovanu. Din Palat s-au tras câteva focuri
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
Românești, astfel că a poruncit construirea mănăstirii Cotroceni, cea care a devenit cea mai importantă ctitorie a sa. În cadrul ctitoriei realizată de Domnitorul Șerban Cantacuzino se remarcau biserică „Adormirea Maicii Domnului“, asemănătoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Argeș, precum și grandiosul palat domnesc, edificat în spiritul baroc, specific civilizației occidentale europene a acelor vremuri. Sub aspect arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaște câteva momente de referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
aspect arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaște câteva momente de referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei (1849-1853,1854-1856) care, în 1852, îl reface și modernizează redecorând palatul domnesc, care a devenit reședința să de vară. Totodată, pentru a înlesni legătură cu Capitala, domnitorul Știrbei a tăiat un drum nou, care a secționat marele domeniu al mănăstirii, despărțind astfel zona domneasca de cea a viitoarei Grădini Botanice, ale cărei
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
în 1852, îl reface și modernizează redecorând palatul domnesc, care a devenit reședința să de vară. Totodată, pentru a înlesni legătură cu Capitala, domnitorul Știrbei a tăiat un drum nou, care a secționat marele domeniu al mănăstirii, despărțind astfel zona domneasca de cea a viitoarei Grădini Botanice, ale cărei începuturi datează din 1860; urmează edificarea palatului princiar (1893-1895), de către arhitectul francez Paul Gottereau, dar, din nefericire, datorită rezistenței scăzute a palatului, după cutremurul din 1977 va urma o nouă etapă, cănd
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
în cartea "Neamul întemeietor al lui Basarabă" precum și în Anexa 1 a cărții. Împiedicarea expansiunii spre est a influenței Bisericii Romano-Catolice necesita reafirmarea credinței ortodoxe, inclusiv prin întemeierea de mănăstiri. Acestea erau totodată și locul unde se formau funcționarii cancelariilor domnești și locuri de refugiu. Ca orice sfânt, Nicodim a avut parte de o istorisire a vieții sale scrisă în slavonă „chiar de ucenicii sfântului”. Păstrată la Tismana, aceasta s-a pierdut în cursul secolului al XVIII-lea. La începutul secolului
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
sârbești din regiunea Branicevo, la vest de Golubaț, vezi, satele Man. Tismana pe harta regiunii Branicevo. Nu se cunoaște exact anul nașterii, se presupune că s-ar fi născut în 1310, dar mai plauzibil este anul 1320. Fiind de os domnesc, se va bucura de instruire în mediul bisericesc. La Deciani, lângă Prilep tocmai se construia biserica „Visoki Dečani”. "„Iar sântul Botezat fiind dupre obiceiul creștinesc, și crescut întru buna pedepsire, și temere de D-deu și a iubirei în tânără vârstă
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]