5,695 matches
-
acestei colaborări extraordinare, aderă cu întreaga lui ființă la misiunea ce i se dăruie de a fi liră, de a fi citeră, de a fi mână, de a fi condei al Duhului Sfânt, după cum îl numesc Părinții bisericești. Conștiința acestei dumnezeiești misiuni și stăpânirea tuturor facultăților superioare puse în lucrarea teandrică le vedem limpede și categoric din prologul Evangheliei lui Luca, unde explică lui Teofil motivele scrierii. Nu e vorba în acest prolog de nici o transă extatică în care inteligența și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transă extatică în care inteligența și personalitatea hagiografului să dispară sub puterea inspirației, care totuși suflă peste toate cuvintele lui. Biserica și creștinătatea întreagă atribuie fiecare carte canonică atât lui Dumnezeu cât și autorului instrumental, ceea ce înseamnă că atât factorul dumnezeiesc, care dă inspirația, cât și omul, care o primește, participă activ la această lucrare. Această participare activă implică facultățile superioare ale hagiografului în plinătatea lor și mai mult decât atât: în plinătatea lor ridicată la maximum prin lumina harului dumnezeiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeiesc, care dă inspirația, cât și omul, care o primește, participă activ la această lucrare. Această participare activă implică facultățile superioare ale hagiografului în plinătatea lor și mai mult decât atât: în plinătatea lor ridicată la maximum prin lumina harului dumnezeiesc. În flacăra inspirației, spiritul omenesc se dilată pentru a se asimila conținutului revelat, fiindcă acest conținut însuși e proporționat de Dumnezeu pe măsura desăvârșitei înțelegeri a omului duhovnicesc. Ideile revelate se informează în spiritul hagiografului care, primindu le, le cugetă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt harisme ale Duhului Sfânt; dar profeția e mai mare decât glossolalia, zice apostolul. Care e cauza acestei diferențe? Foarte frecventă în era primară a creștinismului, glossolalia e un adevărat extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii care, neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă prezența divină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gradul cel mai înalt, de o inspirație, de o prezență supranaturală a lui Dumnezeu în suflet sau de o contemplație. Pavel, care a fost răpit până într al treilea cer, cunoaște mai bine ca oricine gradele manifestării lăuntrice a Duhului dumnezeiesc. După propria-i mărturisire, el grăiește în limbi și profețește. Și, cu darul deosebit al „discernământului spiritelor”, ne face să înțelegem că extazul glossolaliei, neimplicând participarea inteligenței, e inferior profeției în care inteligența participă iluminată de har. în mistica creștină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
extazul glossolaliei, neimplicând participarea inteligenței, e inferior profeției în care inteligența participă iluminată de har. în mistica creștină se pot deosebi două curente de contemplație: unul extatic, iar celălalt caracterizat printr-o intuiție intelectuală supranaturalizată sau spiritualizată de lumina inspirației dumnezeiești. Psihologul modern, adept al teoriei inconștientului creator, are în vedere numai fenomenele extatice a căror transă o identifică nu numai cu transa extazului artistic, dar chiar cu transele fenomenelor psihiatrice, după cum am văzut când am discutat această chestiune. Obsedați de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
extraordinara putere a celui care a experimentat, a celui care a văzut conștient infinita lumină dumnezeiească inundându-l, el afirmă că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeiești. lată, din numeroase citate ce se pot aduce, un singur fragment din rugăciunea pe care o îndreaptă spre Dumnezeu: „ ...Strălucește în mine adevărata lumină, o Doamne bogat în milă, ca să văd slava ta, slavă pe care tu o aveai mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucru prea cunoscut. Să trecem la al patrulea izvor de inspirație mult mai interesant pentru noi. Filosoful, care a scris Ireligia viitorului și Morala fără obligație și fără sancțiuni, recomandă călduros Biblia ca izvor de inspirație. Biblia, nu pentru înțelepciunea dumnezeiască pe care o conține, căci Guyau, profund creștin prin generozitatea inimii, e anticreștin prin rațiune, ci Biblia ca formidabilă forță literară a geniului oriental. Ca pozitivist, el combate pe Chateaubriand, înflăcăratul apologet al Geniului creștinismului, care a fecundat în măsură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici o însemnătate faptul că el recomandă Biblia ca izvor de înnoire a artei, gândindu-se numai la forța ei literară fără asemănare. Căci în realitate, cine aprofundează Cartea Sfântă nu rămâne numai la frumusețea literară, ci e pătruns de duhul dumnezeiesc ce pulsează în paginile ei. Ateii filobiblici, cum e Guyau, sunt, fără să vrea, propagandiști ai spiritului creștin. Pe plan politic, Charles Maurras îndeplinește același lucru. Propagândule catolicismul numai pentru ordinea romană pe care o conține, discipolii lui au ajuns
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și Corneille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul Idiotul e, în realitate, o hagiografie modernă, iar Frații Karamazov o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești. Această conștiință creștină, dramatică, profundă ca un abis și eroică, deține taina marilor înnoiri ale artei moderne. Dar ca s-o înțeleagă, artistul trebuie să se elibereze cu totul de superstiția antichității. DESPRE SUBLIM Revenim în acest capitol la contemplația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cea spirituală, să biruie vremelnicia pentru eternitate și suferința pentru fericirea veșnică. Sentimentul acestui sublim e însoțit de evlavie și respect. Esteticianul german îl exemplifică numai cu fapte din domeniul religios al artei și al Bisericii. Gândiți vă bunăoară la dumnezeiescul moment al sfințirii darurilor în timp ce se cântă Pre tine te lăudăm! Sau la sunetul a zeci de clopote, ce bat deodată în noaptea învierii. în sfârșit, sublimul patetic. Patosul, zice Tratatul antic, nu e totdeauna unit cu sublimul, fiindcă sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Joscph Marechal: Etudes sur la psychologie des Mystiques, v.I, p.209-212 ) După obiectul contemplat și după timbrul sufletesc, această contemplație poate fi artistică, filosofică sau religioasă. Deasupra ei se ierarhizează contemplația supranaturală, care e un dar deosebit al harului dumnezeiesc. Ea e nedesăvârșită sau desăvârșită, după cum sufletul e dominat parțial sau integral de puterea divină, ce i se descoperă. Contemplația supranaturală nedesăvârșită e de trei grade: reculegerea, liniștea și somnul puterilor. Contemplația desăvârșită e și ea de trei grade: unirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culminațiile contemplației supranaturale. Dacă din punct de vedere psihologic, efectul sublimului se manifestă punând în mișcare același mecanism sufletesc, între extazul artistic și cel religios există, din punct de vedere teologic, distanța care există între natura omenească și între harul dumnezeiesc. Domeniul de înrâurire al harului mistic, dăruit prin Iisus Hristos, e contemplația supranaturală. Mai mult decât atât, contemplația supranaturală, după cum se poate vedea din schema de mai sus, nu se confundă cu extazul, fiindcă ea are mai multe moduri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
într-o atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu pentru om și a iubirii omului pentru Dumnezeu. Sentimentul nimicniciei proprii pe care îl încearcă misticul nu e un sentiment de îngrozire, ci unul de creatură mărginită, vremelnică și păcătoasă, conturată ca în lumină de fulger în infinitul strălucirii dumnezeiești, ce-l inundă. În viforul orbitor al contemplației unitive, omul nu are impresia, pe care Schopenhauer o atribuie contemplativului estetic, că tot ce se petrece în chip extraordinar, supraomenesc și ceresc, ar fi propria lui reprezentare, ca eu în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui reprezentare, ca eu în care e condensată lumea în acel moment, ci sentimentul umil și fericit totdeodată că el e o simplă anexă a lui Dumnezeu, smulsă din contingențele timpului și spațiului, absorbită și asimilată ordinii veșnice a existenței dumnezeiești. Dar dacă sublimul mistic e identic cu Dumnezeu, putem spune același lucru despre sublimul estetic? Din înseși exemplele pe care le-am dat din câmpul esteticii, răspunsul iese limpede. Sublimul artistic se desface din orice forță ce depășește, real sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această cauză? Misticul intuiește direct și nemijlocit însăși prezența lui Dumnezeu în străfundul sufletului, în sinea lui substanțială, dincolo de eul de la suprafață, în spirit. Henri Bremond, care își punea această subtilă chestiune, numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din acest material capodopera sfințeniei, supraomul creștin sau omul îndumnezeit. Supremul artist, care a creat lumea prin Cuvânt, o ridică din păcat și o recreează prin harul Duhului Sfânt, în profunda umilință a omului, care colaborează de bunăvoie la această dumnezeiască lucrare. Noul Adam și noul Cosmos, care renaște din pântecele duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, își are începutul în timp, iar împlinirea în eternitate. Trecerea peste prăpastia morții, care desparte timpul de eternitate, nu e cu putință decât prin energia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu nu e desăvârșit moralmente. Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu cu perspectiva de a fi desăvârșit după asemănare. Această desăvârșire atârna de libertatea ontologică a persoanei sale. Dacă Adam ar fi rămas în armonia paradisiacă a harului dumnezeiesc, conlucrând cu el din liberă voință la împlinirea poruncilor ce i s-au dat, desăvârșirea lui morală ar fi fost o realitate, iar păcatul inexistent. A lucra după asemănare, adică în liberă colaborare a voinței cu harul supranatural înseamnă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nu lucrează ficțiuni. Sfințenia e natura acestei lumi, purificată de păcat și ridicată la valoarea supremei realități, care e viața veșnică. Frumusețea, pe care o visează geniul, se realizează în sfânt. Nu ascetul singur o realizează ci energia harului dumnezeiesc, singura care poate zidi din nou frumusețea din sluțenic și nemurirea din moarte. Arta e simulacrul eternității. Sfințenia e realism transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e Sophia sau înțelepciunea divină manifestată ca frumusețe către lume. Sofianismul reprezintă pe de altă parte raportul creaturii față de Dumnezeu și în cazul acesta e Sophia creaturală sau lumea înțelepțită prin Iisus Hristos și ridicată din nou la strălucirea frumuseții dumnezeiești. Sophia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate. În ce privește lumea, sofianismul nu se referă la răul păcatului, care o devastează și o desfigurează, ci la acțiunea harică prin care această lume căzută redevine cosmos și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a Ierusalimului ceresc. Arta bizantină nu reprezintă natura desfigurată de păcat, ci supranatura, adică cosmosul transfigurat în slava dumnezeiască. Priviți interiorul unei biserici. Fondul dominant, pe care se desfășoară în ghirlandele de sfinți această pictură, e totdeauna albastru. Iar când biserica e bogată, acest fond dominant e de aur. Și într-un caz și în celălalt, fondul acesta simbolizează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din sfatul ce se dă meșterilor să se ferească de a introduce în Biserică „corcirea papistășească cea în afară de dogma și de rânduiala zugrăvirii pravoslavnicei Biserici a Răsăritului”. Patronii acestei arte sunt Mântuitorul, socotit ca „întâiul zugrav” fiindcă și-a întipărit dumnezeiasca față în maramă pentru a o trimite regelui Abgar, Maica Domnului, care a îngăduit lui Luca să-i facă icoana și evanghelistul, care era înzestrat cu geniul picturii. Meșterii, care exercită arta, sunt obligați la post și rugăciuni și slujbe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e locul aici să dezvoltăm temeiurile, înfățișările și înțelesurile profunde și deosebite ale paradisului creștin. Intenția noastră a fost să reamintim că această idee face parte din patrimoniul universal al omenirii. Dacă există o revelație primitivă sau naturală a spiritului dumnezeiesc în lume nimic nu atestă mai cu tărie acest adevăr decât pretutindenitatea și continuitatea ideii de paradis în sufletul omenirii. În cadrul ei, istoria lumii ia parcă aspectul unui fluviu care, izvorând din oceanul veșniciei, se abate prin pământul păcatului turburându-și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]