12,690 matches
-
ca director la Editura Cartea Românească. Primele scrieri, încercări în proză, i-au apărut în „Calendarul «Minervei»” din 1926. Tot proză, dar și articole pe teme culturale publică în „Adevărul literar și artistic”, „Munca literară”, „Gloria României”, „Pământul”, „Buletinul Asociației Editorilor Români”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Vremea” ș.a. A îngrijit editarea lucrărilor „Anuarul general al Editurii și Librăriei Cartea Românească” (1937, în colaborare cu Bogdan Varvara) și „Anuarul general al industriei grafice din România” (1938). Din 1936 devine membru al
TONEGHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290225_a_291554]
-
, publicație apărută la București, bilunar, apoi săptămânal, din ianuarie 1883 până la 21 aprilie 1885; de la 1 ianuarie 1884 și-a schimbat denumirea în „Necesarul”. Director-proprietar este Luigi Cazzavillan, viitorul editor și proprietar al ziarului „Universul”, care încearcă să impună cu T. o formulă de gazetărie specifică Italiei. Foaia se adresa oamenilor cu puțină cultură, oferindu-le o lectură simplă și distractivă: Viața împărăteselor romane, povestiri diverse, articole de știință popularizată
TREBUINCIOSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290245_a_291574]
-
25 decembrie 1896 (6 ianuarie 1897), apoi la 1/13 ianuarie 1897, având primele patru numere editate săptămânal; în continuare devine cotidian, iar numărul de duminică are și o numerotația proprie; la 10 martie 1912 fuzionează cu „Românul”. Proprietar și editor: Aurel Popovici-Barcianu, redactor-responsabil: Ioan Russu-Șirianu până în 1903, când redactor responsabil va fi Sever Bocu; din mai 1904 ca editor și proprietar figurează George Nichin. Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției „Tribunei” de la Sibiu, și poate
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
continuare devine cotidian, iar numărul de duminică are și o numerotația proprie; la 10 martie 1912 fuzionează cu „Românul”. Proprietar și editor: Aurel Popovici-Barcianu, redactor-responsabil: Ioan Russu-Șirianu până în 1903, când redactor responsabil va fi Sever Bocu; din mai 1904 ca editor și proprietar figurează George Nichin. Din 25 decembrie 1903 denumirea ziarului este „Tribuna”, în urma încetării apariției „Tribunei” de la Sibiu, și poate fi considerat organul politic al românilor din Transilvania. Înființată de vechi tribuniști și de fruntașii arădeni ai Partidului Național
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
, Nicolae (10.V.1958, Malu, j. Giurgiu), poet și editor. Este fiul Floarei (n. Mârzac) și al lui Marin Țone, țărani. După absolvirea liceului la Giurgiu în 1977, obține licența în ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București în 1988, cu lucrarea „Facla” interbelică (1930-1940). Mai întâi
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Halippa, pe care o conduce împreună cu Onisifor Ghibu, sub egida filialei basarabene Astra și a Fundației Culturale Regale. Un rol însemnat în restructurarea și dinamizarea vieții intelectuale și literare din Basarabia o au și periodicele culturale scoase de T. ca editor, director sau redactor: „Moldova de la Nistru” (1920-1925), „revistă ilustrată”, unde asigură direcția literară, „Pe drumuri nuoi” (1924), „revistă literară, socială și pedagogică”, „Raza” (1931-1944), săptămânal „al conștiinței românești”, la care se află alături de preotul Vasile Țepordei, „Itinerar” (1938-1940), profilat pe
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
dintre Romanian-Canadian Publishing House și Panopticum Press London, din martie-aprilie 1984 publicația fiind editată de Societatea Canadiană de Studii Române „Ovidius”. T. este, după cum se precizează în caseta redacțională, un supliment cultural al revistei „Studia bibliologica”, al cărei redactor (ulterior editor) era Corneliu Dima-Drăgan. Din septembrie 1981 redactor pentru varianta engleză devine profesoara Angela Caracaș. Respectând obiectivele înscrise pe frontispiciu, revista analizează, în articole și studii, probleme esențiale ale culturii și civilizației române: originea multimilenară a poporului nostru, faptele de arme
TRICOLORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290272_a_291601]
-
carte rară și veche: soarta unor celebre biblioteci românești, peregrinarea în spațiul european a unor cărți tipărite la noi, opiniile unor mari colecționari despre importanța cărții în epoca modernă, interviurile cu ilustratori de carte. Chiar și prezentarea grafică mărturisește familiaritatea editorului cu lumea cărții vechi prin motivele decorative împrumutate ca viniete, prin frontispiciile și întreaga ilustrație preluată. O grijă deosebită e vizibilă și în privința selectării textelor literare. Sunt reținute versuri de Mihai Eminescu și Nichita Stănescu - parțial traduse în engleză -, se
TRICOLORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290272_a_291601]
-
, I.[lie] E. (17.VI.1888, Solca, j. Suceava - 23.XI.1953, București), istoric literar, editor și traducător. Născut într-o familie de țărani, T. urmează liceul la Suceava (1903-1908), apoi Facultatea de Litere la Cernăuți (1908-1910), perioadă în care își continuă colaborările începute cu traduceri la „Răvașul” (Cluj, 1907) și „Ramuri” (1908), publicând folclor la
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
rămâne ineficientă, el apelează la lingvistică, stilistică, folclor, etnografie, mitologie, limbi străine, la comparații cu secvențe similare din marii poeți germani. Demonstrația se desfășoară pe fondul unor considerații avântate, chiar lirice, asupra valorii creației eminesciene, însoțite de repetate reproșuri la adresa editorilor care nu au respectat voința autorului și spiritul poeziei, făcând lecțiuni sau modificări care uneori conduc la nonsensuri ori la alterări ale eufoniei. O simbioză între cercetarea istorico-literară și munca de editare la T. are ca rezultat seria Studii și
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
are ca rezultat seria Studii și documente literare (I-XIII, 1931-1946), adevărat tezaur al culturii române. „Ceea ce Biblia înseamnă pentru cunoașterea lui Dumnezeu și a lumii, caută să însemne Studiile și documentele literare pentru zeii pământeni ai literaturii românești”, afirmă editorul în introducerea la volumul al V-lea. Opt tomuri cuprind corespondența membrilor Junimii, în special cea legată de redacția „Convorbirilor literare” (Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Simion Mehedinți, pe de o parte, apoi Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, B. P. Hasdeu, Duiliu
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
ȚUGUI, Pavel (1.XI.1921, Vicovu de Jos, j. Suceava), istoric literar și editor. Este fiul Anei (n. Muntean) și al lui Vasile Țugui, țărani; scriitorul Ion Țugui este fratele său vitreg. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală (1928-1935), continuându-și învățătura la Școala Normală din Cernăuți și la Șendriceni (1935-1943). Ulterior
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 8 iulie 1845 și 2 mai 1848. Editor și redactor este Ioan Genilie, profesor la Colegiul „Sf. Sava”. U. are subtitlul „Noutăți din toată natura, cultura, literatura” și publică articole de geografie (scrise de redactor), studii de filologie și istorie (de A. T. Laurian și I. C. Massim), unele
UNIVERSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290360_a_291689]
-
poporului român”, „Sfatul”, „Tribuna”, „Ion Creangă”, „Poporul român”, „Românul”, „Țara noastră”, „Zărandul”, „Plugarul român”, „Zorile” ș.a. Reprezentative în activitatea lui U.-D. nu sunt volumele Din literatura poporană (I-III, 1909-1910), ce la tipărire „au suferit foarte multe modificări din partea editorilor, care, convinși că dau o versiune originală, au eliminat pasaje întregi” din textele culese, ci colecția Poezii și basme populare din Crișana și Banat (1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
conducerea redacției, din care un timp a făcut parte și canonicul Al. Grama, de Victor Szmigelski (1892-1898), Vasile Suciu (1898-1900) și Aurel C. Domșa (1900-1912). În ianuarie 1913 redactor responsabil devine Augustin Gruiția, iar între 1914 și 1917 proprietari și editori sunt, pe rând, Vasile Moldovanu, Emil Tatar și Ioan Suciu. Din 20 noiembrie 1918 până la 14 martie 1919 va fi organul Consiliului Național Român din Blaj, pentru a trece apoi sub direcția unui comitet. Un timp își asumă responsabilitatea de
UNIREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
UNGUREANU, Gheorghe (8.III.1907, Schit, j. Neamț - 29.XII.1975, Iași), arhivist și editor. Urmează școala primară în satul natal, gimnaziul la Hangu (județul Neamț), Liceul „Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1929. Se angajează ca practicant la Arhivele Statului din Iași, unde va lucra toată viața, până la
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
de editură sau asupra aparițiilor curente. În primele numere sunt oferite date despre edituri noi și vechi: Humanitas, Dacia, Clusium, Albatros, în continuare fiind incluse fișe analitice despre majoritatea celor cu activitate notabilă. Scurtele prezentări de cărți aparțin adesea chiar editorilor, ceea ce uneori pune sub semnul întrebării rigoarea aprecierilor. U.c. a trăit prin rubricile ei bine structurate - de la cele anunțând noutățile editoriale la cele cu pronunțat caracter de critică literară („Cronica edițiilor”, „Cronica literară”), unde s-au subsumat și portrete-necrolog
UNIVERSUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
Cosmin, Octavian Soviany, Florin Grigoraș, Camil Marius Dădârlat, Valentin F. Mihăescu, Constantin Schifirneț, Traian Podgoreanu ș.a. În primele două numere apar poezii de Leonida Lari și Ioanid Romanescu, dar ulterior se renunță la textele beletristice. Interesante sunt interviurile de la rubrica „Editorii față în față”, realizate cu unii conducători de edituri, ei înșiși scriitori: Gabriel Liiceanu (Humanitas), Daniela Crăsnaru (Ion Creangă),Vasile Igna (Dacia), Valentin Tașcu (Clusium), Mihai Sin (Albatros), Dinu Grama (Editura Științifică) ș.a. Demnă de atenție este și altă categorie
UNIVERSUL CARŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290361_a_291690]
-
în fuga sa spre Occident. U. a mai publicat volumele de versuri pentru copii Balada neatârnării (1977), Pescarii de pe apa de argint (1989) și o culegere de epigrame, Mofturi de privighetoare (1992). Postum a apărut Nod în papură (2001), unde editorul a reunit poeziile tipărite după 1991 în „Renașterea bănățeană”, la rubrica aleasă a da și numele cărții. Sunt aici texte concise, alcătuite mai ales din câte două catrene, care surprind cu vervă aspecte cotidiene ale perioadei de tranziție. SCRIERI: Temperamentul
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
ținută la Pașcani și la mănăstirea Neamț și, pe de alta, remarcile Caterinei, la studioul de televiziune unde lucrează. Se adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari”, o faună pe care U. o înșiruie cu migală de entomolog, în
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
și de creșterea tirajului până la cinci mii de exemplare vândute prin abonament sau cu numărul, Cazzavillan se hotărăște să editeze un cotidian, pentru a oferi cititorilor „cele din urmă știri din lumea întreagă telegrafice și telefonice”. U. apare sub direcția editorului, care era și proprietarul tipografiei. În alegerea denumirii el se inspiră, așa cum mărturisește, de la Ioan Genilie, care în 1845 scosese la București prima gazetă cu acest titlu. Noul ziar va ieși dimineața, în timp ce marile cotidiene ale epocii, „România”, „Voința națională
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
multă vreme redactor-șef. Alcătuit după modelul gazetelor italiene, independent politicește, cu un caracter popular, având menirea de a difuza în mod obiectiv informația politică și socială din țară și din străinătate, ziarul își formează un public, ceea ce îi permite editorului să mărească formatul, să înmulțească numărul de pagini, să diversifice rubricile și să atragă colaboratori de renume. După 1890 U. devine unul dintre cele mai importante cotidiene românești, având tirajul cel mai mare. Conținutul ziarului are un caracter enciclopedic: articole
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
, Dumitru (21.IX.1931, Boboiești, j. Neamț), prozator, autor dramatic și editor. Este fiul Mariei (n. Gheorghiță), înrudită pe linie maternă cu David Creangă (bunicul scriitorului Ion Creangă), și al lui Dumitru Vacariu, țărani. Urmează școala primară în satul natal (1938-1943), Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1943-1944), Școala Normală din Piatra Neamț
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
URSACHE, Petru (15.V.1931, Hărpășești, j. Iași), etnolog, folclorist și editor. Este fiul Mariei (n. Pricop) și al lui Gheorghe Ursache, țărani; scriitoarea Magda Ursache este soția sa. Urmează școala generală în satul natal (1938-1943), iar la Iași Liceul Național (1943-1951) și Facultatea de Filologie (1951-1956). După absolvire devine bibliotecar la
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
URSU, N.[eculai] A.[lexandru] (3.VIII.1926, Borosești, j. Iași), filolog, istoric literar și editor. Este fiul Zavastiei Ursu (n. Vasiliu), moașă, și al lui Alexandru Ursu, țăran. A urmat școala primară în satul natal, cursul secundar la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1946-1950). Este asistent
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]