6,312 matches
-
sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee abstractă și impersonală echivalează cu o ficțiune idealistă, ceea ce e cu totul altceva decât Dumnezeu ca frumusețe absolută și creator al frumuseților din lume. Din concepția esteticii tradiționale, acceptabilă întru totul e ideea că în natură frumusețea există în mod obiectiv, cu alte cuvinte e o proprietate a lucrurilor frumoase și durează independent de prezența și de gustul nostru. Lumea, adică natura, e creația lui Dumnezeu și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii, pe înțelepciunea suverană, care-i proporționează părțile în unitatea armoniei universale și rânduiește mijloacele în finalitatea aceluiași organism. Dar tocmai această dispozitie a părților în unitatea întregului constituie frumusețea. Și fiindcă e foarte greu să găsim întrun tratat de estetică modernă o definiție satisfăcătoare, să ne adresăm scolasticii, cape ne dă următoarea formulă: „Frumusețea e strălucirea formei peste părțile proporționate ale materiei”.(Jacques Maritain: Art et scolastique, p. 38 ) Definiția aceasta se referă la frumusețea creată. Ea se potrivește atât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de artă. Platonicienii, pentru care frumusețea era aspectul luminos al adevărului, o defineau ca splendor veri. Fericitul Augustin o definește ca splendor ordinis. Și foarte aproape de el, Toma d’ Aquino, care împrumută ideile lui Dionisie Areopagitul și le combină cu estetica lui Aristotel, definește frumusețea ca splendor formae. Ce înseamnă oare această formă iradiantă, care constituie însăși frumusețea creată? „în filosofia tomistă, se numește formă ideea care a dat naștere unei ființe, idee pe care materia o încarnează, principiul vital ce
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că natura ar fi esteticește indiferentă, adică anestetică, apare ca o aberație subiectivistă. Întregul univers n-ar fi atunci decât o noapte compactă în care am exterioriza ici și colo reminiscențele noastre artistice ca fâșia de lumină a unui proiector. Estetica modernă, formulând acest fals principiu subiectivist pe seama naturii, își distruge de fapt însăși baza științifică, pe care vrea să se reazeme. Căci dacă natura e anestetică și ea se valorifică oarecum „pseudoestetic” prin proiecția unei preferințe a mea de om
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cazul acesta opera de artă n-ar avea nici o calitate proprie, prin care să-mi impună admirația și eu aș putea trece indiferent pe lângă Luceafărul lui Eminescu, proiectându-mi în schimb preferința estetică asupra unei versificații stupide. Dar tot estetica modernă susține că opera de artă este expresia unei personalități creatoare și e înzestrată cu puterea de a ni se comunica. În cazul acesta, dacă opera artistică se comunică, iar natura rămâne neutră, ar trebui să credem că omul, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu va fi în stare să redea ceva din sublimitatea acestui spectacol. Și cu toate acestea, câte suflete nu încremenesc în vraja negrăită a contemplării lui! Am putea să înmulțim oricât aceste exemple. Dar e suficient pentru a demonstra absurditatea esteticii moderne, care ofensează cu asemenea idei magnifica frumusețe a naturii. E foarte adevărat că natura poate fi considerată cu un ochi educat artistic. Acesta e însă cazul unei minorități rafinate de cultură. El nu se aplică la aspectele mărețe ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Lalo și să spunem că arta e pseudoestetică pentru că o privim oarecum prin prisma naturii! Ceea ce ar fi tot așa de fals ca și teoria în chestiune. Afară de acestea, punctul de vedere „pseudo-estetic” constituie o contradicție cu cealaltă susținere a esteticii moderne că arta nu e o imitație a naturii. Căci dacă susțin că arta nu e o imitație și totuși proiectez identități din artă în natură, înseamnă că fără să vreau admit că arta e o imitație. Asemenea contradicții se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi științific, higienic, religios, poate fi născut din instincte sociale sexuale, din înclinări practice, dar numai sentiment estetic nu epunct de vedere susținut de Julius Schultz, admis de d Tudor Vianu, care a scris de altfel întâiul tratat valoros de estetică în românește și amplificat de Lalo. E incontestabil că universul exercită multiple și variate înrâuriri asupra omului, precum și omul exercită influențe asupra naturii. Există o interpenetrație psihofizică între macroorganismul cosmic și microorganismul rezumat al celui dintâi, pe care filosofia veche
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asupra mediului cosmic, e un adevăr. Păcatul lui Adam a desfigurat paradisul, a introdus dezarmonia între viețuitoare, a făcut ca pământul să dea spini și pălămidă. Suferința și urâtul din natură sunt urmări ale păcatului omenesc. Transpus din morală în estetică, răul ia aspectul urâtului. E o anumită imperfecțiune de care suferă și suspină cosmosul din pricina omului, după cum se exprimă apostolul Pavel. De aceea, marea mișcare de afirmare a romantismului împotriva clasicismului, mișcare care și-a făcut un principiu din solidarizarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Din această perspectivă sublimă, cosmosul îi apare, ca în ziua întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai proprii, există o estetică a sfinților, o filocalie, adică o iubire de frumusețea suprafirească, sub numele căreia ortodoxia cunoaște arta practică a contemplației transcendente. Ea îl determină pe Sergiu Bulgakov să scrie: „Ortodoxia are viziunea frumuseții spirituale ideale, de care sufletul caută să se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culminează în acest fapt, care e tot așa de experimental ca și cel estetic obișnuit, înțelegem cât de neserioasă apare ultima obiecțiune modernă, din cele pe care le-am pomenit, că anume contemplația religioasă a naturii trebuie eliminată din preocupările esteticii fiindcă nu e o emoție pură. Obiecțiunea ne apare cu atât mai neserioasă cu cât, mărginindu-ne numai la sfera artei, majoritatea covârșitoare a capodoperelor, ce constituie patrimoniul frumos al omenirii, sunt de inspirație religioasă și insuflă contemplatorilor emoții estetic-religioase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
două experiențe e o mare deosebire. Experiența estetică e o vedere directă ce se produce prin simțuri. Experiența mistică e tot o vedere directă, ce se produce însă fără mijlocirea simțurilor și e prin aceasta, infinit mai pură decât cea estetică. Dar viața religioasă are diferite grade de contemplație, pe care nu e locul să le numărăm aici. Cea despre care am pomenit e treapta culminantă, dar treapta începătoare, cea mai de jos, e contemplația sensibilă, care e aproape identică cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imensă, pe care o trăim aproape cum trăim parfumul florii pe care o ținem în mână. Condiția contemplației sensibile religioase e însă existența obiectivă a frumuseții în natură: lucru ce ne-a determinat să luăm atitudine contra falsei teorii a esteticii moderne. Căci dacă frumusețea nu e proprietatea lucrurilor, ca n-ar putea provoca simțurile noastre. Simțurile în stare normală nu inventează, ci primesc senzațiile lucrurilor pentru a le transmite sufletului. Ca s-o poată primi, frumusețea trebuie să existe mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumuseții naturii. Vederile estetice ale lui Schopenhauer, cu toată originalitatea și profunzimea lor, nu se depărtează prea mult de concepția veche pentru care arta nu e decât o imitație a naturii. Dar este arta într-adevăr o imitație a naturii? Estetica modernă nu admite acest punct de vedere, iar noi, după cum am anunțat, suntem de acord cu ea, indiferent de motivele felurite ce ne duc la aceeași concluzie. A spune că arta e o imitație a naturii înseamnă a i tăgădui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ocolită cu grijă tocmai în scopul salvării artei. Și, în sfârșit, în cazurile când arta se lasă furată de teoriile naturaliste, imitația produce opere de o calitate morală inferioară sau apare lipsită de semnificație mai înaltă. Suntem de acord cu estetica modernă: arta nu e o imitație a naturii, arta e altceva decât natura. Dar pe când estetica modernă separă arta de natură, pe de o parte fiindcă i se refuză naturii vreo valoare estetică proprie, iar pe de alta din grija
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lasă furată de teoriile naturaliste, imitația produce opere de o calitate morală inferioară sau apare lipsită de semnificație mai înaltă. Suntem de acord cu estetica modernă: arta nu e o imitație a naturii, arta e altceva decât natura. Dar pe când estetica modernă separă arta de natură, pe de o parte fiindcă i se refuză naturii vreo valoare estetică proprie, iar pe de alta din grija de a se asigura o desăvârșită independență artei, noi, recunoscând frumusețea obiectivă a naturii, n-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de lucruri care, prin structura lor sui generis, nu mai au nimic de-a face cu ordinea naturii. Capodoperele nu se pot rândui în nici una din senile lucrurilor existente. Ele alcătuiesc o lume aparte, superioară într-un fel lumii naturale. Estetica le numește „organisme psihofizice”’; dar în realitate numele acesta nu le convine. E adevărat că materialul în care sunt plăsmuite capodoperele vine din natură. Marmura, metalul, culorile, sunetele, cuvintele dau substratul fizic al artei, dar ele nu prețuiesc cantitativ, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un fel la viața de dincolo de lume prin idealitatea pe care o degajează. Magia pe care ne-o împărtășește nu e mai puțin paradoxală, dar ea corespunde adânc naturii noastre psiho-fizice. O intuim prin simțuri, dar o gustăm cu spiritul. Estetica întrebuințează cel mai urât cuvânt când vrea să rostească mișcarea sufletească pricinuită de artă, mișcare pe care o numește „plăcere estetică”. Plăcere e bunăoară senzația bucală pe care ne-o dau alimentele. Și când spunem „plăcere estetică” e ca și cum ai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndumnezeite. Ea are într-adevăr un caracter sofianic de vreme ce, prin chipurile modelate concret, ne actualizează bucuria regăsirii în rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile cerești. Scriind tratatele sale despre Cultul sfintelor icoane, Ioan Damaschin a formulat în sensul acesta filosofia sau estetica picturii bisericești. Icoana e chipul artistic al Domnului Hristos, al Fecioarei Măria, al sfinților, adică al umanității transfigurate din istorie în eternitate. Icoana nu e identică cu persoana pe care o reprezintă, dar participînd prin asemănare la figura istorică, concretă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
relevă în viața unor oameni de geniu. Asemenea încercări de lămurire, pe lângă faptul că nu explică nimic, izbutesc în plus să discrediteze știința în numele căreia sunt debitate. Universalitatea genialității, în contradicție cu explicația patologică, e o idee din ce în ce mai larg acceptată în estetica modernă. Ea pare pătrunsă de ideologia democratică a egalizării oamenilor. Latentă în toți, genialitatea n-ar fi astfel decât un corespondent estetic al dreptului universal de a vota. Precum în fața urnei nu există om superior și inferior, fiindcă toți sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca amatori putem lua cunoștință. Arta, înainte de a exista obiectiv, există subiectiv, în artist. Viziunea lui lăuntrică e lucrul principal, e fenomenul originar al artei. Ca să ne facă să înțelegem lucrul acesta, ce nu e greu de înțeles, tratatele de estetică aseamănă pe artist cu o mamă. Faza subiectivă a viziunii interne corespunde cu concepția și dezvoltarea copilului în sânul matern, iar expresia sau execuția corespunde cu nașterea. Comparația însă o găsim foarte aproximativă, fiindcă mama, în stare binecuvântată, își simte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din cuvinte capodopere poetice? Prin urmare, intuiția sensibilă e o însușire comună tuturor muritorilor. Intuiția imaginativă, creatoare de frumos, e de alt ordin psihologic și nu e o însușire comună. Benedetto Croce și toți esteticienii, care caută un factor comun esteticii, fac o regretabilă confuzie când identifică aceste două feluri de contemplație. Teologia mistică, după cum am arătat, face o distincție foarte limpede între una și cealaltă, și astfel doctrina creștină ne ajută cu luminile ei analogice să despicăm elementele eterogene ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spune și Toma de Aquino în următoarea propoziție: „Precum intelectul divin e principiul naturii, spiritul omenesc, care e chipul celui divin, e principiul artei”(Toma de Aquino: In polit.I.Prolog). După distincțiile aristotelic scolastice, care își trimit ecoul până în estetica lui Kant, arta nu aparține inteligenței speculative ca știința și filosofia, ci inteligenței practice ca morală. Dar inteligența practică se bifurcă: în acțiune morală și în creație artistică: în agibile sau practon(Jaques Maritain: Art et Scolastique, p. 8) și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moralitatea artei. Aici am voit numai să scoatem în evidență particularitatea specifică artei, care-și are legile ei proprii, deosebite de legile moralei. Și ținem să accentuăm că acesta e punctul de vedere teologic nu de acum, ci de totdeauna. Estetica modernă face un caz extraordinar de autonomia artei, pe care o înțelege în cele mai variate și uneori mai dezastruoase chipuri, dar totdeauna crede că afirmă această autonomie împotriva Bisericii și a rânduielilor ei de viață socială. Noi am spus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
izolare ce decurge din conștiința misiunii lui de a revela frumusețea divină și de a o pune în slujba înnobilării lumii, îl apropie pe geniu de sfânt Apropierea vine în chip firesc și ea e frecventă chiar în tratatele de estetică. Geniul ca om poate să aibă, din nenorocire, o viață cu totul contrară sfântului, dar geniul ca revelator de frumusețe îndeplinește față de lume o funcție asemănătoare cu sfințenia, deși nu identică. Vom vorbi despre aceasta deosebit. Geniul ca om poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]