7,156 matches
-
și noile tendințe în Dreptul constituțional. Critica operei lui Léon Duguit. Și totuși doar literatura l-a satisfăcut, doar prin literatură s-a împlinit. Vorbește aproape cu adorație despre Dostoievski:,,Pesemne că Dumnezeu n-a dorit să existe o a cincea evanghelie"3, cu referire directă la ceea ce Dostoievski urma să scrie, ca o continuare a Fraților Karamazov, dacă nu ar fi murit, dar îi apreciază și pe Th. Mann, Dickens, Brice Parain, Paul Fort, Laforque, Valéry, precum și pe alți mari reprezentanți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să transmită Dostoievski, ceea ce-l face să afirme:,,Dostoievski plănuia să mai scrie până în 1882 un epilog al Fraților Karamazov și apoi o viață a lui Hristos. Pe semne că Dumnezeu n-a vrut să mai existe o a cincea evanghelie"7. Oare ce cuvinte pot spune mai mult despre prețuirea pe care Steinhardt o avea față de Dostoievski decât citatul de mai sus? E de subliniat faptul că în considerațiile pe care le face asupra diferitelor creații literare, Steinhardt urmărește cu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
loc unor veritabile eseuri; deși reflectă și dezvăluie ele însele personalitatea autorului, aceste discursuri își prezervă, în același timp, propria lor independență în narațiune. Coexistă astfel în Jurnal ..., pagini de hermeneutică literară, eseul moral, exegeza biblică, predica religioasă (explicarea învățăturii Evangheliilor), cercetare sociologică, analiză și teorie politică"27. Într-adevăr există toate aceste tipuri la care, probabil, s-ar mai putea adăuga eseul filozofic, cel cultural, dar fundamentale rămân cele două categorii: eseul literar și cel teologic care includ, mai mult
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
locuri în Jurnal, însă nu separat, ci în diferite contexte: ,,Pe toți oamenii îi invită (Hristos) să se recunoască drept ceea ce sunt cu adevărat: niște fii ai Tatălui, ai stăpânului. Din acest punct de vedere cartea cea mai apropiată de Evanghelii este Don Quijote, de vreme ce și cavalerul din La Mancha le spune celor din cârciumă că sunt castelani fără s-o știe și le cere să se și poarte ca niște nobili ce sunt"29, (contextul este de această dată o apologie
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cele două mari categorii de eseuri ale lui Steinhardt o constituie eseul teologic. Tot acolo am enumerat și câteva tipuri de eseuri pe care le identifică Sanda Cordoș în Jurnalul lui Steinhardt:,,eseul moral, exegeza biblică, predica religioasă (explicarea învățăturii Evangheliilor)", spunând că, într-adevăr, această caracterizare tipologică poate fi făcută, dar că, într-un fel sau altul, aceste tipuri sunt incluse în marea categorie pe care am numit-o "eseu teologic". Așadar, nici în continuare nu ne vom opri asupra
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a crede, predică cuprinsă și ea în volumul Dăruind vei dobândi, face dovada profunzimii gândirii steinhardtiene, o gândire profund ortodoxă; și nici nu avea cum să fie altfel dacă avem în vedere formația intelectual-religioasă a lui Steinhardt. Pentru el, alături de Evanghelii și Sfinții Părinți, stă cu o deosebită valoare pentru ortodoxie, cartea Spovedania unui pelerin rus către duhovnicul său, o carte despre care spune: "pentru cel care a citit-o există două alternative: fie să se schimbe din temelii, fie să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a crede, că mi s-a făcut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi, ca la Marcu 9,24: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele"". Este citatul scripturistic pe care Steinhardt îl consideră cel mai zguduitor din Evanghelii. De altfel, el așază acest verset din Evanghelia după Marcu înaintea creației sale fundamentale, Jurnalul fericirii, în care problemele majore care-l frământă pe Steinhardt, devenite adevărate teme, sunt aceleași pe care le-am întâlnit și în eseistica sa: libertatea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi, ca la Marcu 9,24: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele"". Este citatul scripturistic pe care Steinhardt îl consideră cel mai zguduitor din Evanghelii. De altfel, el așază acest verset din Evanghelia după Marcu înaintea creației sale fundamentale, Jurnalul fericirii, în care problemele majore care-l frământă pe Steinhardt, devenite adevărate teme, sunt aceleași pe care le-am întâlnit și în eseistica sa: libertatea, credința, curajul, paradoxul. Cât despre eseul teologic al
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e adresată doar literaților, factorul teologic (religios-moral) fiind probabil la fel de important cu cel literar. IV.2. Preliminarii la Jurnal Imediat după cele "TREI SOLUȚII" sau după acel Testament politic cu care se deschide Jurnalul fericirii și înainte de următorul citat din Evanghelia după Marcu: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele". Marcu (9,24) pe care Steinhardt îl considera unul dintre "cele mai tulburătoare lucruri scrise vreodată", autorul Jurnalului fericirii interpune în text un fragment în care "justifică singur formula confesiunii sale"2. Textul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi. Predică pretutindeni iubirea creștină și iertarea în numele lui Christos. Moare în Glendale, California, în februarie 2001, lăsând moștenire tuturor creștinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii și a iertării. Opera * WURMBRAND, Richard, Adu-ți aminte de frații tăi, București, Stephanus, 1995. * WURMBRAND, Richard, Avraam, tatăl tuturor credincioșilor, București, Stephanus, 1993. * WURMBRAND, Richard, Cele șapte cuvinte de pe cruce, București, Stephanus, 1995. * WURMBRAND, Richard, Cu Dumnezeu în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
celula mea, înghețat, înfometat și îmbrăcat în zdrențe, dansam de bucurie în fiecare noapte". E o bucurie rituală, care, mărturisește pastorul, i-a adus aminte de cuvintele lui Iisus din Predica de pe Munte, de ceea ce Biserica numește Fericiri, cuprinse în Evanghelia după Matei, cap. 5, versetele 1-12. De altfel, Wurmbrand crede că "ceea ce suferim noi poate fi de folos generațiilor viitoare". Iată o adevărată asumare etică a suferinței, după modelul suprem, Iisus care "a îndurat chinul știind că acesta avea să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
-lea, căruia Frossard îi poartă cea mai sinceră și profundă admirație. În Introducere, convertitul la catolicism mărturisește, referindu-se la momentul în care Karol Wojtyla devine Papa Ioan Paul al II-lea, că "niciodată nu mă simțisem atât de aproape de Evanghelie. Pentru ca acel " Nu vă temeți!" se adresa lumii în care omul se teme de om și de viață, tot atât, ba poate chiar mai mult, decât de moarte și de energiile oarbe care-l țin prizonier". Și, se pare că
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
orășeanul, "veneticul", ca să descopere frumusețea peisajului respectiv. Da, e un apanaj al convertitului, îl găsim și în zilele noastre, spre exemplu, la Maica Ecaterina (Monica Fermo): tot o evreică venită la creștinism. A.S.: Jurnalul se deschide cu acel citat din Evanghelia după Marcu, capitolul 9, versetul 24: "Cred Doamne, ajută necredinței mele". Steinhardt mărturisește că acest verset stă deasupra oricărui alt citat scripturistic... R.D.M.: Neîndoielnic. Pot subscrie integral la această afirmație, pentru că e cea mai complexă și paradoxală afirmație evanghelică. În
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și corpuscul. Cu cât pătrundem mai adânc în structurile creației întâlnim paradoxul. Mai mult, Dumnezeu Însuși este paradoxal. Se arată și se ascunde în același timp... Încă o data, modul în care Steinhardt abordează problema credinței, plecând de la acest citat din Evanghelia după Marcu arată că, fundamental, credința nu este doar o simplă cârjă psihologică, mai ales ea nu este niciodată sinonimă cu certitudinea; credința este adevăr, dar nu certitudine. Poate că ar merita să fie aprofundată această distincție între adevăr și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
reprezentanților Inspectoratului Școlar Constanța, a profesorilor , părinților și elevilor. Părintele spiritual al capelei a fost ales Sfântul Apostol Andrei deoarece potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, acesta a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în Dobrogea. În școală avem și elevi de alte confesiuni. Le respectăm dreptul la credința lor. În momentul în care se ține ora de Religie ei au libertatea de a rămâne în clasă sau de a părăsi clasa
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
juna Eva, să propovăduiască cuvintele scripturii ideologice, să se angajeze cu toată energia, cu întreaga ființă în activitatea de luminare a maselor, în îndoctrinarea tineretului grupat în organizația tineretului progresist și apoi în celebrul UTC. Matei este un apostol al evangheliei roșii, ars de febra doctrinei, un idealist care își probează eficiența și care arde până la scrum pentru cauză. Filipache este un alt tip de apostol, poartă numele unuia dintre ei, apostolul Filip, mai discret și fără să fi lăsat o
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Vladimir Tismăneanu o oferă în ceea ce privește organizația numită PCR: "PCR întruchipa o sectă revoluționară: fundamentalist în credința sa, opunându-se oricărei forme de erezie sau gândire critică, militarist, extrem de disciplinat, conspiraționist, ascetic, milenarist și neînduplecat doctrinar"3. Iată câteva fragmente din evanghelia revoluționară după Matei, tânărul activist ftizic, dar cu o energie debordantă, pătruns de sentimentul agitatoric al ființei. Am un scop în viață. Unul singur: datoria mea de comunist. Cum spuneai și dumneata: pot să scot din mormânt pe toți morții
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
peste catedrale a întins conductele latrinelor sale; burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei, poetul e aidoma femeii lui Lot, care „s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stîlp de sare”. O „Nocturnă” (Fug rătăcind în noaptea cetății) evocă, apoi, „ora cînd Petru plînge amar”, „ora lașității”5), povestită în toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale și ale lumii în care trăiește. Bacovia e religios întrucît, la fel ca Psalmistul, nu-și uită greșelile, slăbiciunile, nimicnicia. El ilustrează mai pregnant decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond. Au reapărut (le văd, nu trebuie să mi le imaginez) contrastele de tip burghez („vălmășagul milionar” și „milogirile de cimitire”, de pildă) și o întreagă faună „pozitivistă” care sfidează „idealul” și crede în „evanghelia banului”. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune teoretică, ci o realitate imediată. Poet, prozator, dramaturg, critic și istoric literar, el a început deja să simtă rigorile „cercului barbar și fără sentiment”, „humorul” guvernanților, umilința de a umbla cu pantahuza
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia care, deși aparent mai înzestrați decît el, n-au confirmat, s-au risipit, s-au plafonat ori au încetat din viață prematur ca Mihail Săulescu și Oreste. Cu unii din generația mea s-a întîmplat la fel. Pilda din Evanghelie că piatra desconsiderată de zidari va deveni capul unghiului e valabilă și aci. Bacovia ridică și duce mai departe flamura neagră a tristeții, căzută odată cu moartea lui Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu și a altora. A fost o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar, plin de burgheze adulterine și muncitoare seduse. Este, bineînțeles, imposibil a rămâne astăzi la definițiile mitului că povestire în care divinitățile joacă rolul principal. Și totuși, un element merită a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care este foarte des folosită în ultima perioadă și anume că poporul român s-a născut creștin. Această afirmație are la bază argumentarea istorică a faptului că pe teritoriul Dobrogei de astăzi (denumită în perioada antică Scythia Minor) a propovăduit Evanghelia lui Hristos unul dintre cei doisprezece apostoli. Este vorba despre Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie. Lucrul acesta s-a întâmplat în perioada anilor 33-60 d. Hr. Putem spune că este o informație care dă foarte mult de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
compasiune activă, e faptă împinsă până la sacrificiul de sine. "Filantropia creștină nu e o simplă declarație, ci e constant activă! Pentru creștini e activă în numele și cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos. Pilda samarineanului milostiv e ilustrativă și concludentă! Pe temeiul Evangheliei Domnului au propovăduit și au lucrat Sfinții Apostoli îndată după Pogorârea Duhului Sfânt și după întemeierea Bisericii. Faptele Sfinților Apostoli și Epistolele din Noul Testament dau mărturie despre filantropia activă creștină. Pot fi amintite doar mesele agape sau ale iubirii creștine
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
oficia sacrificiul euharistic. El promulga legile favorabile creștinilor, și tot de la el primeau episcopii înscrisuri, onoruri și daruri în bani" (Arnaldi, 2002, p. 73). Sigur, "Biserica apostolilor" reprezintă, prin excelență, expresia care dovedește clar că prezența ascetică, latura nevoitoare, întruparea evangheliei, îndumnezeirea ca și concept, erau o realitate spirituală a trăirii înalte în Biserică. Sfințenia nu este doar un simplu concept regăsit într-un curent ideologic care poartă numele de creștinism, ci atingerea acestei stări prin trăirea în Hristos a celor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]