10,920 matches
-
neașteptatului articol încă mai respira întretăiat și citea incoerent și neuniform; apoi, însă, vocea îi deveni mai sigură și începu să redea întru totul sensul frazelor. Numai uneori tusea destul de puternică îl întrerupea; pe la jumătatea articolului răguși destul de tare; însuflețirea extremă, care punea stăpânire din ce în ce mai mult pe el în timpul lecturii, atinse spre sfârșit intensitatea maximă, ca și impresia dureroasă produsă ascultătorilor. Iată acest „articol“ în întregime. „EXPLICAȚIA MEA NECESARĂ Après moi, le déluge! Ieri dimineață a fost prințul la mine; printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o finalizez din propria mea voință. Asta-i, poate că voi fi voind să profit de ultima șansă ca să fac o faptă? Niciodată protestul nu-i o faptă neînsemnată...“ „Explicația“ era încheiată; în sfârșit, Ippolit se opri... În cazurile extreme, există acea doză de ultimă sinceritate cinică, atunci când un om cu nervii zdruncinați, iritat și scos din fire, nu se mai teme deja de nimic, și e gata să riște orice scandal, chiar bucurându-se de el; se repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ferm, ca după un minut să sară de pe clopotniță și prin aceasta să lămurească deodată toate îndoielile, dacă acestea vor fi existând în momentul respectiv. De obicei un simptom al acestei stări este și apropiata secătuire a forțelor fizice. Încordarea extremă, aproape nefirească, ce-l susținuse până acum pe Ippolit, ajunsese până la această ultimă limită. În sine, acest băiat de optsprezece ani, secătuit de boală, părea slab ca o frunză tremurătoare, ruptă dintr-un copac; dar, de îndată ce apucă să-i învăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fugă după el, dar se întâmplă că tocmai în clipa aceea, ca un făcut, Evgheni Pavlovici îi întinse mâna, luându-și rămas-bun. Se scurse o secundă și deodată un strigăt unanim răsună pe terasă. Apoi urmă un moment de extremă panică. Iată ce se întâmplase: Apropiindu-se de scara care cobora de pe terasă, Ippolit se opri, ținând în mâna stângă cupa și băgându-și mâna dreaptă în buzunarul lateral drept al paltonului său. Keller avea să susțină ulterior că Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l împinge pe omul inteligent la disperarea absolută; dacă se împacă cu soarta, o face după ce s-a intoxicat cu totul de vanitatea pe care a înmormântat-o în sinea lui. La drept vorbind, noi am luat în discuție cazul extrem: în marea lor majoritate, oamenii acestei categorii inteligente nu o iau chiar așa de în tragic; spre sfârșitul vieții, începe să-i doară mai mult sau mai puțin ficatul, și asta-i tot. Totuși, înainte de a se potoli și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Eropegov n-a existat niciodată. Iar dumnealui s-a apucat să facă tărăboi. — Cu siguranță n-a existat! trânti Ganea. Însă generalul stătea stupefiat și se uita fără rost în toate părțile. Spusele fiului său îl uluiseră prin franchețea lor extremă. În prima clipă nici măcar nu-și putea găsi cuvintele. Și, în cele din urmă, de-abia după ce Ippolit izbucnise în râs auzind răspunsul lui Ganea și strigase: „Uite, ați auzit, și propriul dumneavoastră fiu spune că n-a existat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Kapiton Eropegov, ar fi țipat, ar fi iscat o întreagă istorie, și-ar fi ieșit din fire, dar în cele din urmă s-ar fi dus să se culce în camera lui de la catul de sus. Însă acum, din pricina extremei ciudățenii a inimii omenești, s-a întâmplat că tocmai o ofensă precum îndoiala privitoare la Eropegov trebuia să fie picătura care umple paharul. Bătrânul se congestionă la față, își ridică brațele și țipă: — Ajunge! Blestem... plec din casa asta! Nikolai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Observați, mai ales, că n-am pomenit de pantoful meu; mă respect prea mult ca s-o spun așa, fără ocolișuri; dar numai dumneavoastră sunteți capabil să înțelegeți că, respingând în cazul de față și tocul meu, îmi exprim, poate, extrema mândrie a demnității. În afară de dumneavoastră, nimeni nu va înțelege, și el în primul rând. El nu înțelege nimic, prințe; e absolut, absolut incapabil să înțeleagă! Trebuie să ai inimă ca să înțelegi! Până la urmă prințul mai că nu se sperie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după care toată ziua a fost foarte veselă. Această știre o ului cu totul pe Lizaveta Prokofievna. Mare lucru, s-ar putea zice! Dar, probabil, așa trebuia să-i fie starea de spirit. Neliniștea îi fusese trezită într-o măsură extremă și, mai ales, ariciul - ce să însemne ariciul? Ce înțelegere să fie la mijloc? Ce se poate subînțelege prin una ca asta? Ce semn este? Ce telegramă? Pe deasupra, bietul Ivan Feodorovici, care se nimerise să fie și el de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
76 din secolul al optsprezecelea? Întâmplător, am citit ceva aseară... — Care Stepan Glebov? — A fost tras în țeapă pe vremea lui Petru. — Ah, Doamne, știu! A stat cincisprezece ceasuri în țeapă, pe ger, îmbrăcat cu șuba, și a murit cu extremă seninătate. Sigur că da, am citit... Dar ce-i cu asta? — Le dăruiește Dumnezeu unora câte-o astfel de moarte, dar nouă, nu! Poate nu credeți că aș fi în stare să mor ca Glebov? — O, nici pe departe! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că o furase, poate, de la Vera... i-o șterpelise pe furiș și i-o dusese Lizavetei Prokofievna cu cine știe ce intenție. Așa cumpăni și înțelese prințul în cele din urmă. — Ți-ai ieșit din minți! strigă el, cuprins de o panică extremă. Nu de tot, mult stimate prinț, îi răspunse Lebedev, nu fără o undă de răutate în glas. Ce-i drept, am vrut să v-o înmânez, s-o depun în propriile dumneavoastră mâini, ca să vă fac un serviciu... dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mii de desetine de pământ excelent!“ — Păi... Ivan Petrovici a fost rudă cu răposatul Nikolai Andreevici Pavlișcev... doar, mi se pare, căutai rude de-ale lui... rosti cu jumătate de voce generalul, care se pomenise deodată lângă prinț și remarcase extrema atenție cu care asculta acesta discuția. Până atunci îl întreținuse pe generalul care îi era șef, dar observase de mult rezerva excesivă a lui Lev Nikolaevici și începuse să se neliniștească; voia să-l implice într-o oarecare măsură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fum și numai gelozia speriată a unei fete absolut lipsite de experiență a putut lua toate astea drept ceva serios! Ajuns aici, Evgheni Pavlovici își dădu, deja fără menajamente, toată indignarea pe față. Cumpănit și clar și, repetăm, chiar cu extremă perspicacitate psihologică, zugrăvi în fața prințului tabloul tuturor fostelor relații personale ale acestuia cu Nastasia Filippovna. Evgheni Pavlovici avusese dintotdeauna darul vorbirii; acum însă atinse chiar elocința. — De la bun început, proclamă el, între Aglaia și dumneavoastră și-a făcut loc minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se apropie cu pași ușori și îi puse mâna pe umăr; prințul o privi nedumerit cam un minut, parcă încercând să și-o amintească; dar amintindu-și și dându-și seama cine-i fata, fu apucat brusc de o tulburare extremă. De altfel, totul se încheie cu rugămintea fierbinte și insistentă a prințului ca Vera să-i bată la ușă a doua zi de dimineață, la ora șapte, ca să poată prinde primul tren. Vera îi promise; prințul se apucă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
statura este cam aceeași, precum un stejar nu este decât reproducțiunea altui stejar. Din această asemănare de formațiune rezultă o mare asemănare de aptitudini și înclinări, cari se manifestă în caracterul unitar al naționalității. Din asemănarea de aptitudini rezultă o extremă putere și energie vitală a colectivității. În acest stadiu de dezvoltare al nediversificării omul face atât de mult parte din totalitate încît nu el, ci abia totalitatea formează un singur individ. O rasă tânără încrucișată c-o altă rasă, asemenea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
crea în creier un reziduu material nou în care să se statornicească, precum un copac îmbătrînit nu mai produce ramuri nouă. Numai pe cele existente deja mai răsar frunze, ca cea mai superficială manifestare de viață. Nimeni nu va tăgădui extrema sterilitate intelectuală și morală a elementelor dominante din România. Cu toată mulțimea de oameni ce știu carte, arareori se va găsi un șir scris acătării, care să dovedească o concepție puternică. Oameni de caracter hotărât și statornic sunt asemenea rari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Brașov bunăoară, cu titlurile și meritele ce le are? Măturător de uliță. Ce-ar fi Giani e tutti quanti? {EminescuOpXII 278} Advocați de mâna a treia fără nici o însemnătate. Ce ar fi C. A. Rosetti? Un bufon mai mult în stânga extremă și desigur că ultramaghiar, ca toți mamelucii, pe când la noi se gerează în ultraromîn. Da! această plebe românizată de la Tudor încoace joacă în Țara Românească același rol pe care evreii îl joacă în Moldova. Deosebirea e numai ca evreii sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
minimă a capitalului lor și astfel ele sunt menite la o moarte sigură. Toate silințele lor tind dar de-a căuta să trăiască timp de trei ani pentru a scăpa de legea penală, care-a fixat acest termen ca limită extremă a intervențiunii ei. Societățile de cari vorbesc au fost organizate de oameni fără resurse serioase sau suficiente și, daca rentierul binevoiește a lua informații înainte de a-și da banii, arareori se va înșela sau va cădea în cursa ce se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viciile se răspândesc mai repede și corump caracterul escelent și onest al laborioșilor noștri săteni. Dar de unde vine înstrăinarea agriculturii noastre decât din lupta dintre capitalul bănesc (străin) și cel imobiliar, dintre ban și moșie? Ne pare bine că liberalismul extrem al unui fracționist s-au convertit la o manieră de-a vedea atât de reacționară încît recunoaște că vechii proprietari istorici, principum gratia, boierii, erau protectori ai poporului, că poporul era onest și laborios; pe când astăzi, când banul guvernează, poporul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
curat europeană și capabile de-a susține concurența manufacturii străine. In această privire am putea releva mai cu seamă încălțămintele și pălăriile. Amândouă ramurile, deși nu bat la ochi prin o mulțime extraordinară de obiecte expuse, se disting însă prin extrema îngrijire și prin eleganța cu cari sunt lucrate exemplarele. Din natura obiectelor expuse se poate constata că meseriașul român are o înclinare hotărâtă pentru lucrări de lux. Rezervîndu-ne plăcuta datorie de-a reveni cu de amăruntul asupra expoziției și de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe principiul binefacerii și nonvătămării. Aceste protocoale se referă la situații specifice care privesc: tratamentul de suport vital pentru menținerea respirației și circulației; tratamentul curativ numai În scopul vindecării; abținerea de la orice tratament decât cel de suport vital În cazuri extreme; evitarea tratamentelor inutile; oprirea tratamentului, inclusiv cel de suport vital și chiar Întreruperea vieții acolo unde nu sunt perspective. Sub acest ultim aspect autorii Întreprind o ierarhizare a problemelor etice ce vizează cele trei etape ale evoluției produsului de concepție
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și În mod deosebit aparatul digestiv, ceea ce a condus la un anumit echilibru fiziologic caracteristic zonei geoclimatice, realizând astfel chiar anumite tipologii somatice (vezi fizionomia omului de la munte și a celui de la șes). Dincolo de prezentarea eminesciană care viza Îndeosebi sărăcia extremă, reprezentările umane ale diferitelor epoci din istoria noastră, Începând chiar cu epoca dacică, arată totuși vigoare, forță și vioiciune, aspecte pe care folclorul le surprinde cum nu se poate mai bine, ceea ce ne duce la concluzia unei adaptări perfecte a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ales atunci când viața este amenințată. Recunoașterea socială a acestui aspect corespunde unui termen juridic - legitimă apărare - acceptată ca circumstanță atenuantă, dar prezentă constant ca realitate instinctuală cu manifestări diferite de la individ la individ. Este de fapt un răspuns la violența extremă printr-o violență extremă. Nu mai puțin important ca sursă de violență este și instinctul de reproducere, instinct care stă la baza tendinței de apropiere și coabitare Între doi indivizi de sex opus. La vârsta adolescenței și la cea de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
amenințată. Recunoașterea socială a acestui aspect corespunde unui termen juridic - legitimă apărare - acceptată ca circumstanță atenuantă, dar prezentă constant ca realitate instinctuală cu manifestări diferite de la individ la individ. Este de fapt un răspuns la violența extremă printr-o violență extremă. Nu mai puțin important ca sursă de violență este și instinctul de reproducere, instinct care stă la baza tendinței de apropiere și coabitare Între doi indivizi de sex opus. La vârsta adolescenței și la cea de adult tânăr acest instinct
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mici În evaluările psihointelectuale, nașteri În afara familiei, neșcolarizare și analfabetism, și nu În ultimul rând infracționalitate și inadaptare socială crescută. Pe măsură ce standardul socio-economic va crește, desigur prin impactul său pozitiv În special asupra venitului familiei, pe măsură ce sărăcia și Îndeosebi sărăcia extremă va dispărea, indicatorul mortalității infantile va scădea și el, țara noastră aliniinduse astfel valorilor Înregistrate În țările dezvoltate, adică la procente incomparabil mai mici. Viziunea eminesciană În domeniul sănătății publice „Pieirea continuă a poporului românesc se realizează prin cauze fiziologice
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]