6,098 matches
-
unele părți și să adauge altele, cu îndreptarea eforturilor în principal asupra războiului maritim. Britanicii au încercat să asigure limitarea armamentului, dar au întâmpinat rezistență din partea altor puteri conduse de Germania, care se temea că Marea Britanie încearcă să împiedice creșterea flotei germane.
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 () [Corola-website/Science/328962_a_330291]
-
(în ebraică: שלמה ארצי) născut la 26 noiembrie 1949 la Aloney Abba) este un cântăreț autor israelian în domeniul muzicii ușoare. A debutat că solist în formația muzicală a Flotei militare și a ajuns vedeta în urmă câștigării în anul 1970 a premiului Festivalului cântecului și șlagărului israelian. În anii 1970-1976 a scos mai multe albume, cateva cu formația Gveret Tapuah, dar nu a ajuns la recunoașterea artistică ce și-
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
necesare că parașutist din cauza fobiei de înălțimi, a fost transferat în cele din urmă forțele de blindate. Abia după un an și jumătate, după ce a fost rănit, i s-a dat voie să se transfere la Ansamblul de divertisment al flotei militare. Acolo a colaborat la programele "Uvayom hashlishi" (În ziua a doua) și "Rapsoda bekahol"(Pluta albastră), alături de interpreții Rivka Zohar, Dov Glickman, Avi Uriya și vechea să colega, Riki Gal.În 1969 a devenit principalul solist al formației, distingându
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
și vechea să colega, Riki Gal.În 1969 a devenit principalul solist al formației, distingându-se în cântecele Anshey Hadmama, Idishe piraten, Ksheehye gadol, apărând într-unul din primele videoclipuri israeliene. În anul 1970 când făcea încă parte din ansamblul flotei militare, Shlomo Artzi a participat la Festivalul cântecului și șlagărului israelian, unde a câștigat locul I cu cântecul „Pitom akhshav, pitom hayom" (Deodată acum, deodată azi) cunoscut că „Ahavtiha” ( Am iubit-o) de compozitorul Yaakov Holender pe text de poeta
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
de șeful justiției, John Marshall, a hotărât invalidarea într-o decizie de referință. Vanderbilt a fost astfel în măsura să-și extindă afacerea în continuare. În 1829, Vanderbilt a rupt relația cu Gibbons și a început să-și administreze propria flotă de bărci. Vapoarele lui Vanderbilt navigau pe fluviul Hudson.Au fost reduse tarifele în momentul în care numărul concurenților a scăzut de pe piață. Vanderbilt a pus bazele serviciului naval între New York și orașele din New England și alte orașe de pe
Cornelius Vanderbilt () [Corola-website/Science/328985_a_330314]
-
În data de 20 decembrie 1917 s-a format Colegiul pentru Coordonarea Forțelor Aeriene și ale Armatei. Aceste era comandamentul bolșevic condus inițial de Konstantin Akașev. Odată cu reorganizarea militară de după război în 24 mai 1918 colegiul s-a reconstituit că "Flotă Aeriană Roșie a Muncitorilor și Țărânilor (Glavvozduhflot)". În data de 28 martie 1924 a devenit "Directoratul Forțelor Aeriene ale URSS", apoi la 1 ianuarie 1925 "Forțele Aeriene ale Muncitorilor și Țărânilor". După crearea statului sovietic s-au făcut multe eforturi
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
remarcat prima oară la ῾Ayn Ǧălūt, în bătălia împotriva mongolilor, dar faima sa se datorează mai ales numeroaselor campanii împotriva cruciaților. Într-una din ultimele sale expediții din Siria, a distrus definitiv puterea lor. Baibars a organizat armata, a refăcut flota și a întărit fortărețele din Siria, a construit canale, a reamenajat porturile și a creat un serviciu poștal rapid între Cairo și Damasc. El a fost primul sultan din Egipt care a numit patru cadii, reprezentând cele patru rituri ortodoxe
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
moment important a fost constituit de mutarea capitalei la Damasc și deschiderea porților comerțului cu estul în momentul căderii frontierelor între imperiul bizantin și imperiul persan.<br> Mu'awiya a creat o armată puternică formată din soldați sirieni și o flotă importantă cu care a reușit să mențină pacea, dar și să cucerească teritorii. Cu toate acestea, încercarea sa din 54/674 de a cuceri Constantinopolul a eșuat.<br> După moartea lui Mu'awiya în 680 a urmat la tron fiul
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
misiunea vieții lui Carol al XI-lea (1655-1697) să redreseze economia și să modernizeze armata. Moștenirea lăsată fiului său Carol al XII-lea a inclus unul din cele mai bune arsenale militare din lume, o armată terestră numeroasă, și o flotă redutabilă. Cel mai mare inamic al Suediei din acel timp, Rusia, avea mai mulți soldați, dar era inferioară în ceea ce privea antrenarea și echiparea lor. După Bătălia de la Narva din 1700, una din primele din Marele Război al Nordului, armata
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
cu provizii spre Crimeea și Bosfor. Distrugătorul Mărășești a scufundat în iulie 1943 submarinul sovietic M-31 (Soviet M class submarine) Ambele nave au fost capturate de către armata sovietică în august 1944, odată cu capitularea României și au fost integrate în Flota Mării Negre a marinei sovietice redenumite cu "Lovkiy" ("Ловкий", ex-"Mărăști") și "Lyogkiy" ("Лёгкий", ex-"Mărășești"), dar au fost returnate României în octombrie 1945, servind în Marina Militară a Republicii Populare Române (Republica Populară Română) cu numele "D12" și "D11" până în
NMS Mărășești () [Corola-website/Science/325350_a_326679]
-
Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 a fost un conflict militar dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți cel puțin la nivel diplomatic de Franța și Regatul Unit. Țarul Alexandru I a adoptat o politică de neutralitate. Această
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
pe două direcții: spre Kosludji și spre Varna. Împotriva forțelor otomane de la Varna au fost trimise și efectivele ruse de la Tulcea. Forțele reunite ruse de la Varna numărau aproximativ 40.000 de soldați. Asediatorii Varnei nu au avut pentru început sprijinul flotei ruse, blocate la Anapa. Cum atacul pe mai multe fronturi nu părea să dea rezultatele dorite, Wittgenstein a hotărât să-și concentreze eforturile la Șumla, limitând prezența la Varna la efectivele unei unități de observație. Pe 8 iulie, forțele principale
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
sosirea întăririlor și aprovizionarea cu alimente, furaje și muniție. Dat fiind faptul că grupul de observație lăsat la Varna nu a rezistat atacurilor puternicei garnizoane otomane, s-a hotărât retragerea acestor forțe ruse pe poziții mai sigure. La mijlocul lunii iulie, flota rusă a fost transferată de la Anapa la Kovarna, unde a debarcat infanteria, care s-au îndreptat spre Varna. Efectivele din fața Varnei au fost întărite la inițiativa principelui Alexandru Menșikov pe 22 iulie cu grupul lui Ușakov. Asediul orașului Varna a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ales portul Sozopol care a fost cucerit și ocupat de o garnizoană de 3.000 de ruși. Încercările turcilor de recucerire a orașului au fost respinse de ruși în martie, otomanii limitându-se să blocheze toate căile terestre de acces. Flota otomană a părăsit Bosforul la începutul lunii mai, ceea ce a obligat corăbiile rușilor să navigheze în cea mai mare parte a timpului în apropierea coastei. În aceste condiții rușii au pierdut fregata „Rafail”, iar bricul „Mercury” a reușit, după o
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
ceea ce a obligat corăbiile rușilor să navigheze în cea mai mare parte a timpului în apropierea coastei. În aceste condiții rușii au pierdut fregata „Rafail”, iar bricul „Mercury” a reușit, după o urmărire strânsă, să se refugieze în ape sigure. Flota rusă a trecut la acțiuni ofensive doar la sfârșitul lunii mai, când o escadră sub comanda lui Greig a organizat blocada navală a Strâmtorilor, împiedicând aprovizionarea Constantinopolului pe mare. Pe frontul din Bulgaria, baronul Diebitsch a ajuns la concluzia că
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
în instanța de judecată napolitană. După o încercare eșuată de a o aresta pe regină, Ioana l-a chemat pe Sforza, care a învins armata aragoneză lângă Castelul Capuano în Napoli. Alfonso a fugit la Castel Nuovo, dar ajutorul unei flote de 22 de galere conduse pe Giovanni da Cardona a îmbunatățit situația sa. Sforza și Ioana au răscumpărat Caracciolo și s-au retras la cetatea de Aversa. Aici, ea a respins adoptarea ei de mai devreme și cu sprijinul lui
Alfonso al V-lea al Aragonului () [Corola-website/Science/325401_a_326730]
-
Viceamiralul (志摩 清英)Shima Kiyohide (25 februarie 1890 - 7 noiembrie 1973) a fost un viceamiral japonez în cel de-al doilea Război Mondial. A devenit contraamiral în 1939 și viceamiral în 1943, în 15 februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima a condus "Cea de a Doua Forță" formată din trei crucișătoare și șapte distrugătoare în Bătălia din strâmtoarea Surigao. Flotele Viceamiralului Shōji Nishimura și
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima a condus "Cea de a Doua Forță" formată din trei crucișătoare și șapte distrugătoare în Bătălia din strâmtoarea Surigao. Flotele Viceamiralului Shōji Nishimura și al lui Shima se numeau împreună "Forța de Sud". Deoarece forțelor japoneze li s-a impus liniște radio, Shima a fost incapabil să sincronizeze mișcarea navelor sale cu flota lui Nishimura′s. Forța lui Shima - două
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
șapte distrugătoare în Bătălia din strâmtoarea Surigao. Flotele Viceamiralului Shōji Nishimura și al lui Shima se numeau împreună "Forța de Sud". Deoarece forțelor japoneze li s-a impus liniște radio, Shima a fost incapabil să sincronizeze mișcarea navelor sale cu flota lui Nishimura′s. Forța lui Shima - două crucișătoare grele, un crucișător ușor și patru distrugătoare au ajuns pe locul bătăliei după ce forțele lui Nishimura au intrat în capcana mortală și au suferit pierderi grele. În timpul bătăliei de noapte Shima a
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
noiembrie 1919. În 1936 i s-au schimbat cazanele pe cărbune și i s-au îmbunătățit blindajul și apărarea antiaeriană. După îmbunătățiri putea să atingă viteza de 27 de noduri. La izbucnirea Războiului din Pacific, Nagato era nava amiral a Flotei Combinate japoneze. La 2 decembrie 1941 amiralul Isoroku Yamamoto a emis semnalul "Niitaka Yama nobore" („Urcați Muntele Niitaka”) de la bordul cuirasatului Nagato, care se afla la ancoră la Hashirajima, pentru a lansa atacul de la Pearl Harbor, angajând Japonia în al
Cuirasatul japonez Nagato () [Corola-website/Science/325450_a_326779]
-
Hashirajima, pentru a lansa atacul de la Pearl Harbor, angajând Japonia în al Doilea Război Mondial. Pe data de 7 decembrie Cuirasatul Nagato a părăsit portul îndreptându-se către Insulele Bonin, (cunoscut în Japonia ca grupul Ogasawara), ca navă amiral a flotei de luptă, împreună cu sora ei, nava de luptă Mutsu din Divizia 1, și cuirasatele Hyūga și Ise din Divizia 3. Gruparea de luptă a revenit la Hashirajima la 12 decembrie 1941 și a rămas acolo până la raidul american din 4
Cuirasatul japonez Nagato () [Corola-website/Science/325450_a_326779]
-
în contact. În aprilie 1942 Halsey s-a întors, de data aceasta apropiindu-se la 650 de mile de insulele japoneze, împreună cu portavionul Hornet și "Task Force 18" pentru a lansa Raidul Doolittle. Încă o dată cuirasatul Nagato și elemente ale Flotei Combinate japoneze au plecat în urmărirea sa, dar Halsey și gruparea sa navală au scăpat înainte ca Marina Imperială Japoneză să-i repereze.
Cuirasatul japonez Nagato () [Corola-website/Science/325450_a_326779]
-
de-la cincilea război otomano-vențian din Creta (1645 - 1669), grecii l-au sprijinit pe venețienii lui Francesco Morosini în luptele din Peloponez.. O revoltă de mare amploare a avut loc în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774, izbucnită la îndemnul comandantului flotei ruse, contele Orlov. Grecii s-au revoltat atât în Grecia continentală cât și în insule. În 1778, Lambros Katsonis a format o flotă de 70 de corăbii care a atacat vasele otomane din Marea Egee. Turcii au fost obligați să lupte
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
revoltă de mare amploare a avut loc în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774, izbucnită la îndemnul comandantului flotei ruse, contele Orlov. Grecii s-au revoltat atât în Grecia continentală cât și în insule. În 1778, Lambros Katsonis a format o flotă de 70 de corăbii care a atacat vasele otomane din Marea Egee. Turcii au fost obligați să lupte neîncetat împotriva forțelor navale elene rebele până în 1790 În 1814, grecii din exil au format o organizație naționalistă secretă „Societatea Prietenilor” (Filiki Eteria
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
obțină un control eficient în zonele pe care le cuceriseră, în bună parte datorită luptelor pentru putere dintre diferitele facțiuni elene. Luptele au continuat neîntrerupt între 1821 - 1825 cu rezultate neclare, până când sultanul a apelat la sprijinul armatei terestre și flotei egiptene a lui Muhammad Ali. Atrocitățile comise în timpul expediției egiptene și moartea în lupta împotriva otomanilor a poetului britanic Byron la Messolongi (1824) au dus în cele din urmă la schimbarea poziției guvernelor Marilor Puteri. O flotă reunită britanico-franco-rusă deplasată
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]