5,090 matches
-
(n. 9 decembrie 1891, Tecuci - d. 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet) a fost un publicist, gânditor economic și politic, politician român dintr-o veche familie aristocratică. Printre alte funcții publice pe care le-a deținut, a fost ministru al afacerilor străine al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului Ion Gigurtu. Gândirea sa economică a trezit
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
-lea. Versiunea sa cu privire la necesitatea aducerii în țară a celui care fusese îndepărtat de către liberali este expusă memoriile sale (publicate abia după căderea comunismului) și diferă substanțial de versiunile prezentate de către detractorii săi . Mihail Manoilescu a fost unul dintre puținii gânditori economici originali din România, fiind tradus încă din timpul vieții, dar mai ales ulterior, în mai multe limbi. Profesorul Costin Murgescu, director al Institutului de Economie Mondială, își începea astfel capitolul despre Manoilescu dintr-o carte de referință despre ”mersul
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
nu numai el, considera ca «o situație paradoxală»" . Mihail Manoilescu și-a expus teoriile privind rolul major al burgheziei, necesitatea industrializării României, necesitatea dezvoltării capitalismului, în mai multe dintre cărțile sale . Mihail Manoilescu a fost unul dintre cei mai mari gânditori reacționari din România și din Europa interbelică. Paginile sale abundă de considerente antisemite și de elogii ale statului totalitar ”rivalizează cu acelea ale celorlalți mari reacționari români interbelici - Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Nichifor Crainic, A. C. Cuza
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
curentele de gândire de la sfârșitul secolului XX, dar și realitățile sociale și filosofice ale perioadei. Criticii marxiști consideră în mod polemic faptul că postmodernismul este un simptom al “capitalismului târziu” și al declinului instituțiilor și apoi a statului națiune. Alți gânditori afirmă că postmodernitatea e reacția naturală la transmisii mediatice și societate. Abilitatea cunoașterii de a fi copiată la nesfârșit oprește încercările de a constrînge interpretarea sau de a-i institui originalitatea prin mijloace simple, cum ar fi producția unei opere
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ai secolului XX ca primele manifestări ale nașterii postmodernismului. Căutându-i rădăcinile, unii i le identifică în spagerea idealismului de tip hegelian și în impactul celor două războie mondiale (poate și a conceptului de Război mondial). Heidegger și Derrida erau gânditorii cei mai influenți în analizarea fundamentelor cunoașterii care alături de opera lui Ludwig Wittgenstein și de filosofia sa a acțiunii, de linia fideistă din filosofia teologică a unor Søren Kierkegaard sau Karl Barth, și chiar alături de nihilismul filosofiei lui Nietzsche. Metoda
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
asupra seriozității cercetării. Textele, consultabile, există și ele au fost scrise de Mihail Sebastian, dificultatea trecerii peste textele autorului însuși fiind de la sine evidentă. Ca distincție formală, reacțiile contra cărții au aparținut în general criticilor literari, iar cele pro, unor gânditori, eseiști, filozofi și antropologi familiarizați cu istoria ideilor politice (V. Tismăneanu, Andrei Cornea ș.a.). Volumul a fost distins cu premiul “Cartea Anului 2009″, acordat de Asociația Revistelor, Imprimeriilor și Editurilor Literare (ARIEL) în 27 ianuarie 2010. Articole biografice
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis, iar Dionysopolis în partea bulgară. Coloniile grecești se organizează după modelul polis-ului
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări. Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui anumit curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al modernismului, fiind influențat de unii gânditori moderni din secolul al XIX-lea ca Nietzsche, Kierkegaard, Freud, Marx sau Darwin. Se apropie de Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul etc.) Conform lui Frederick Karl
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
potrivească înălțimii mici a conducătorilor, care nu voiau să obosească urcând. Ele conduc la etajul 1 al Palatului, unde se află sala A. I. Cuza, sala de ședințe în plen a Camerei Deputaților etc. Sala poartă numele marelui om politic, istoric, gânditor democrat și revoluționar român Nicolae Bălcescu (1819-1852). Sala are capitelele coloanelor grecești dorice, din bronz. Marmura roz folosită pentru aceste coloane este de Rușchița, iar candelabrele precum și aplicele proiectate de arhitecți sunt executate de artiști plastici la Mediaș. De remarcat
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
menționat explicit de către editorul postum al operelor lui Aristotel, Andronicus din Rhodos. Cuvântul „metafizică” însuși este compus. Meta (după) + physika (cele fizice) ("Meta ta physika") însemnând în accepțiunea lui Andronicus din Rhodos, după operele antume (originale sau inițiale) ale marelui gânditor grec, Aristotel. În accepțiunea sa mult mai aproape de noi în timp (să zicem Fred Sommers și Bertrand Russell), metafizica este un domeniu al filozofiei ce conține atât ontologia cât și cosmologia. Ba mai mult, conform lui C. I. Lewis metafizica
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
planurilor cincinale. Uneori, termenul compus marxism-leninism-stalinism, (sau "învățăturile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin"), era folosit pentru a demonstra pretinsa moștenire și succesiune. În același timp, multe persoane credincioase marxismului sau leninismului, vedeau stalinismul ca o pervertire a ideilor marilor gânditori de stânga. Troțkiștii, în particular,sunt antistaliniști virulenți, considerând stalinismul o politică contrarevoluționară care folosește marxismul ca scuză. Staliniștii credeau că Stalin era cea mai înaltă autoritate în materie de leninism (după moartea fondatorului statului sovietic din 1924), deseori subliniind
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
lor Mateo Ricci, în China. Leibniz afirma că " Nu putem noi sa spunem ca Li-ul chinezilor nu este substanța suverană, pe care noi o venerăm sub numele de Dumnezeu?",[2] după ce descoperise asemănarea între conceptul creștin "Agape" și conceptul gânditorului neoconfucianist Chu Hsi, numit "Jen". Chu Hsi aparținea Școlii confucianiste a Principiului (Care urma tradiția lui Confucius și Mencius, anume Legea naturală), oponentul acesteia fiind Școala Minții (a pragmatismului) a lui Wang Yangming. Leibniz a publicat un mare număr de
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
devenit preot. În mănăstire studiază filosofia lui Platon și Aristotel precum și operele teologice ale lui Toma din Aquino. Este atras însă și de scrierile ermetice de origine egipteană și elenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
al călugărilor pentru literatura nereligioasă, știau că în timpuri de război mânăstirile sunt unul dintre puținele locuri protejate. Sistemul de drept din societatea modernă își are originea în dreptul civil și canonic din secolele al XII-lea și al XIII-lea. Gânditorii Renașterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii și retoricii medievale. În domeniul teologiei au continuat tradițiile filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei platoniciene și aristoteliene și-a păstrat mai departe un rol decisiv. Școlile din Salerno (Italia) și Montpellier
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
din Florența, Ferrara sau Milano, au adus cu ei cunoștința limbii grecești clasice. Deși adesea apăreau simple imitații ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei și filozofiei contribuia la instruirea liberă a oamenilor, dându-le o mai mare forță de discernământ. Mulți gânditori ai Renașterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orientează în direcția neoplatoniciană în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începe să piardă din importanță. Reprezentanți importanți ai umanismului au fost Leonardo Da Vinci, Erasmus din Rotterdam și Thomas Morus. Cultivarea armonioasă
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
foloseau consacră un cercetător de elită. În 1974, editura Meridiane îi alcătuia o selecție de articole reunite în volumul ...Acest altceva, pictura, în care Andrei Pleșu vedea o fericită îmbinare a calității de cunoscăto” cu aceea de îndrăgostit și de gânditor... N-am putea să-l trecem cu vederea, din acest lapidar panteon urlățean, pe regretatul dascăl de limbă și literatură română de la "Liceul N. Iorga din Ploiești" (1947-1948), poetul [[Lazăr Dimulescu]] (1909-1959), fiul unor viticultori înstăriți de aici. Urmase Literele
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul"). Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de "ideea" sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
Eu, robotul" (1950) -- au fost începute cam în aceeași perioadă cu "Fundația" și se bazează pe un set de reguli de etică pentru roboți și mașini inteligente, numite Cele trei legi ale roboticii, care au influențat profund alți scriitori și gânditori în privința acestui subiect. O astfel de poveste scurtă, "Omul bicentenar", a fost ecranizată într-un film avându-l ca actor principal pe Robin Williams. În 1948 a scris o povestire umoristică pseudoștiințifică, "Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate", în care inventase
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveza, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789. 28 iunie 1712 - Se naște la Geneva . Mama
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
și Gheorghe Gheorghiu-Dej. După instaurarea regimului comunist, penitenticiarul a devenit unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare a luptătorilor din Mișcarea Națională de Rezistență Anticomunistă. Unul dintre cele mai semnificative figuri intelectuale încarcerate la Ocnele Mari a fost și gânditorul Petre Țuțea. De numele acestuia se leagă unul dintre puținele evenimente fericite din istoria pușcăriei, și anume încetarea "procesului de reeducare", ca urmare a protestului înaintat de Țuțea directorului penitenciarului, prin care amenința cu sinuciderea în masă a tuturor deținuților
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
care avea să se confrunte nou formata CSI. Reformele radicale al perestroikăi au fost enunțate la Congresul al XXVII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din februarie-martie 1986. Mulți istorici, inclusiv Robert D. English, au remarcat lupta dintre "noii gânditori" și conservatori, în timpul căreia ultimii au blocat în mod deliberat procesul schimbării. Un exemplu a fost șirul de evenimente care a urmat după dezastrul de la Cernobîl. După cum afirmă English, Gorbaciov și aliații lui au fost "dezinformați de complexul militaro-industrial" și
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
cugetului și o speranță pentru vremuri mai bune sau pentru viața de apoi. Marii regi și împărați războinici, cruzi și aprigi, aveau și ei parte de blândețe și religiozitate, de aceea au adus la curțile lor artiști, muzicieni, poeți și gânditori cărora le asigurau fonduri, public și materialele necesare. Sperau și căutau să arate că Dumnezeu era de partea lor, iar ei sunt trimișii divinității, care aveau datoria de-a menține controlul și ordinea asupra societății. Templele, bisericile și moscheile erau
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
greutățile exilului, în preajma ultimei sale călătorii spre țărmurile cu climă blândă ale Mediteranei, unde își va da sfârșitul, Nicolae Bălcescu ne apare în acest portret ["Portretul lui "Nicolae Bălcescu" realizat de Gheorghe Tăttărescu în 1851, n.n."] cu fruntea vastă de gânditor, dominată de focul privirii, cu ochii mari, pătrunzători, care exprimă o adâncă viață interioară.Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci și admirația pictorului pentru adevăratul conducător al revoluției de la 1848. Lucrat cu măiestrie
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
ochii mari, pătrunzători, care exprimă o adâncă viață interioară.Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci și admirația pictorului pentru adevăratul conducător al revoluției de la 1848. Lucrat cu măiestrie, portretul exprimă personalitatea vastă de gânditor și de luptător al lui Nicolae Bălcescu și se înscrie în galeria portretelor psihologice de seamă din istoria picturii noastre.”" A murit la Palermo, dar nu a fost îngropat la groapa săracilor cum s-a scris, ci transportat la mânăstirea
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]