5,266 matches
-
și descopeream ce bine mă pricepeam la oameni. Și nu înțelegeam de unde poate veni priceperea asta, ținând cont că nici eu nu am trăit mai nimic. Nici n-am avut când. Poate surzenia te obligă să-ți ascuți simțurile, să ghicești ce vor să spună oamenii, să le urmărești cu mai mare atenție gesturile, să-i studiezi, să-i anticipezi, să le arăți cât sunt de previzibili. Și, într-adevăr, asta e o problemă pe care trebuie să insist, de unde acuitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Așa se fac alegerile. Ne împărțim în echipe. O flegmă în palmă tăiată cu latul celeilalte palme. Flegma care se oprește pe pieptul lui Măslină. Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n față acel lucru. Așa că încearcă să te facă să ghicești, ți-l sugerează plimbându-te prin tot felul de parabole aiuritoare. Aflase ceva sau suferise. Și io ajunsesem la o concluzie. Că toți oamenii care au suferit au ajuns oameni buni. Deși unii s-au înrăit. Un fost deținut zicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
astea de bucătărie nu fac mâncare. Doar mâncărică. E bine de știut. De-aia vorbeam despe sindromul „tiptilică“. Dacă ne uităm pe copertă, putem să vedem cum arată mamiferul care mă terorizează. Are o privire scrutătoare care te lasă să ghicești că talentul îl stânjenește, privire de om ce a înțeles care-i șmenul. Cu ce se mănâncă a înțeles. Tânăr și fălcos. Probabil, proaspăt absolvent de liceu industrial. Sau de școală ajutătoare. Caseta e imprimată la „Studio Codruț“. Totul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ambiguă figură de tânăr, cât p-aci ase muită, În imaginația mea delirantă, cu Arthur Rimbaud, haimanaua extravagantă și de geniu, domnul frumos și tânăr, geniul rău al lui Verlaine și deschizător de cercuri noi În poezie, așa cum Îl putem ghici În portretul lui Fantin-Latour.) N-am crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu, nume neverosimil după sonoritățile lui prea alese și agreabile urechilor, ca Împrumutat parcă din romane sau piese cu personaje factice, socotindu-l pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
posibilități nu amoroase, dar de viabilitate. Iar alura lor nesigură și paradoxală pe lungi picioare sche letice abia articulate și gata să se disloce din ligamentele lor cu șuruburile prea slăbite, cum și Întreaga lor construcție fizică, ipotetică și abia ghicită sub rochiile lungi din tafta neagră, somptuoasă, Îmi aminteau mai curând ritmurile frenetice din La danse macabre a lui Saint-Saëns, fără a-mi trezi poftele firești la un june ca mine, altminteri sănătos, dar cam imaginativ. De aceea, nici nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
martor nepoftit și in discret al mediocrității noastre de fiece zi. Nici o cădere la examene nu m-a rușinat, nici o ocheadă prin gaura cheii În mecanica sufletului meu nu m-a Înspăimântat ca atunci când o minte de femeie a putut ghici tabloul ales de mine dintr-o sută cincizeci ale expoziției Iser de acum cinci sprezece ani. Tabloul se afla În prima boxă pe stânga, iar dru mul, Înadins ocolitor ca să-i derutez femeii iubite ghicitul, a fost cel din dreapta. Tabloul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prietenu lui, Într-o lugubră dramă burgheză, plină de tristeți unanim Împărtășite. În toate aceste cazuri și În ciuda ușurinței sau inconștienței de totdeauna a femeilor păcătoase, dezamăgirea vine cu rând-cu rând și nu-ți este deloc greu s-o ghicești În col țul gurii și pe bu zele lor veștede de contrarietate și dez gust nemărturisit. Le-aș consilia mai degrabă pe aceste victime lamentabile ale unei prea Îndelungi coabitări conjugale să experimenteze cumva, pe cont propriu și pe pielea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
singur publicat în două părți (Un grand nom de l'aviation: le prince Cantacuzène Bizu. Alea jacta est), evocă figura prietenului său Bâzu Cantacuzino și misiunea acestuia de la Foggia. Este remarcabil stilul cald al lui Dan Vizanty, în care se ghicește parcă o lacrimă ascunsă pentru camarazii căzuți, pe care nu i-a uitat niciodată, și disponibilitatea lui sufletească pentru prietenie și admirație. Textele au fost traduse și în limba germană și publicate în "Jagger Blatt". * * * Pentru meritele sale militare, Dan
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
a acestuia. A avut șansă, Istrate era acolo. Sunt eu, Valeriu, Valeriu Vodă, a șoptit tata. Linia telefonică era proastă, în aparat răsunau tot felul de pârâituri: tata abia a înțeles ce i-a răspuns colegul său, mai degrabă a ghicit: Valeriu, ești în viață, pe aici nimeni nu mai știe nimic despre tine! Tata a pus întrebarea care-l chinuise neîncetat, toată perioada acesta, de când fusese surghiunit: Spune-mi, te rog, ce fac ai mei, au pățit ceva? Nu, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pot citi pe fața lui nimic din ce intenționează să facă ori din ce-l preocupă. În schimb, ca în atâtea rânduri, îl privesc pe condor și după felul cum se exteriorizează (el e mereu o carte deschisă, fără secrete) ghicesc îndată că e vorba de ceva special: Truman arată de parcă pentru mine ar fi sosit Moș Crăciun. Înainte de a vedea ce vor ei, nu izbutesc să mă abțin și comentez față de Lazarus visul acesta teribil din care tocmai am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de nonșalanță surâzândă un rol, cel al femeii perfecte, sigură pe efectul nimicitor al prezenței sale între bărbați. Nu știu dacă și-a propus de la început să se poarte ca frumoasa frumoaselor, dar când și-a dat seama că a ghicit drumul direct spre mintea frumoșilor, a mers pe el. Am spus spre mintea, și nu spre sufletul lor. Un bărbat vrea să fie lăudat în mod credibil, convingător, cu verbul cel mai sigur și cel mai nobil pentru inteligența sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înălțimea primelor două. La câteva zeci de mese, tot neamul de refuzați ai soartei, majoritatea vârstnici, jucau rummy, citeau reviste sau se adunau la un taifas. Mirosea destul de urât a oboseală și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să se plimbe prin oraș. Prințul izgonit din Ciad m-a lămurit că existau reguli și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de unii și de alții, trăgea la sorți pe cine să-l umple de rahat și pe cine să-l acopere - nemeritat, bineînțeles - cu elogii. Erau băieți bogați și cinici, care se jucau de-a nenorocitul provincialilor. Șerban i-a ghicit din prima zi, și-a dat seama, de cum au început să-i comenteze fragmentul de roman, că vorbeau despre cu totul altceva decât despre textul lui, că sorții îl desemnaseră în seara aceea drept provincialul care trebuia batjocorit. Totuși, analiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe când eram student. Și atunci îl invidiasem pe autorul necunoscut, pe care simțeam că-l plagiez, ca și cum subiectul ar fi trebuit să fie al meu, dar altcineva ajunsese mai devreme la linia de sosire. Nu e pentru prima oară când ghicesc la alții idei spre care mă îndrept, ca să constat cu necaz că iarăși și iarăși mi-o iau alții înainte. E ca la o întrecere cu decontul la un punct fix. Nu te-ai grăbit, nu i-ai dat importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe care le are chiar și o singură picătură de sînge colonizator, ar putea realiza ceea ce ei au putut doar să viseze, pînă În ultimele clipe ale vieții. Din felul În care Îi tremura pumnul strîns, oricine ar fi putut ghici că cele spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un produs tipic al unei astfel de „educații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ceea ce ei au putut doar să viseze, pînă În ultimele clipe ale vieții. Din felul În care Îi tremura pumnul strîns, oricine ar fi putut ghici că cele spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un produs tipic al unei astfel de „educații“ care Îl strică pe cel care-i acceptă favorurile, o concesie făcută puterii magice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pînă cînd ajunge În vîrf, și de acolo Își Începe coborîrea de-a lungul cursului rîului care În cele din urmă se varsă În Vilcanota. În călătoria cu trenul, am Întîlnit o pereche de escroci chilieni care vindeau ierburi și ghiceau viitorul. Au fost foarte prietenoși, și-au Împărțit mîncarea cu noi după ce i-am invitat să bea mate. În apropierea ruinelor am dat peste un grup de fotbaliști și am fost invitați să jucăm și noi. Mi s-a oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai amintit câte ceva, dar imediat am uitat din nou. În sfârșit, luni te-am întrebat ce-ai făcut duminică, din obișnuință, dacă nu din politețe pur și simplu. și tu mi-ai povestit ce-ai făcut duminică, iar eu am ghicit ce aveai să faci marți... și nu am fost deloc șocat la gândul a ceea ce aveai să faci marți, te rog să mă crezi, căci altfel amorul meu propriu ar suferi! La un moment dat ți-am propus să mergem
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru ca, până la urmă, să mă întorc pe scaunele mele! Nu mai vreau să pândesc capriciile dispoziției tale pentru a ști dacă ai sau nu chef de mine și la care moment mai bine este să plec... Nu vreau să mai ghicesc în vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști exact cum să te porți cu mine, nu vreau să mai constitui o problemă, căci orice problemă este totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Vă comunica ceva din ființa mea, din felul meu de a fi, din gusturile și părerile mele. Trebuie să Vă mărturisesc cinstit, am evitat pe cât posibil lucrul acesta. Nu mă îndoiesc că ați observat-o și Dumneavoastră, căci până la urmă ghiceam din felul în care mă priveați ceva care s-ar putea traduce cam astfel în cuvinte: „Aha! Așadar, acest tânăr domn dorește să rămână până la urmă un incognito! Bine, bine, să nu insistăm. și cu toate acestea, părerea mea este
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor, pe când mai erau clipă trăită, le-aș fi ghicit înțelesul. Poate că pe atunci a trebuit mereu să fac sau să evit prea multe deodată. În orice întâmplare era cuprins un interval, erau lucruri ce nu-și găsiseră locul, bătaia de cap în fața cui să vorbești sau să taci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inevitabil, însă fără s-o recunosc față de mine însămi -, adeseori nu mă potriveam lăuntric cu ce era în afară. Nu căutam motivele acestei situații. Probabil că la fel se-ntâmplă cu fiecare, îmi ziceam, totu-i ca nimeni să nu ghicească ce-i cu mine. Bună mai e și născocirea asta a lui Dumnezeu, așa-mi ziceam, că a alcătuit țeasta omului din oase groase și opace. Nu pricepusem că satul, care jurase să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doar 19 franci elvețieni, mai puțin de jumătate raportat la frizeriile cu pretenții din Geneva, inaccesibile însă buzunarului meu de student. Proprietarii "salonului", cum se spune aici unei frizerii, sunt Nino și Silvio, doi italieni având o vârstă imposibil de ghicit. Sunt diferiți ca muntele și marea, albul și negrul, focul și apa. Nino este din Milano, Silvio din Napoli. Primul este tăcut și eficace, rezolvă clientul în maxim 20 de minute. Silvio gesticulează intens, cu pieptenele într-o mână și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]