5,875 matches
-
a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu știam nici atunci, după cum nu știu nici acum, cum poți realiza așa ceva. Talentul, munca pe foaia de hârtie, chinurile creației nu te ajută. Poți doar mima, dar nu poți dezvălui. Poți imita adevărul, dar nu-l poți aduce în lumină dacă nu ești înzestrat cu acel ceva (ce?) pe care eu nu îl știu. Care, cred aceasta, nu mi-a fost dăruit, odată cu zămislirea mea... Au fost ani când, fizic, simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ceaușescu mâna pe buci. Credeam în vremea aceea că Ceaușescu trebuia să fie curvar, să aleagă întruna femeile pe care le-ar fi procurat aparatul de partid instruit special pentru așa ceva și multe alte bazaconii din astea. Credeam că-l imită pe Carol II nu numai în grandomanie, dar și în curvăsăreală. N-a luat de la fostul rege decât „Cântarea României“ și „Daciada“... Am mers totuși cu ea până în holul Facultății. I-am spus să intre în amfiteatru și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de el știută, farfuria, paharele, solnița, sticla, frapiera, coșul de pâine. „Iar la sfârșit fac și așa.“ Și începu să pocnească din limbă, profesional. Ieșeau niște sunete de parcă desfunda, una după alta, sticle de șampanie. Fascinat, am dat să-l imit și eu, prins de ritmul diabolic al pocniturilor lui. Limba nu mă asculta. Părea de vată, îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La Tortuga și debarcase pe pămînt haitian, o bătrînă vrăjitoare Își Întrerupsese brusc ceremonia vodoo, făcîndu-i să tacă pe cîntăreți și oprindu-i pe dansatori atunci cînd Îl văzuse. Se aruncase la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce tremurătoare și Într-o franceză pitorească, de negresă născută pe coasta africană, bărbatul acela alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unde trupul portughezului dispăruse sub apă. Ce contează că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu m-aștept la nimic. Ascultă, fir-ai să fii! NU MĂ AȘTEPT LA NIMIC - doar îți spun ce e de spus, pentru numele lui Dumnezeu. Atunci nu mai face asta! Nu-mi spune „ce e de spus“. Acum îl imita, plângând pe jumătate, dar reușind totuși să-l imite în felul acela insuportabil în care o făcuse când el începuse să-și folosească vocea de avocat. Știam că asta înseamnă doar mai multe probleme. —TACI, FEMEIE! TACI ȘI-ASCULTĂ! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fii! NU MĂ AȘTEPT LA NIMIC - doar îți spun ce e de spus, pentru numele lui Dumnezeu. Atunci nu mai face asta! Nu-mi spune „ce e de spus“. Acum îl imita, plângând pe jumătate, dar reușind totuși să-l imite în felul acela insuportabil în care o făcuse când el începuse să-și folosească vocea de avocat. Știam că asta înseamnă doar mai multe probleme. —TACI, FEMEIE! TACI ȘI-ASCULTĂ! M-am ghemuit afară, lângă ușă, acoperindu-mi fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i umerii cu brațele și strângându-i cu cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i umerii cu brațele și strângându-i cu cruzime, imitând afecțiunea: știu că e cu totul de neînțeles, dar trebuie să vezi situația ca și cum aș trece printr-un fel de - cum să spun? -, printr-o cădere, bănuiesc. Nu e ușor pentru nici unul dintre noi și e groaznic că a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Vru să spună ceva, dar renunță și o aduse. ― Ah! În sfîrșit! exclamă Melania Lupu bătând din palme ca un copil. Eram sigură că nu mă înșel. Puse cartea poștală pe masă, luă o bucată de hârtie și încercă să imite semnătura profesorului. După mai multe tentative se declară satisfăcută. ― O să meargă! Ceilalți o priveau muți. Bătrâna duse degetul la frunte: ― Stiloul! Sculptorul îl scoase grăbit pe al lui și i-l oferi. ― Domnule Matei, râse îngăduitor Melania Lupu, gîndiți-vă ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trupurile noastre să o ducă bine în viață, ne bucurăm și ne îndrăgostim pentru fericirea trupurilor noastre, ne sinucidem pentru că nu reușim să împlinim aceste țeluri. * Morala am împrumutat-o de la principiile de conservare ale naturii. În ceea ce numim rațiune, imităm efortul entropic al naturii, căruia îi acordăm corolarul abstract al utilității. Am preluat spiritual mecanica primarului. Nu știu de ce ne împăunăm atâta, nu suntem mai valoroși decât un ficat sănătos. * „Suntem mai aproape de morți pentru că nu ne mai stau în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și îl imiți iubind sau dăruind moartea - încercând astfel efortul creației sau eșecul vindecării. Cri minalul are însă ceva în plus, gestul scelerat de a repara inconștient „nedreptatea“ făcută cândva neantului, în tentativa lui himerică de a-i închina ființa celui omorât. Inconștient
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu liliac. Sub fotografie scria: „Ines de la Fressange, designer de modă, Districtul Elysée“. Pe post-it, Milton scrisese În grabă: „Îmi place pardoseala din parchet cu model lat, imitând coloana vertebrală a heringului.“ Realizam perfect că eram hărțuită de un profesionist În vederea unei comenzi pentru decorarea interiorului. Înainte de a ne muta la New York, găsiserăm acest apartament fermecător, destul de spațios și de modă veche de la etajul 5 al unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să mă necăjesc singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și nu tristă până la deznădejde. Aveam să-i gătesc lui Hunter un rizotto foarte gustos, apoi urma să mă schimb Într-o rochie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea din pictura lui Smith, cu gesturile sale înflorite și impulsurile pseudoeroice, dar asta nu însemna că, dacă ar fi vrut, nu i-ar fi putut imita stilul. Ce-l împiedica să continue opera lui Smith după moartea artistului? Ultimele desene și tablouri ale tânărului maestru, dispărut în floarea vârstei. O manifestare publică ar fi fost periculoasă, desigur (văduva ar fi auzit despre ea și i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sufletul unui mort. Era o lovitură de teatru remarcabilă, o mică vrăjitorie psihologică față de care creierul bietului Harry nu putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai departe decât mersese vreodată Smith însuși. Harry a înțeles că era următorul tablou al lui Smith, cel la care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
primul rând, trebuie găsită hârtia potrivită - o hârtie de la mijlocul secolului al XIX-lea, care să reziste la examenul cu raze X sau ultraviolete. Pe urmă, trebuie să studiezi toate manuscrisele existente ale lui Hawthorne și să înveți să îi imiți scrisul - care, apropo, era destul de neîngrijit și, pe alocuri, aproape ilizibil. Dar stăpânirea practică a tehnicii e doar o părticică. Nu poți să te așezi la masă cu un exemplar tipărit din Litera stacojie și să-l copiezi de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dimineață, în timp ce treceam prin fața ușii deschise a unui magazin, după ce a văzut o femeie rotofeie țipând la un bătrân. Mira! Mira! Mira! a făcut Lucy, maimuțărind-o pe femeie cu o precizie uimitoare. Hombre! Gato! Sucio! O clipă mai târziu, imita în mod asemănător un bărbat care striga cuiva de pe partea cealaltă a străzii ceva în arabă - cuvinte pe care eu n-aș fi putut să le pronunț nici dacă de asta mi-ar fi atârnat viața. Copila avea ureche, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
descoperiseră puterea și, deja, se putea muri pentru cuvântul scris. Și deja cuvântul scris îi trăda. Banii erau o problemă, dar nu un scop, și erau destui oameni gata să-și sacrifice toți banii de dragul unei idei frumoase. Copiii îi imitau de timpuriu pe oamenii mari, oamenii mari se purtau uneori ca niște copii, iar curiozitatea față de viață era o bucurie care nu dispărea la nici o vârstă. Înainte de 1900 omul credea că Dumnezeu îl vrea nemuritor, în sensul cel mai concret
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cutiuță misterioasă pronunțând foarte distinct cuvântul mamă! Acest strigăt de copil ieșind din buzunar pune pe toți în mirare neștiind de unde vine.“ Vasilica și-a pus-o deoparte, fiindcă iar așteaptă un copil, pesemne prin luna mai. „Miorlăitorul ! Același aparat, imitând perfect miorlăitul pisicii.“ Pe asta n-a vrut-o, fiindcă nu așteaptă pui de pisică în viitorul apropiat, dimpotrivă, îi îneacă pe cei ai pisicii ei. Am luat-o eu, care n-am nici copii, nici pisici. „Tabachera minunată. Oferă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Și, el n-o slăbea din ochi,o clipă... era umbra ei, se hârjoneau, se fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
frumos cu a bărbaților. De altfel prin anii șaptezecitrei și șaptezecișipatru traversam o perioadă în care atât îmbrăcămintea fetelor sau tunsura lor, cât și chiar vocea intenționat răgușită sau groasă, împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările, lănțișoarele, inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un Lup din polystiren, un Zmeu, Zgripțuroici, Sirene din carton, coroane de regi, o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile, toate confecționate din carton, polystiren sau placaj, vopsite în așa fel încât să imite fie lemnul, fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul lui de a mă aborda. Încerc să-i fac pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]