6,831 matches
-
arborele părea o adevărată desfășurare de sclipiri și dansuri de culori care se schimbau de la o ramură la alta în ritm amețitor, ca și cum crengile ar fi preferat să ia alte nuanțe, înnoindu-se mereu, de la un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
această forță nebănuită, ajungând de-a lungul drumului abia vizibil al nuanțelor jucăușe, bucurându-mă de prezența inedită a razelor dimineții... mi-am dat seama atunci că orice suflet viu, orice ființă a universului, orice vârf sau fragment al arborelui infinit, fiind în esențialul său din lumină, are această putere a culorilor de a se înnnoi, de a se mișca, schimba și deveni mereu... arborele infinit oferind mereu garanția înnoirii și a adevărului existenței, prin oricare din multitudinea sa de culori
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci că orice suflet viu, orice ființă a universului, orice vârf sau fragment al arborelui infinit, fiind în esențialul său din lumină, are această putere a culorilor de a se înnnoi, de a se mișca, schimba și deveni mereu... arborele infinit oferind mereu garanția înnoirii și a adevărului existenței, prin oricare din multitudinea sa de culori... Ajungând mai sus, am observat mai bine rădăcinile arborelui, odată cu arcul culorilor peisajul devenind relativ: început sau continuare, vârfuri sau rădăcini, crengi de mijloc sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pentru că doar tu poți să filtrezi pozitivul de negativ și să contribui la acumularea de lumină prin înaintarea pe drumul înțelepciunii și a detașării de întuneric... acumularea pozitivă înseamnă intensificarea conștiinței, amplificarea luminii, este chiar forța arborelui și strălucirea sa infinită... aceasta este învățarea, ramurile care ajung la inimaginabila posibilitate de a fi mereu vii, înnoindu-se și existând înspre absolut... un învățăcel se află pe scara luminii și ajută de fapt arborele să evolueze înspre infinitul absolut... de aceea, dacă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
materie și spațiu... atunci când înțelegem cine suntem, când înțelegem că există acest arbore universal, înțelegem că noi suntem precum lumina... și pentru a fi astfel, trebuie să devenim pozitivi. Ca să ajungem să fim, să devenim, să ne identificăm... cu arborele infinit. Însă pentru asta avem nevoie neapărat de iubire... Iubirea În ce fel definim iubirea? Iubirea este lumina care alimentează arborele... este o energie în primul rând spirituală, a sufletului, care se manifestă în plan material, în plan energetic și spiritual
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
universal, deja perfect și absolut înălțător... fericirea, starea aceasta generată de iubire este de fapt o reflectare a paradisului perfecțiunii spirituale a arborelui.... Când iubim pe cineva privim în sufletul său ca printr-o fereastră care ne arată lumina arborelui infinit și fără de care nu ne identificăm nici noi... dar în prezența căruia devenim întregi și fericiți, încât nu ne mai trebuie nimic altceva... iubirea este ca apariția luminii amplificate și reflectate la nesfârșit ca într-o oglindă a universului, un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
speranța. Speranța este puntea de legătură între acum și viitor, este garanția vieții pozitive dincolo de negativ, este forța invincibilă a sufletului care ne ajută să transcendem, să credem și să începem să fim mai mult decât până acum, este posibilitatea infinită de a crea și de a fi... Speranța devine credință și credința este convingerea care ne înalță în destin evoluând spre înțelegerea și îndeplinirea perfecțiunii absolut posibile din noi... pe care arborele deja o întrevede. E bine să ne asumăm
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ne înalță în destin evoluând spre înțelegerea și îndeplinirea perfecțiunii absolut posibile din noi... pe care arborele deja o întrevede. E bine să ne asumăm o contribuție la propriul destin... Astfel, vom fi puternici și buni... vom fi asemenea arborelui infinit. Acesta ar fi adevăratul nostru destin: să ne facem un destin din a evolua spre absolut... avem libertatea de a ajunge acolo. Libertatea Este libertatea o atitudine? Un adevăr? O necesitate a vieții? O definiție a existenței? A infinitului?... Cum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și o afirmare a posibilității noastre de a evolua înspre arborele universal... libertatea înseamnă posibilitatea de a alege dintre ramurile luminoase ale arborelui, de a alege o cale din nenumărate direcții labirintice, de a fi într-un fel posibil, din infinitele diversități ale vieții... pentru a păstra această libertate de a fi etern și absolut posibil precum lumina trebuie să știi să discerni binele de rău, pozitivul de negativ, obstacolul de progres, nefavorabilul de benefic și să înțelegi binele dincolo de relativitatea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
benefic și să înțelegi binele dincolo de relativitatea îngrădirilor de orice fel... să înțelegi binele în esența sa de a fi liber... Această libertate aparține entuziasmului înțelepciunii, este norocul de a păstra drumul luminii, alături de lumină și înspre lumina absolută a infinitului eliberator... este un drept de a fi pe care nu trebuie să-l îndepărtezi amestecând negativul în acțiuni, este o necesitate de a avea o direcție anume înspre a fi și a deveni. Este uimitor și miraculos cum orice noțiune
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să zburăm ca păsările, să fim neînfricați ca leii, să apărăm ceea ce iubim, să avem dulceața mierii și limpezimea apei, să fim frumoși ca pomii înfloriți și miraculoși ca înnoirea primăverii, să creștem ca grâul auriu, să ajungem înțelepți și infiniți ca cerul și oceanele... să ne simțim eterni ca munții și rapizi ca apele râurilor, să ne schimbăm ca anotimpurile și să strălucim ca soarele... să avem grijă de viața nouă care apare și să reușim să scuturăm binele de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
numărul de ani care oricum este la fel de relativ ca orice aparență iluzorie... Important este să nu considerăm niciodată că nu mai avem nimic de învățat, pentru că, fiind copii ai arborelui universal, miracolul vieții pe care-l aflăm este chiar capacitatea infinită de a învăța, de a deveni și de a ne reînnoi și renaște prin redefinirea noastră proprie cu inocența copiiilor capabili oricând să învețe ceva nou... perfecțiunea este mereu înaintea noastră... adevărul absolut nu ne aparține niciodată în întregime, ci
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mereu înaintea noastră... adevărul absolut nu ne aparține niciodată în întregime, ci aparține arborelui universal din care noi suntem deocamdată doar niște fragmente... reprezentări în proiect de a evolua... a fi copii în sufletul nostru înseamnă a fi entuziaști în fața infinitelor posibilități ale miracolelor existenței... a admite că avem mereu ceva mai mult de învățat în viață și a ne bucura de orice lucru nou pe care-l aflăm despre acest univers miraculos, aceasta este chiar garanția perfecțiunii noastre posibile în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe care vrem să-l aflăm... vom ști dacă este bine sau nu ceea ce ni se pare inspirație de moment, ceea ce ne spune instinctul care se leagă de fluxul universal, înțelepciunea esențială a arborelui care este mereu prezent, invizibil, izvor infinit de lumină... ILUZORIUL VIS AL ARBORELUI INFINIT Vorbind cu lumina, am început să devin și eu asemenea arborelui, să-mi dau seama ce aș fi fost de fapt, ce ajungeam să fiu, ce fusesem dintotdeauna, ceva mai aproape decât credeam
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să-mi dau seama ce aș fi fost de fapt, ce ajungeam să fiu, ce fusesem dintotdeauna, ceva mai aproape decât credeam și mai departe decât crezusem, constatând că mă aflam chiar în mijlocul ramurilor, fiind acum și eu ceva indefinit, infinit și luminos, alunecând, intensificândumă și avansând odată cu incandescența solară de energie prin crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de relativă certitudine, orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a timpului sau extindere a spațiului, orice descoperire sau noutate... acum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
laborator de experiență, o formă ermetică aruncată de materia Însăși din Întâmplare la o rotație ascendentă a polilor săi; s-a petrecut atunci o fisură din care a curs ceea ce devenise autonom printr-o evoluție interioară Îndelungată. Așa, În spațiul infinit, probabil că se repetă periodic asemenea fenomene misterioase prin care materia amorfă se autosemnifică, devine conștientă de sine, iar când se ajunge În punctul de vârf, totul se autodistruge și se reia apoi de la capăt pentru alte câteva milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
notată imediat pentru această forță vitală ce transpare prin ochi, prin gesturi, prin cuvinte, prin orice fibră a ei Întinsă să se rupă, să plesnească În orice clipă. Ea este generoasă cu oricine, ca și când ar avea la Îndemână un timp infinit (și știe că nu are), este veselă cu toți, râde de oricine și din orice (și nu este veselă În sine, ci mai degrabă gravă), se repede plină de elan spre orice lucru gratuit, ca și cum gratuitatea ar fi unicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Venus ar fi coborât de pe piedestalul ei și s-ar fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer infinit, și de aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
relazioni interne che il fruitore deve scoprire e scegliere nell’atto di percezione della totalità degli stimmoli; 3. ogni opera d’arte, anche se prodotta seguendo una esplicita o implicita poetica della necessità, è sostanzialmente aperta ad una serie virtualmente infinita di letture possibili, ciascuna delle quali porta l’opera a rivivere secondo una prospettiva, un gusto, una esecuzione personale (Opera aperta, Bompiani, 1962). Iată de ce fel de lucruri se ocupă critica și estetica europeană În timp ce la noi se discută Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a scăpat în ultimul moment printr-o ieșire pe care nimeni nu a reușit să o găsească. Muzica avea legătură cu matematica. Rhyme, un om de știință, nu se îndoia de acest lucru, căci era logic structurată și, gândea el, infinită. Puteai scrie un număr infinit de melodii dacă voiai, deci nu prea aveai cum să te plictisești. Dar cum se face asta? De pildă el, nu avea niciun pic de creativitate. Așa gândea, cel puțin. Luase la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
printr-o ieșire pe care nimeni nu a reușit să o găsească. Muzica avea legătură cu matematica. Rhyme, un om de știință, nu se îndoia de acest lucru, căci era logic structurată și, gândea el, infinită. Puteai scrie un număr infinit de melodii dacă voiai, deci nu prea aveai cum să te plictisești. Dar cum se face asta? De pildă el, nu avea niciun pic de creativitate. Așa gândea, cel puțin. Luase la un moment dat lecții de pian și, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]