5,432 matches
-
altă parte, obiectivizarea sau artificializarea corporalității biologice și a eului uman. Pentru o mare parte a oamenilor, tehnologiile computaționale au devenit o componentă a ceea ce obișnuim să numim natura umană, deopotrivă o experiență corporală, una psihică și una socială. Proteza, interfața și transgena devin o parte a identității corporal-mentale, o parte deopotrivă integrantă și dezintegrantă. Logica postumană instituie integritatea noului organism tehnologic, însă logica umană păstrează sentimentul anxietății în legătură cu destructurarea corpului și cu destabilizarea identității. E vorba de raportarea tensionantă, conflictuală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deleuzo-guattariene, identitatea virtual-nomadă a postumanului traversează informațiile cyberspațiului și intersectează fluxurile digital-corporale în dubla mișcare a unui teritoriu subiectiv: deteritorializare și reteritorializare a identității. Intensificarea proceselor de conectare, de întrerupere și de reconectare este marca identității poziționate permanent la o interfață sau într-o rețea, ca multiplicitate a întretăierilor nomade, hibride și diferențiale. Suportând intruziuni protezice, interfațări ale alterității, incursiuni ale biogeneticii, postumanul, intermediar și evolutiv, amalgamează interiorul și exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
strict tehnologicăă, ci marchează dependența mașinii de natura organică a nevoilor umane, hibridizarea, impuritatea și contaminarea biologicului de tehnologic, alături de ideologic, social, politic sau etic. Deopotrivă organic și mașinal, postumanul cyborgic, cel avataric sau cel transgenic este material: organul, proteza, interfața, gena, toate acestea încorporează subiectul virtual. Biotehnologia postumană pune subiectul în relație atât cu lumea fizică, cât și cu lumea computațională, fundamentând virtualități diverse, evoluții confluente și metisaje identitare. Corpul și mintea virtuale stabilesc contactul subiectului cu lumea: postumanul poate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a corpului care trăiește și moare odată cu acesta, în timp ce corpul și mintea sunt imersate în spațiu, în mod fenomenologic. Cufundarea totală a subiectului în spațiul virtual este țelul de bază în simularea realității virtuale: conștiința și simțurile corporale conectate la interfață, trebuie încorporate. Acest proces devine crucial în spațiul computațional: simțul solidității corporale nu trebuie pierdut chiar și în mediul virtual al fluidității identitare și spațiale, mediu posibil de configurat în înțelesul de „spații emoționale” (vezi Povall, 2000Ă. Deși mintea și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și structurale, cât mai ales tehnici contradictorii și subversive de rezistență la organizarea definitivă și implacabilă. Încă o dată, individul se ipostaziază ca un „corp fără organe”, o identitate dezorganizată care sfidează integritatea, stabilitatea și universalitatea prin ansamblul eterogen de organe, interfețe, gene și proteze. Astfel, acționând contingent, parțial și flexibil, individul cyborgic încearcă să se sustragă normalizării și standardizării (ca în teoria feministă a cyborgului promovată de Donna Harawayă, expunându-se sub posibila emblemă de „organe fără corp”. Dorința mașinică determină
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
emblemă de „organe fără corp”. Dorința mașinică determină nu doar cyborgul, ci și avatarul și subiectul transgenic, să fie organisme, însă unele lipsite de organizare rigidă, aflate în devenire, în recombinare și în conexiune cu alte corpuri, organe, subiectivități, proteze, interfețe și gene. Prin urmare, intensitățile, vibrațiile și fluxurile ontologiei virtuale refuză nu numai principiile metafizice umaniste, ci și conformarea la aliniamente sociale și politice ale puterii monopolizatoare. Ființele virtuale, hibridizări între mașinile Turing și „mașinile dezirante”, între protezele cibernetice și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subiectul nomadic” (vezi capitolul al doilea pentru o discuție mai extinsă a nomadismuluiă. În ultimul caz, avem de-a face cu o întâlnire între postmodernism și feminism prin provocarea noțiunii de subiect unitar, stabil și universal, dar și cu o interfață culturală între mamă, monstru și mașină. Nereducând subiectivitatea feminină la ontologic și biologic, ci deschizând-o înspre politic și cultural, cyberfeminista încearcă să resitueze în mod pozitiv identitatea femeii în contextul destructurării ideii de subiect. Noțiunea de mașină primește o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nu pot schimba contextul actual al controlului și al violenței cyberculturale. Astfel, o direcție a feminismului digital critică „visul masculin” al destrupării întâlnit în cultura cyberpunk, în cercetările roboticii sau ale inteligenței artificiale, propunând în schimb evaluarea întrupării feminine la interfața monitorului și transformarea elementului personal în politic (celebra teză the personal is politicală. Metafizica cyberspațiului, așa cum este aceasta conturată de pildă de către Michael Heim, este criticată ca discurs al eliberării evazioniste a identității în virtualitate, în timp ce alternativa propusă este negocierea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mișcării îi asigură acesteia o dinamică și o deschidere notabile. Împuternicirea femeii se poate face în numeroase feluri, iar modelele existențiale și ideologic-politice sunt, adesea, dovezi de corpuri împuternicite în spațiul tehnologiilor virtuale. Procesele de încorporare a ființe umane la interfața acestor tehnologii devin, în astfel de cazuri, procese de împuternicire a femeii în viața socială, în tehnocultură și în politică. Un astfel de context este Internetul, rețeaua informațional-comunicațională în care corpul femeii se poate împuternici în mod alternativ și în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
gen în contextul științei cibernetice, însă principala sa preocupare rămâne împotrivirea la dominația operată de utilizarea tehnologiei digitale asociată patriarhatului și imperialismului. Donna Haraway surprinde poate cel mai bine această problematică a controlului sau a puterii prin definirea cyborgului drept interfața autonomiei cu automaticul. Totuși, în ciuda vocilor care afirmă dispariția asimetriilor de gender în spațiul virtual, polaritățile de gen se pot întâlni la interfața numerică. În același timp în care se poate afirma că cyberspațiul este unul masculin prin design, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Haraway surprinde poate cel mai bine această problematică a controlului sau a puterii prin definirea cyborgului drept interfața autonomiei cu automaticul. Totuși, în ciuda vocilor care afirmă dispariția asimetriilor de gender în spațiul virtual, polaritățile de gen se pot întâlni la interfața numerică. În același timp în care se poate afirma că cyberspațiul este unul masculin prin design, prin orientare tehnoștiințifică și prin utilizare, se poate replica că același tip spațial este feminin prin rețeaua-pântec, prin pluralitatea locațiilor și prin indeterminarea granițelor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și a identității, în raportarea la noile mașini comunicaționale, însă aceste fenomene și procese ale virtualizării se derulează în termeni materiali și organici. Modelele tehnoculturale prezentate (cyborgul, avatarul sau mutantul genetică presupun atât prezența biologică, cât și intruziunea protezei, a interfeței cibernetice sau a genei străine, indiferent dacă aceste modele sunt ficționale sau existențiale. Se concretizează, astfel, o paradigmă ontologică hibridă care atrage după sine o schimbare de paradigmă perceptivă, ideologică, socială etc. Trăsături ale spațiului virtual pot fi, și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de consum. De fapt, aceste domenii sunt interesate mai degrabă de ideea abstractă de corp și de încorporarea imaginii, decât de ideea de întrupare a subiectului. Totuși, nu trebuie neglijat faptul că inclusiv trupul care este prezent și acționează la interfața tehnologiilor comunicaționale corespunde adesea normelor culturii de masă și criteriilor de modelare corporală prin normalizare fizică. În general, teoriile contemporane despre corp discută trei tipuri ale „întrupării tehnologice” (vezi Featherstone și Burrow, 1995Ă: interesul estetic al modificării suprafeței corporale prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1995Ă: interesul estetic al modificării suprafeței corporale prin chirurgie cosmetică sau transplanturi; preocuparea funcțională a schimbării/înlocuirii corpului intern prin implanturi și proteze care dezasamblează și reasamblează corpul și simțurile; interesul iconic al reprezentării corpului sub forma avatarurilor conectate la interfața computațională. Primele două capitole discută ultimele două procese corporale sub numele de protezare și, respectiv, de avatarizare a umanului, în timp ce al treilea capitol adaugă practica alterării genetice. 4. Capitolul întâi nu se referă nici la abordarea cyborgului din perspectivă cyberfeministă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
colectiv al libertății de alegere umană: „era neguțătorilor” sau „era mărșăluitorilor”, „sat global” sau „sat al satelor” (Nicolescu, 1999, pp. 97-98Ă. „Omul care se naște din nou”, homo sui transcedentalis, are în vedere responsabilitatea autotranscendenței, terțul inclus care aduce la interfață știința și conștiința umană, efectivitatea tehnologică și afectivitatea comunicațională, publicul social și privatul individual. Pentru dobândirea unei atitudini „transpolitice” este presupusă efectuarea imperativului „revoluției inteligenței” atât estetice cât și etice (Nicolescu, 1999, p. 162Ă. Transumanismul devine, pentru specialistul în fizica
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de la agenții cognitivi la virușii computaționaliă 43 1.4. Protezarea trupului. „Mașinile dezirante” și „corpul fără organe” de la Deleuze și Guattari la virtualitatea tehnologică. 62 1.5. Stelarc și corpul cyborgic 83 1.6. Infomedicina 92 Capitolul 2. Identitatea la interfață: avatarul 104 2.1. Interfațarea și avatarizarea corpului. Mediere și întrupare la interfață 104 2.2. Identitatea postmodernă în spațiul virtual. Sherry Turkle și studiile etnologice 112 2.3. Alteritate și nomadism 121 2.4. Orlan și corpul avataric 135
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și „corpul fără organe” de la Deleuze și Guattari la virtualitatea tehnologică. 62 1.5. Stelarc și corpul cyborgic 83 1.6. Infomedicina 92 Capitolul 2. Identitatea la interfață: avatarul 104 2.1. Interfațarea și avatarizarea corpului. Mediere și întrupare la interfață 104 2.2. Identitatea postmodernă în spațiul virtual. Sherry Turkle și studiile etnologice 112 2.3. Alteritate și nomadism 121 2.4. Orlan și corpul avataric 135 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață 142 Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrupare la interfață 104 2.2. Identitatea postmodernă în spațiul virtual. Sherry Turkle și studiile etnologice 112 2.3. Alteritate și nomadism 121 2.4. Orlan și corpul avataric 135 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață 142 Capitolul 3. Postumanul și corpul transgenic 149 3.1. Condiția postumană. Sinteza întrupării la Katherine Hayles 149 3.2. Transumanismul. Hans Moravec, limita spiritualismului tehnologic și bioetica 158 3.3. Eduardo Kac și corpul transgenic 179 3.4. Fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Pentru fiecare lecție din carte, există cel puțin un videotutorial ce trebuie parcurs și apoi repetat și de asemenea o temă ce trebuie îndeplinită pentru a achiziționa cunoștințele transmise prin această lecție. Lecția 1. Introducere Solid Edge ST3. Elemente de interfață Scopul lecției Voi face în această lecție o prezentare generală a programului Solid Edge ST3, pentru a face cunoștință cu interfață, cu modulele cuprinse în el, cu funcțiile mouse-ului, cu tastele de comandă și cu setările programului. Obiective: - Lansarea în
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
ce trebuie îndeplinită pentru a achiziționa cunoștințele transmise prin această lecție. Lecția 1. Introducere Solid Edge ST3. Elemente de interfață Scopul lecției Voi face în această lecție o prezentare generală a programului Solid Edge ST3, pentru a face cunoștință cu interfață, cu modulele cuprinse în el, cu funcțiile mouse-ului, cu tastele de comandă și cu setările programului. Obiective: - Lansarea în execuție și salvarea fișierelor - Modulele cuprinse în Solid Edge ST3 - Elemente de interfață 1.1 Introducere Solid Edge ST3 Solid Edge
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
Solid Edge ST3, pentru a face cunoștință cu interfață, cu modulele cuprinse în el, cu funcțiile mouse-ului, cu tastele de comandă și cu setările programului. Obiective: - Lansarea în execuție și salvarea fișierelor - Modulele cuprinse în Solid Edge ST3 - Elemente de interfață 1.1 Introducere Solid Edge ST3 Solid Edge ST3, este ultima versiune a programului de modelare solidă Solid Edge, un sistem de proiectare asistată de calculator (CAD) folosit pentru modelarea pieselor, a ansamblurilor și pentru realizarea desenelor tehnice, un produs
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
realizare a sarcinilor propuse. Utilizarea uneia sau a alteia din posibilitățile programului, ține de voi, de cum vă place mai mult, trebuie să aveți în vedere însă, să utilizați cât mai mult din resursele puse la îndemână de program. 1.2 Interfață Solid Edge ST3 Solid Edge ST3, are o interfață prietenoasă și foarte ușor de utilizat. Este realizată (că la marea majoritate a programelor de modelare, în ultimele lor versiuni) după modelul Office 2007 sau Office 2010, cu toate comenzile cuprinse
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
din posibilitățile programului, ține de voi, de cum vă place mai mult, trebuie să aveți în vedere însă, să utilizați cât mai mult din resursele puse la îndemână de program. 1.2 Interfață Solid Edge ST3 Solid Edge ST3, are o interfață prietenoasă și foarte ușor de utilizat. Este realizată (că la marea majoritate a programelor de modelare, în ultimele lor versiuni) după modelul Office 2007 sau Office 2010, cu toate comenzile cuprinse în meniuri dispuse la partea superioară a ecranului, în
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
programelor de modelare, în ultimele lor versiuni) după modelul Office 2007 sau Office 2010, cu toate comenzile cuprinse în meniuri dispuse la partea superioară a ecranului, în așa numită “bară panglică” - Ribbon Bar. Fiecare modul al Solid Edge ST3, are interfață proprie, în sensul că Ribbon Bar-ul se modifică de la modul la modul, pentru a cuprinde în ea, meniurie și comenzile specifice modulului respectiv. Avem interfață Solid Edge ST3, cu barele și ferestrele sale, bare și ferestre pe care le
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
în așa numită “bară panglică” - Ribbon Bar. Fiecare modul al Solid Edge ST3, are interfață proprie, în sensul că Ribbon Bar-ul se modifică de la modul la modul, pentru a cuprinde în ea, meniurie și comenzile specifice modulului respectiv. Avem interfață Solid Edge ST3, cu barele și ferestrele sale, bare și ferestre pe care le voi explică în cele ce urmează. Bară titlu - afișează mediul de lucru, modulul deschis, numele fișierului. În ea se găsesc comenzile Save, Undo, Redo, Open, dar
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]