5,788 matches
-
proprie, se retrage în asemănarea cu altul: "Luminează, Doamne, cu-ntuneric/ ceasul zilei cel întunecat,/ sufletul închis în semnul sferic,/ întru văzul Tău, nelimitat!" A lumina cu întuneric pune condiția developării apofatice, a negației care de-naturează pentru a revela esența invizibilă a naturii. Revelare a perspectivei inverse, prin ricoșeu, descentrare și răsturnare a categoriilor ființării. În ceasul întunecat al zilei, ființa își afirmă dezafirmarea, desfigurarea, ființă redusă la (im)posibila stare a emacierii, a imprezentării. Ceea ce ajunge la nevedere se află
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neafirmării, sufletul se neagă în ceea ce este, se golește de propria lumină, își împropriază non-imaginea. Închis, în semnul sferic al determinațiilor, el încă se vede, are o ființă care își interpune imaginea de sine ca ecran vizibil ce obturează transcendența invizibilului. Sfera care îl închide e semnul care îl semnifică drept prezență ce își luminează orizontul. Orizontul acesta trebuie întunecat, pus în lumina eclipsei, laolaltă cu prezența care se odihnește în el. Se cere arătat pentru a fi desființat, mărturisit pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pasă de cuvântul care o spune. Se spune singură, arătându-se așa cum este, desprinsă - laolaltă cu râul - de preaplinul unei intenții, al unei vizări cu privire la. Între glasul păsării și colină, pajiștea e intervalul inaparent, golul unei transparențe de neprivit. Spațiul invizibil - invizabil - al retragerii din vedere: "pe când/ pădurea refuză orice refugiu, orașul se retrage/ lent din ochi, apele/ alunecând tăcute/ într-un sentiment de orizont al iernii". Niciun reper stabil, niciun azil în care privirea s-ar putea refugia, pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ni se prezintă este paradoxul unui nu-încă și proiecția într-un va fi care deja este, advenirea prevenitoare a sfârșitului în prezent. Cum vine clipa de la capătul timpului în cea care e încă în curgere, substituindu-i vizibilul proxim cu invizibilul avut în vedere? Și apoi, acest neajuns al clipei care va să fie apare el în oprirea bruscă, în carența unui prezent retezat, sau în chiar miezul mișcării căreia îi imprimă un alt sens? O clipă imprevizibilă care vine din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar de ceea ce sus îl dezleagă, vine în lumină, trece în netrecător. Iar ceea ce trece se distanțează, își arată o clipă imaginea înainte ca ea să dispară, lăsând vederea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
această distanțare fără limite, în absența căreia imaginea nu ar fi cu putință? Cum putem înțelege ceva ce se pune și crește în vedere, dar pe care nu îl avem ca atare în vedere? Nu e însă o creștere a invizibilului în vizibil, ci o potențare a vizibilului pe măsura unui altfel invizibil. Un fenomen de substrat care, fără să se manifeste în afară, face implozie, fisurează câmpul percepției sensibile, arată în adânc - și într-un plan răsturnat - altceva: "o dată la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putință? Cum putem înțelege ceva ce se pune și crește în vedere, dar pe care nu îl avem ca atare în vedere? Nu e însă o creștere a invizibilului în vizibil, ci o potențare a vizibilului pe măsura unui altfel invizibil. Un fenomen de substrat care, fără să se manifeste în afară, face implozie, fisurează câmpul percepției sensibile, arată în adânc - și într-un plan răsturnat - altceva: "o dată la o mie de ani ei se umplu de rouă/ roua acestor trandafiri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ei se umplu de rouă/ roua acestor trandafiri e la fel de adâncă precum mările/ dacă privești prin ea oricare margine a cerului se apropie/ pare că oricând poți strânge în palme cerul". Dacă intenționalitatea vederii nu poate umple donația excedentară a invizibilului, care i se prezintă drept gol de nevăzut, vederea se lasă umplută de ceea ce a golit-o. Imaginea nu e golul de vedere decât atât timp cât percepția e covârșită de mai-mult-decât-vizibilul inaparentului. Ea se umple însă intuitiv de îndată ce percepția consimte noului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de care vorbeam nu suferă aici vreo amputare; nu cu îngustarea unui unghi optic avem de a face. Perspectiva pe care o deschide apropierea limitelor nu înseamnă limitare, ci punere în vedere a departelui ca loc de aproape, a altuia invizibil drept posibil în cuprinsul extins, înălțat și adâncit deopotrivă, al vizibilului. A privi prin această imagine care se deschide în străfundul inimaginabil al lumii înseamnă a vedea altfel lumea și chiar, poate, a înțelege altfel decât a vedea. Cel ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
coborârii - fața se răsfrânge în chiar răsturnarea perspectivei. Unghiul de vedere e acum cu totul inversat, iar punctul din care se vede nu e termenul unei sosiri, ci începutul unei plecări. Perspectiva lăuntrică întoarce orizontul, căci tot ce era înainte invizibil își arată reversul, invizibil al vizibilului ieșit la lumină (inclusiv albul care se developează din apa neagră ca din propriul negativ). Vizibilul cuprins în ochi devine cuprinzător, căci el conține în sine invizibilul care apare în vedere. Pielea albă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în chiar răsturnarea perspectivei. Unghiul de vedere e acum cu totul inversat, iar punctul din care se vede nu e termenul unei sosiri, ci începutul unei plecări. Perspectiva lăuntrică întoarce orizontul, căci tot ce era înainte invizibil își arată reversul, invizibil al vizibilului ieșit la lumină (inclusiv albul care se developează din apa neagră ca din propriul negativ). Vizibilul cuprins în ochi devine cuprinzător, căci el conține în sine invizibilul care apare în vedere. Pielea albă a capului înveește pe dinăuntru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întoarce orizontul, căci tot ce era înainte invizibil își arată reversul, invizibil al vizibilului ieșit la lumină (inclusiv albul care se developează din apa neagră ca din propriul negativ). Vizibilul cuprins în ochi devine cuprinzător, căci el conține în sine invizibilul care apare în vedere. Pielea albă a capului înveește pe dinăuntru pentru ca lăuntrul să se dezvelească, la fel cum feței i se dezvăluie inaparentul care o învăluie: suprafața albă a luminii. Interiorul nu pune în evidență exteriorul; acesta din urmă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atunci, diafanul a ajuns să pătrundă în mod tacit nu doar orice știință optică, ci și întreaga reprezentare a lumii sub dublul său aspect sensibil și inteligibil, operând astfel, prin participarea sa la lumină, o veritabilă mutație între vizibil și invizibil" (p. 307). 1 Lucian Blaga, Psalm, în vol. În marea trecere (1924); Inima mea în anul..., ciclul Vârsta de fier (1940-1944), în vol. Poezii, Editura pentru literatură, București, 1962. 2 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în vol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
13 Interpretarea noastră are în vedere poemele de tinerețe ale lui Ion Barbu, publicate în periodice între anii 1918 și 1921, în Versuri și proză, ed. cit., pp. 75-109. 14 "Intuiția donatoare originară ne dăruiește presentimentul său", "un presentiment al invizibilului ascuns în interiorul vizibilului" (Michel Camus, op. cit., p. 34). 15 Aceleași elemente sunt reluate, nu peste mult timp, în concisul poem intitulat chiar Increat (în vol. Joc secund, 1930) și într-o viziune mai amplă în Oul dogmatic (1925), unde oul-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și aparența sensibilă" (ibidem, p. 200). Densitatea corporală a unei prezențe și urzeala subtilă a ceea ce aproape că nu e corp, vizibilitatea unei figuri (a unui sens), profilându-se prin cuvinte ca o umbră (o imagine), și totuși caracterul aproape invizibil al naturii sale aeriene, transparente, evanescente până la inconsistență" (ibidem, p. 202). 7 Poem datat 1913, inclus în vol. Scrieri (1968), în Adrian Maniu, Versuri, ed. cit., p. 264. 8 Vol. Drumul spre stele (1930), în Adrian Maniu, op. cit., p. 134
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de Jean-Luc Marion en Europe centrale et orientale" (Budapesta, 2010), din care cităm (în traducerea noastră): "Khôra se arată a fi un fel de "apariție" a cărei esență relevă, de fapt, inaparentul. Un inaparent totuși sensibil sau, mai curând, un invizibil redefinit ca frontieră ivită în chiar interiorul vizibilului" (Phénoménologie de l'inapparent et apophatisme chrétien, pp. 2-3). Textul a fost publicat cu titlul "De la théologie négative à la phénoménologie de l'inapparent" în Jean-Luc Marion. Cartésianisme, phénoménologie, théologie, dir. Sylvain
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Herméneutique et soufisme, Flammarion, Paris, 1983, p. 25). 2 Ilarie Voronca, Patmos și alte șase poeme, Editura Vremea, București, 1933, pp. 41-42 (ediție din care cităm în continuare). 3 "Nu mai există/ "Aproape" sau "Departe". Dar stăm pe o fâșie/ Invizibilă" (XXI. Ultima ușă a vorbelor, în ed. cit., p. 47). 4 "Timpul și spațiul albesc departe" (VI. De ce atâtea priviri?), Și nu mai e miazănoapte nici miazăzi nici răsărit nici apus" (XIX. Somnambul), în ed. cit., pp. 17, 35. 5
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
p. 168). 16 "Cu ochii măriți ca niște păsări pe care nu le mai încape cuibul" (XV. Eu sunt acel fără odihnă, în ed. cit., p. 35); stare extatică ce definește suprasaturarea vizibilului prin care se zăresc formele epifanice ale invizibilului: "Auz și văz. Ochi plini de constelații,/ Și norii străvezii pe frunți, pe voce. (...) E-adevărat? Extaz să te salut/ Tărâm al liniștii" (I. Hotarul de fum, în ed. cit., p. 5). Este vorba de supraabundența "mărimii" infinite a principiului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fuge de el însuși căutându-se pe sine; căci prin lumea simțurilor nu se vede decât așa cum se întrezărește sensul printre cuvinte, ori printr-o ceață semitransparentă lumea fanteziei, spre care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochiul trupesc ce trebuie închis - e oculus mentis, ochiul contemplației sau al inimii, "interior față de ochiul trupului și exterior față de ochiul lui Dumnezeu" ("Despre cuvântul lui Dumnezeu", IV, 2, în Meditații spirituale, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 63). 4 Invizibilul soare, vol. În dulcele stil clasic, în op. cit., p. 9. 5 Rugăciunea, vol. Măreția frigului (1972), în Nichita Stănescu, op. cit., p. 85. 6 Starea cântecului, vol. Măreția frigului, în op. cit., p. 115. 7 Anatomia, fiziologia și spiritul, vol. Epica Magna
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și a se lăsa posedat - așa cum se întâmplă în cazul privirii - ; "a vedea este acel mod de gândire care nu are nevoie de a gândi pentru a poseda Ființa (Wesen)" (ibidem, p. 301), căci vederea se lasă cuprinsă în raza invizibilului care străpunge vizibilul. În domeniul privirii domnește idolul, cel care se dă cu privire la, căci el "nu captivează privirea decât în măsura în care ceea ce e de privit îl cuprinde" (Jean-Luc Marion, Dieu sans l'être, Quadrige / PUF, Paris, 2002, p. 18). Privirea creează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
privirea nu vedea vizibilul, întrucât nu înceta să-l străpungă - să-l străpungă cu o privire pătrunzătoare" (ibidem, p. 20). În timp ce idolul rezultă din privirea care îl vizează, icoana convoacă vederea, lăsând vizibilul (...) să se satureze, puțin câte puțin, de invizibil" (ibidem, p. 28). 35 Orfeu și tentația realului, ed. cit., pp. 30, 31. 36 Ibidem, pp. 92-93. Căci "sentimentul sau ideea trăită nu se "traduc" în imagini: ele sunt efectiv imagini" (ibidem, p. 91). 37 Ibidem, p. 79. 38 Ibidem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Doinaș, op. cit., II, pp. 356-363. 42 Ogorul de dinainte de cuvânt (1988), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., II, p. 684. 43 Încet ca o pierzanie vine desăvârșirea, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în cele existente" (op. cit., p. 150). "Negația - comentează J.-L. Marion -, departe de a deschide către vid, degajează și sublimează o siluetă, așa cum sculptorul [sau pictorul, în cazul poemului lui Turcea, n. n.] eliberează din materia brută și vizibilă ceea ce face invizibil nevăzutul care trebuie văzut - forma însăși. Mai mult: odată eliberată statuia, vizibilitatea brută a materiei rămâne invizibilă, ba chiar, ca să zicem așa, trebuie să devină invizibilă, pentru ca în ea să apară chipul formei" (op. cit., p. 213). 85 "În icoană, esteticul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
degajează și sublimează o siluetă, așa cum sculptorul [sau pictorul, în cazul poemului lui Turcea, n. n.] eliberează din materia brută și vizibilă ceea ce face invizibil nevăzutul care trebuie văzut - forma însăși. Mai mult: odată eliberată statuia, vizibilitatea brută a materiei rămâne invizibilă, ba chiar, ca să zicem așa, trebuie să devină invizibilă, pentru ca în ea să apară chipul formei" (op. cit., p. 213). 85 "În icoană, esteticul încetează de a fi locomotiva expresiei: este detronat din funcția de dispecer al frumuseții și expresivității și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]