10,381 matches
-
Roșu"' din Delhi Marile temple din Chola JAPONIA ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Japonia este o țară cu civilizație aparte, cu un popor dăruit cu inteligență și hărnicie, asupra căreia a pogorât filozofia autodisciplinei, adusă din China de călugărul Dogen; poporul japonez a renunțat la izolarea de mai bine de două sute de ani și a decis să-și reconsidere atitudinea față de europeni, să depășească dramaticele consecințe ale unui militarism dur și să supraviețuiască dezastrului nuclear de la finalul celui de al Doilea Război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de două sute de ani și a decis să-și reconsidere atitudinea față de europeni, să depășească dramaticele consecințe ale unui militarism dur și să supraviețuiască dezastrului nuclear de la finalul celui de al Doilea Război Mondial 36. Samuraiul, modelul suprem al desăvârșirii japoneze, a răzbătut dincolo de trecutul plin de cruzime, sânge și sacrificiu, rămânând unul din miturile intangibile ale tradiției japoneze, suferind mai ales un plus de lumină spre libertate și rodnicie pentru a risipi norii și a readuce zorile în Țara Soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unui militarism dur și să supraviețuiască dezastrului nuclear de la finalul celui de al Doilea Război Mondial 36. Samuraiul, modelul suprem al desăvârșirii japoneze, a răzbătut dincolo de trecutul plin de cruzime, sânge și sacrificiu, rămânând unul din miturile intangibile ale tradiției japoneze, suferind mai ales un plus de lumină spre libertate și rodnicie pentru a risipi norii și a readuce zorile în Țara Soarelui Răsare. Saltul din feudalism, recuperarea în doar câteva decenii a rămânerilor în urmă, participarea la înfrângerea Germaniei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dată de bărbați; procentul este în schimbare; un număr destul de mare de femei sunt angajate în firme nipone. Scurtă istorie Japonia datează din anul 660 î.e.n. Două cronici: Koji-Ki și Nihon Shoki reprezintă cele mai vechi izvoare scrise de istorici japonezi, prima cronică transcrisă în anul 712 e.n. și cea de a doua în anul 720 e.n.; aceste două documente au înregistrat evenimentele cele mai importante ale secolelor VII î.e.n. și până în secolul VII e.n. Cronica Nihon Shoki se referă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
aceste două documente au înregistrat evenimentele cele mai importante ale secolelor VII î.e.n. și până în secolul VII e.n. Cronica Nihon Shoki se referă la anul 660 î.e.n., în care primul împărat al Japoniei Jimmu a urcat pe tron, fondând Imperiul Japonez. Primii locuitori ai Japoniei au fost Jomonii, care au trăit pe teritoriul japonez între anii 10.000 î.e.n. și 300 î.e.n., numele lor fiind dat de tipul de vestigii din lut găsite de cercetătorii arheologi și istorici. O populație tribală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și până în secolul VII e.n. Cronica Nihon Shoki se referă la anul 660 î.e.n., în care primul împărat al Japoniei Jimmu a urcat pe tron, fondând Imperiul Japonez. Primii locuitori ai Japoniei au fost Jomonii, care au trăit pe teritoriul japonez între anii 10.000 î.e.n. și 300 î.e.n., numele lor fiind dat de tipul de vestigii din lut găsite de cercetătorii arheologi și istorici. O populație tribală numită Ainu, descendentă a Jomonilor, popula toate insulele japoneze în mileniile 1 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
au trăit pe teritoriul japonez între anii 10.000 î.e.n. și 300 î.e.n., numele lor fiind dat de tipul de vestigii din lut găsite de cercetătorii arheologi și istorici. O populație tribală numită Ainu, descendentă a Jomonilor, popula toate insulele japoneze în mileniile 1 și 2 î.e.n.; popoare invadatoare din zonele asiatice au început ulterior expediții de cuceriri, determinând deplasarea populației Ainu către părțile de nord și est ale insulei Honshu. Împăratul Jimmu, conform cronicilor, și-a stabilit domnia în Kyushu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dispărut familia Hojo și a apărut familia Ashikaga, shogunii acesteia dobândind controlul propriu asupra întregii Japonii. Clasa feudalilor Daimya și clasa preoților budiști nu au putut fi controlate. Ordine au reușit să pună în secolul al XVI-lea în imperiul japonez: Oda Nobunaga (familia Tara) Toyotomi Hideyoshi, urmașul lui Oda și succesorul lui Hoeyoshi Ieyasua primul shogun din clanul Tokugawa, care a condus țara timp de două secole și jumătate. Acesta din urmă a mutat capitala la Edo, numită mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
-lea, următoarele două secole au reprezentat o perioadă de stagnare și consolidare a feudalismului. Bushido, codul războinicilor feudali, a devenit norma de conduită pentru nobilime și războinicii profesioniști, samuraii. În anul 1720, a fost eliminată interdicția asupra cărților europene. Imperiul japonez a desfășurat o politică externă din ce în ce mai agresivă: în anul 1879, Japonia a cerut Insulele Ryukyu, protectorat japonez din anul 1609; obținerea controlului asupra Coreei a constituit un alt pas în politica japoneză; conflictul cu China, în Coreea, a determinat războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
feudali, a devenit norma de conduită pentru nobilime și războinicii profesioniști, samuraii. În anul 1720, a fost eliminată interdicția asupra cărților europene. Imperiul japonez a desfășurat o politică externă din ce în ce mai agresivă: în anul 1879, Japonia a cerut Insulele Ryukyu, protectorat japonez din anul 1609; obținerea controlului asupra Coreei a constituit un alt pas în politica japoneză; conflictul cu China, în Coreea, a determinat războiul chino-japonez (1894-1895), terminat în favoarea Japoniei; conform tratatului (Shimonoseki), China a cedat Taiwanul și Insula P'enghu; în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a fost eliminată interdicția asupra cărților europene. Imperiul japonez a desfășurat o politică externă din ce în ce mai agresivă: în anul 1879, Japonia a cerut Insulele Ryukyu, protectorat japonez din anul 1609; obținerea controlului asupra Coreei a constituit un alt pas în politica japoneză; conflictul cu China, în Coreea, a determinat războiul chino-japonez (1894-1895), terminat în favoarea Japoniei; conform tratatului (Shimonoseki), China a cedat Taiwanul și Insula P'enghu; în locul sudului Manciuriei, la intervenția Rusiei, Franței și Germaniei, Japonia acceptă compensații financiare. În anul 1900
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și Hainan au fost retrocedate Chinei. Rusia a ocupat Insulele Kurile și Karafuto (redevenită Sahalin). Toate insulele din Pacific ocupate de Japonia în timpul conflagrației mondiale au fost luate de S.U.A. sau au fost trecute sub mandat O.N.U. Insulele japoneze au fost ocupate de armata americană. Pentru elaborarea proiectului de tratat de pace au fost invitate de S.U.A. 55 de state; R. P. Chineză și China naționalistă (Taiwan) nu au fost invitate. La conferința de pace, deschisă la 1 septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Iugoslavia, care au refuzat invitația. Tratatul a fost semnat de 49 de state, inclusiv Japonia, cu excepția Cehoslovaciei, Poloniei și U.R.S.S. SUA și Japonia au semnat un tratat bilateral separat, referitor la staționarea unor trupe pe timp determinat pe teritoriul japonez. Suveranitatea deplină a Japoniei a devenit efectivă la 28 aprilie 1952. S.U.A. și Japonia au semnat un tratat militar, referitor la fabricarea în Japonia de arme după specificație americană. Japonia și U.R.S.S. au pus capăt în anul 1956 stării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
decembrie 1956, iar la 15 ianuarie 1958, Japonia a devenit membru nepermanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. Disputele teritoriale dintre U.R.S.S. și Japonia au continuat și în cursul anilor '90, constituind și subiectul întâlnirii dintre primul-ministru japonez Hashimoto și președintele rus Boris Elțin, în 1996. Acordul de cooperare militară japono-american, semnat în anul 1996, se referea la sprijinul pe care îl acordă Japonia forțelor americane în operațiuni de menținere a păcii sub mandat O.N.U.; S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Creștinismul a fost introdus în Japonia de misionari portughezi încă din secolul al XVI-lea. Cele două principale religii în Japonia sunt: Șintoismul și Budismul, fiind respectate de majoritatea japonezilor. Religia de baștină a Japoniei este Shinto. Potrivit unei legende japoneze, cele trei obiecte sacre ale puterii japoneze, considerate permanent simboluri imperiale, semnificând putere, bani, cunoaștere, au fost: spada, giuvaerul și oglinda, dăruite zeiței soarelui. Mai importantă decât armele și averea este cunoașterea, de care sunt dependente amândouă. În anul 1990
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
misionari portughezi încă din secolul al XVI-lea. Cele două principale religii în Japonia sunt: Șintoismul și Budismul, fiind respectate de majoritatea japonezilor. Religia de baștină a Japoniei este Shinto. Potrivit unei legende japoneze, cele trei obiecte sacre ale puterii japoneze, considerate permanent simboluri imperiale, semnificând putere, bani, cunoaștere, au fost: spada, giuvaerul și oglinda, dăruite zeiței soarelui. Mai importantă decât armele și averea este cunoașterea, de care sunt dependente amândouă. În anul 1990, Japonia a devenit a treia națiune, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a Japoniei era încă în urmă. Relațiile româno-japoneze 1. Relațiile româno-japoneze sunt de dată relativ recentă, situație explicabilă prin depărtarea geografică dintre cele două țări și condițiile istorice în care au trăit și s-au dezvoltat poporul român și poporul japonez. Țările Române, angajate, timp de secole într-o luptă grea, dusă pentru existență, au manifestat, în mod firesc, interes pentru țări situate în zona geografică din care făceau parte acestea, căutând să stabilească legături cu acele state care le puteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
prin dorința firească de a cunoaște în mod nemijlocit relațiile româno-japoneze. În anul 1898, inginerul român Bazil Assan întreprindea o călătorie lungă în jurul lumii, oprindu-se și la Tokio, unde a avut discuții cu vice-ministrul comunicațiilor cu privire la prelungirea liniilor maritime japoneze până la portul Constanța. B. Assan a apreciat că piața Extremului Orient ar fi deosebit de atrăgătoare pentru o serie de produse de export românești, ca: petrolul, grânele, lemnul și sarea. După întoarcerea sa la București, el a ținut, în anul 1899
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
poate fi considerat schimbul de mesaje realizat în anii 1880-1881 între Carol I și împăratul Japoniei la scurt timp după cucerirea independenței de stat a României. Legația României la Paris a primit la 10-22 iulie 1880 instrucțiuni să transmită Legației japoneze scrisoarea regelui Carol I, prin care se notifica împăratului Japoniei că România a devenit stat independent, suveran și exprima și dorința "de a se vedea stabilindu-se relații de bună, cordială înțelegere între cele două țări". Ministrul plenipotențiar Mihail Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
unui diplomat japonez care urma să plece la Tokio. În iulie 1881, Legația română la Paris a înaintat la M.A.E. răspunsul împăratului Japoniei. Astfel, a avut loc inaugurarea în anul 1902 a contactelor diplomatice între plenipotențiarii români și japonezi. Ambasadorul japonez N. Makino, acreditat în Austro-Ungaria, a rugat pe ministrul român la Viena, Emil I. Ghica, să informeze, confidențial, guvernul român asupra posibilului consimțământ privind înființarea unei Legații a Japoniei la București, precum și asupra încheierii unui tratat de comerț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
japonez care urma să plece la Tokio. În iulie 1881, Legația română la Paris a înaintat la M.A.E. răspunsul împăratului Japoniei. Astfel, a avut loc inaugurarea în anul 1902 a contactelor diplomatice între plenipotențiarii români și japonezi. Ambasadorul japonez N. Makino, acreditat în Austro-Ungaria, a rugat pe ministrul român la Viena, Emil I. Ghica, să informeze, confidențial, guvernul român asupra posibilului consimțământ privind înființarea unei Legații a Japoniei la București, precum și asupra încheierii unui tratat de comerț și altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
să stabilească relații comerciale, să încheie cu Japonia convenții de comerț, extrădare etc., care ar facilita dezvoltarea raporturilor lor și relațiile de prietenie dintre cele două țări37. Referitor la înființarea Legației române la Tokio, M.A.E. preferă ca trimisul japonez să aibă reședința permanentă la București; partea română ar fi acceptat ca ministrul Japoniei, acreditat pe lângă o mare putere, să fie concomitent numit și în România, dar în situația când acreditarea era în țări care nu erau superioare României, reședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că "pentru moment România nu va avea o Legație la Tokio, dar, totuși, guvernul român nu va lăsa să-i scape nici o ocazie pentru a mărturisi interesul pe care-l arată relațiilor cu Japonia"38. Primul sondaj inițiat de partea japoneză nu s-a soldat cu stabilirea relațiilor diplomatice. Ambasadorul nipon la Viena a informat la 8-12.XII.1903 că, din motive bugetare, guvernul Japoniei se vede în situația să se abțină, deocamdată, de la crearea unei Legații în Europa. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vor începe în curând și noul tratat cu România va fi încheiat fără mare dificultate"40. N. Xenopol nu a reușit să-și ducă la îndeplinire misiunea sa deoarece, după o scurtă suferință, a decedat. În semn de prietenie, guvernul japonez i-a organizat adevărate funeralii naționale. Postul de ministru plenipotențiar la Tokio a rămas vacant până în anul 1920 (22 octombrie), când M. Mavrocordat a fost trimis de la Viena la Tokio. La data de 12 martie 1922, s-a înființat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
octombrie), când M. Mavrocordat a fost trimis de la Viena la Tokio. La data de 12 martie 1922, s-a înființat și prima Legație a Japoniei la București, care a funcționat, fără întrerupere timp de 20 de ani. Primul trimis extraordinar japonez a subliniat, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, dorința Japoniei de a strânge mai mult legăturile de prietenie cu România, care există atât de fericit între cele două națiuni. Dar la 1 aprilie 1922, Ministerul Afacerilor Străine al României a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]