5,961 matches
-
Corpului Vânătorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza în anul 1922 că "un valoros ofițer, de nădejde, înzestrat cu deosebite calități". În 1932 este numit la comanda unui batalion de munte în Sighetul Marmației unde a primit gradul de locotenent colonel, până în 1937, când este avansat colonel. În 1940 este desemnat comandant adjunct al Brigăzii 1 Mixtă Munte. În 1941 pentru curajul și dârzenia de a-si fi condus trupele, la forțarea Nistrului, a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul
Leonard Mociulschi () [Corola-website/Science/307419_a_308748]
-
cariera militară la 1 iulie 1911, în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab” Brăila. A participat la cel de al doilea război balcanic (1913), fiind apreciat de șefii direcți ca un ofițer inteligent, disciplinat, tenace și perseverent. Avansat la gradul de locotenent în anul 1916 a luat parte la manevra de la Flămânda, ca o încercare de a-l nimici pe inamic prin acțiuni purtate la sud de Dunăre, în spatele forțelor lui Mackensen. Ion Dumitrache a fost rănit în luptele din 1916 și
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
Sammur (1925-1926). Dupa întoarcerea în țară este numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". În 1917 este promovat locotenent. S-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz, în timpul atacului de pe 31 iulie/13 august 1917 asupra Dealului Tarapan, comandând o secție de mitraliere în zona cotei 703. Îngropat de explozia unui proiectil de 150 mm., a
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
în Franța pentru a urma pilotajul, în vederea completării nevoilor de încadrare ale aviației. După doi ani petrecuți pe băncile Școlii speciale de aviație va obține cu succes brevetul de pilot. Revine apoi în țară, unde este avansat la gradul de locotenent și este numit instructor la Școala de la Tecuci. Mai târziu devine șef de pilotaj. În aceste funcții Jienescu a format un număr mare de piloți, care au devenit ulterior cadrele necesare unităților de aviație. În istoria aviației românești urmează o
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
relief, condiții meteorologice, reies de la sine. Jienescu nu era străin față de asemenea raiduri. În anul 1929 ocupase locul I la un concurs al Micii Antante și Poloniei. România a participat cu avioane monoloc de vânătoare pilotate de maiorul Gh. Jienescu, locotenenții Constantin Tănăsescu Eugen Pârvulesu și Gogu Ștefănescu. Itinerariul stabilit pentru concurs a fost București - Iași - Varșovia - Praga - Belgrad - București. Din cele 24 de avioane ale celor patru țări participante la concurs, au termint concursul aterizând la București numai zece, din
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
consumului corespunzător de benzină. Viteza medie de zbor nu a scăzut sub 160 de km/oră. Echipajele au constituite astfel încât la bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
sub 160 de km/oră. Echipajele au constituite astfel încât la bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aerodromul Băneasa unde sunt întâmpinați de o
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
bordul fiecărui avion să fie unul dintre participanții la primul raid unul nou venit în echipă astfel: avionul YR-ACK locotenent - comandorul George Davidescu și căpitan - comandorul Gheorghe Jienescu; avionul YR-ACL locotenent - comandorul Alexandru Cernescu și căpitanul Gheorghe Olteanu; avionul YR-ACM locotenent - comandorul Mihail Pantazi și maistrul mecanic Anton Stengher Iată cum s-a desfășurat cronologic acest raid: Reîntoarcerea în țară s-a făcut pe aerodromul Băneasa unde sunt întâmpinați de o mulțime de oameni. Eroii sunt întâmpinați de înalte personalități ale
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
Armatei Imperiale și Regale Austro-Ungare, apoi general de divizie în România Mare, director al stațiunii Băile Herculane și arheolog. provenea dintr-o veche familie din Macedonia românească venită pe la începutul secolului al XVII-lea in Banat. Tatăl său a fost locotenentul de grăniceri Nistor Cena. A fost rudă apropiată cu generalul Traian Doda (1822-1895). Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi Școala Specială de Pionieri de la Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes. În
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
Cena. A fost rudă apropiată cu generalul Traian Doda (1822-1895). Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi Școala Specială de Pionieri de la Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes. În 1863 a devenit locotenent în Regimentul 64 de infanterie românesc. S-a remarcat în timpul Războiuuil Austro-Prusac împotriva Prusiei, luând parte la celebra bătălie de la Königgrätz din 1866. Cu gradul de locotenent major (1873), între anii 1874 și 1879, a fost profesor la Liceul Militar
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes. În 1863 a devenit locotenent în Regimentul 64 de infanterie românesc. S-a remarcat în timpul Războiuuil Austro-Prusac împotriva Prusiei, luând parte la celebra bătălie de la Königgrätz din 1866. Cu gradul de locotenent major (1873), între anii 1874 și 1879, a fost profesor la Liceul Militar din Timișoara. În anul 1879 a devenit căpitan. În 1881 a fost trimis la Viena și de aici în Bosnia și Herțegovina, unde s-a remarcat ca
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
școlar rezultate dintre cele mai bune, a fost primit pe ziua de 29 octombrie 1836 la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, pe care a absolvit-o cu rezultate excelente. După absolvirea cursului superior ca sublocotenent, a fost încadrat ca locotenent în regimentul de infanterie "Erzherzog Franz Ferdinand d’Este" nr. 32 la 30 septembrie 1844. La 20 august 1848 a fost avansat la gradul de locotenent-major, în care calitate s-a distins în luptele din 1848 și 1849 în Italia
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
și București. A absolvit cursurile Școlii Militare Superioare de Marină din Constanța, ale Facultății Arme, Secția Marină din cadrul Academiei Militare Generale și pe cele ale Facultății de Drept a Universității București. După absolvirea facultății, a fost înaintat la gradul de locotenent. În anul 1955, și-a început cariera de ofițer de marină, îndeplinind pe rând funcțiile de comandant Unitate de Luptă Navigație pe monitorul 1 (septembrie 1955 - octombrie 1956), ofițer secund pe dragorul de radă 17 din Divizionul 174 Dragoare de
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia executării celui dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia (km 703), operațiune de pionierat pentru Flotila Română. În anul 1878 a fost înaintat la gradul de locotenent, iar apoi în 1881 la cel de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul 1887 căpitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior și numit
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
de supraveghere a construcțiilor crucișătorului la Newcastle (Anglia) și a torpiloarelor la Le Hâvre (Franța). S-a căsătorit în anul 1889 la Galați cu Emilia Cătățeanu și împreună au avut 4 copii. În anul 1887, este înaintat la gradul de locotenent, apoi în perioada 1889-1892 a fost îmbarcat pe crucișătorul „Elisabeta”, a participat la voiaje în Marea Mediterană, comandantul navei, colonelul Vasile Urseanu, notându-l: „Ca ofițer de calcul și tir a condus în mod excelent. Este capabil, instruit, inteligent și studios
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
cariera armelor, intrând în septembrie 1849 în Legiunea de Cadeți, înființată în Moldova, în anul 1845. În anul 1851, a absolvit cursurile organizate pentru cadeți, obținând gradul de sublocotenent. După trei ani, în 1854, a fost avansat la gradul de locotenent și a intrat în flotila moldoveană, unde în primii ani de activitate a îndeplinit funcția de comandant al punctului Ismail, din anul 1856 având gradul de căpitan. În anul 1860 a avut loc unirea flotilelor celor două Principate Române (Moldova
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
a fost un colonel român, care a deținut funcția de comandant al Flotilei Române între 1860 și 1864. Locotenentul din Corpul Grănicerilor a fost transferat în Marină, fiind numit comandant al bricului goeleta "Emma", cea dintâi navă cu destinație militară din Flotila Moldovei, intrată în dotare în anul 1843. Începând din acest moment a înaintat în ierarhia militară până la
Nicolae Steriade () [Corola-website/Science/307473_a_308802]
-
E.C.P. la Pitești (iul. - sept. 1945), cursul academic superior de perfecționare comandanți și șefi de state majore de mari unități de pe lângă Academia Militară Generală (ian. - iul. 1953) Grade militare: soldat (apr. 1943), caporal (1943), sergent (1945), sergent major (sept. 1945), locotenent comandor (oct. 1949), căpitan de rangul 2 (aug. 1950), căpitan de rangul 1 (1951), contraamiral (2 oct. 1952), în rezervă la 6 mai 1968, viceamiral (r) - 8 mai 1971. Funcții: funcționar de bancă (sept. 1936 - mai 1941), internat politic (mai
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
sublocotenent. Timp de câțiva ani timp, a îndeplinit funcția de ofițer secund și comandant pe nava «Ștefan cel Mare» (1866-1871) și apoi comandant pe nava «România», nave aflate în dotarea Flotilei Române în perioada respectivă, fiind avansat la gradul de locotenent (1869) și apoi la gradul de căpitan (1871). În anul 1873, căpitanul Murgescu a fost numit la comanda canonierei «Fulgerul», noua navă a flotilei române, construită în șantierele din Toulon (Franța), fiind însărcinat cu aducerea în țară a acesteia și
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
adoptată Legea de organizare a Marinei Militare, care a avut în vedere evoluțiile ce s-au produs în ultimele decenii în această arma. Noua lege a statuat, pentru prima dată, gradele specifice Marinei Militare: amiral, viceamiral, contraamiral, comandor, capitan comandor, locotenent comandor. În aceasta situație generalul Ion Murgescu a fost trecut printre primii în corpul ofițerilor de marină, gradul de general fiindu-i echivalat cu acela de amiral. La 10 mai 1911 a fost înaintat la gradul de viceamiral în rezervă
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
Comandant de Pluton la Divizionul de Artilerie Călăreață. În 1913 ia parte la al II-lea Război Balcanic la comanda Bateriei 6 Artilerie. Se înscrie la Școala Specială a Artileriei și termină al doilea din 41 de elevi fiind promovat locotenent și mutat la Regimentul 3 Obuziere. În campania din 1916 a comandat Bateria a 6-a din Regimentul 3 Obuziere. La 1 aprilie 1917 este avansat căpitan. Între 1918 - 1919 a fost profesor și Șef al Biroului Mobilizare. După terminarea
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]
-
denunțat politica externă țaristă, inclusiv arbitrariul anexării Basarabiei la Imperiul Rus. După terminarea studiilor în Franța, Rakovski, recent căsătorit în 1898 cu militanta Elizaveta Pavlovna Riabova, și-a satisfăcut serviciul militar în armata română ca medic militar cu gradul de locotenent în regimentul nr 9 de cavalerie postat la Constanța. Apoi a plecat cu soția la Sankt Petersburg. A fost însă expulzat de acolo curând și s-a reîntors în Franța. Între 1900-1902 a putut domicilia din nou în capitala Rusiei
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
cursurilor școlii franceze, a obținut gradul de sublocotenent și a mai rămas doi ani în Marina Franceză, fiind îmbarcat pe nava-școală de aplicație "Jean Bart". În anul 1867, s-a reîntors în România, fiind avansat în 1868 la gradul de locotenent și numit comandant al navei "România". Este înaintat apoi la gradul de căpitan (1870) și i se încredințează comanda navei "Ștefan cel Mare", în 1871. La data de 1 ianuarie 1874 a fost avansat la gradul de maior și numit
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
nave otomane, la care a participat direct. Pentru activitatea sa, maiorul Dimitrescu Maican a fost decorat cu Ordinele "Steaua României" și "Coroana României". Și de această dată a condus Marina Militară Română o perioadă scurtă, fiind avansat la gradul de locotenent colonel în data de 1 decembrie 1877, ocazie cu care a predat comanda flotilei maiorului Ioan Murgescu. Locotenent-colonelul revine pentru a treia oară la comanda Flotilei Române la data de 8 aprilie 1879, deținând această funcție până la 10 mai 1888
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
în dotarea acestui Corp în perioada respectivă, fiind ofițer secund pe nava "România" (1869-1870) și apoi pe nava „Ștefan cel Mare” (1870-1872). Urseanu a efectuat numeroase marșuri de instrucție pe Dunăre. În anul 1871 a fost avansat la gradul de locotenent. Ca urmare a intervenției ministrului de război, general Ioan Emanoil Florescu, pe lângă guvernul Franței, în anul 1872, Vasile Urseanu a fost trimis la studii la Școala Navală din Brest (Franța), unde a fost îmbarcat pe nava-școală „Borde”, remarcându-se prin
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]