5,376 matches
-
Gheorghe, în prezența mitropolitului primat al României, Nifon, și a unui numeros public. Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinților. Festivitățile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 și 23 octombrie 1955. Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite și slujbele de pomenire ale Sfântului, precum și viața sa și felul zugrăvirii chipului
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
Petre Gigea-Gorun la aniversarea sa"”, Cuvântul Libertății din 31 martie 2005; · Georgică Bercea-Florea, „"Un ministru de Finanțe își amintește"”, revista Historica nr. 1(8) mai 2005; · Ion Dodu Bălan, " Trei cărți deosebite: Din amintirile Craiovei, Lumini de amurg, Dramă la mânăstire", 3 aprilie 2005; · Florea Dumitrescu: "Prin China milenară și misterioasă" - Cuvânt înainte, 2005; · Marian Barbu, "Originalitatea, dincolo de asimilare", "Sub sabia timpului", rev. Rațiunea, septembrie 2005; · Maria Ionică, dr. în științe: “"Culisele Diplomației româno-franceză"”(Din însemnările unui ambasador român la Paris
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
vârtej de vale neguros" și după un mers îndelungat, zărind "adânc sub dînsul o mică țintă de lumină", se apropie de sursa luminii: "o moară cu o singură roată ce se învărtea grozav" ; alte tărâmuri sunt fie fie suspendate cvasiaerian ("mânăstirea Calu-Gastru, într-un pai reazemă și într-un păr spânzură"), fie terestre, dar strict inițiatice (Mânăstirea Albă, din "al mării negre prund", construită de Sfântul Soare, cu aceste repere: "Nici de largă nu-i prea largă / Făr-cuprinde lumea-ntreagă, / Nici
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
de lumină", se apropie de sursa luminii: "o moară cu o singură roată ce se învărtea grozav" ; alte tărâmuri sunt fie fie suspendate cvasiaerian ("mânăstirea Calu-Gastru, într-un pai reazemă și într-un păr spânzură"), fie terestre, dar strict inițiatice (Mânăstirea Albă, din "al mării negre prund", construită de Sfântul Soare, cu aceste repere: "Nici de largă nu-i prea largă / Făr-cuprinde lumea-ntreagă, / Nici de naltă nu-i prea naltă, / Făr cu turnul sus la nori")
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
cea mai veche carte datată din Țara Românească cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București. În secolul al XV-lea și în următoarele, școala de copiști înființată de ucenicii lui Nicodim la Mânăstirea Tismana a continuat seria scrierilor religioase chiar daca la început, copiștii neștiutori de carte doar desenau slovele slavone. Transilvania a intrat sub sfera de dominație maghiară pe la sfârșitul secolului al 11-lea și astfel evoluția culturii române a fost acolo prin
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
la Constantinopol, unde își petrece tinerețea. Era cel mai mare dintre frații săi, Macarie și Theodosie, și surorile sale, Epiharis și Theodota. Mama și surorile lui Grigore Palamas au devenit și ele călugărițe. Între 1318 și 1326 se află la Mânăstirea Vatoped, în Muntele Athos, unde a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim de la Vatoped. După moartea Părintelui Nicodim, Părintele Grigore Palamas a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor s-a tranferat
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Vârful Bivolul, având 1.530 m. sunt recunoscuți pentru intensă viața monahala și numărului destul de mare mare de pustnici ce au trăit solitari de secole prin păduri, pentru descrierea pe care le-o oferă Calistrat Hogaș în drumul său pe la mânăstirile nemțene - în opera să "„Pe drumuri de Munte”" și datorită locului în care Mihail Sadoveanu a plasat dramă Vitoriei Lipan din românul Baltagul. Existența pe partea superioară a culmilor a pajiștilor montane, a favorizat dezvoltarea păstoritului, ocupație din care derivă
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
audiență, iar Suvorov, bolnav și epuizat, a murit pe data de 18 mai 1800. La înmormântarea sa au participat dintre persoanele de vază din capitala imperială doar ambasadorul britanic și poetul Derjavin. Suvorov este înmormântat în Biserica Bunei Vestiri a Mânăstirii Alexandru Nevski, pe piatra sa de mormânt fiind scris un text simplu: „Aici se odihnește Suvorov”. La un an de la moartea lui Suvorov, noul țar Alexandru I al Rusiei a ridicat un monument în cinstea generalisimului pe Câmpul lui Marte
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
dat voie a se închide. E trist, Domnule Ministru, a ne uita la zidurile bisericii și să nu putem merge într-însa spre slujbă. Suntem aici ca să suferim lipsa ei, căci glasul ce am ridicat strigând să ni se repare mânăstirea ni s-a răgușit; nu mai avem nici unde trăi, căci au căzut uși, ferestre, tavanul, pericol ce ar face să se pună la cale reparația mănăstirii". Mănăstirea a avut un rol de prim ordin în rețeaua așezămintelor sfinte din
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina. În prezent mănăstirea găzduiește 6 măicuțe, stareță fiind monahia Agnia Ciuban. Cu o înălțime maximă de 78 m, biserica mânăstirii Săpânța-Peri se situează în prezent pe locul 3 între lăcașurile de cult din România, după catedrala ortodoxă din Timișoara și biserica romano-catolică Sf.Mihail din Cluj, și înaintea altor edificii impozante de zid, precum bisericile evanghelice din Bistrița sau Sibiu
Mănăstirea Săpânța-Peri () [Corola-website/Science/306358_a_307687]
-
autonomie locală, ca și celelalte banate ale regatului Ungar, ce se înșirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia. Pentru a converti bănățenii, români și sârbi, la catolicism, regii maghiari favorizează la Cenad (pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de Jos, unde condițiile de locuire erau prielnice, populația era numeroasă și comerțul înfloritor. Conform cronicii lui Nestor, cronicar rus din secolul XII, cneazul de Kiev, chemat de bizantini să lupte împotriva bulgarilor, a descoperit în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ar fi dat totuși seama de valoarea lor pentru studiul istoriei. De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înțelesesem eu, dintre acele replici se mai salvaseră doar două bucăți, care se aflau la muzeul Mânăstirii Sinaia." Iar, "într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte îndrăgostit de comori, de munții Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peștera lui Zalmoxis, care avea o
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
cartea sa.” Un personaj misterios și controversat, Vitalie Ustroi, originar din Moldova de peste Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de pe șantierul Castelului Peleș, ci acestea s-ar fi aflat în posesia Mânăstirii Sinaia care, ca multe alte vechi așezăminte creștine, s-ar fi ridicat pe o capiște (vechi altar al cultului zalmoxian). Astfel, aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija inițială a preoților daci, fiind apoi transmise
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
efectuat de Tocilescu în 1890), nu există informații referitoare la epocile ulterioare. Totuși, Aurora Pețan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios: Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau, în liniște, călugării solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
în bordeie de piatră și în schituri de lemn, pentru ca departe de lume și de zgomotul ei să trăiască în abnegație totală pentru Iisus Hristos.” Astfel, „au fost construite și cele două schituri: schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, și schitul Sfântul Nicolae, la 1 km.” Interesantă este și următoarea mărturisire, cuprinsă în volum: Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora Pețan unui ziar publicat în Toronto, aceasta vorbește despre același personaj misterios („al cărui nume nu vi-l
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
că sunt falsuri. Generația după Pârvan, la fel, le-a considerat niște falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii"", declara academicianul în 2004, într-un interviu. Și el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: "eu le-am preluat de la generația dinaintea mea drept "falsurile lui Hașdeu"". Un prim suspect de fals în cazul plăcilor de la Sinaia este Bogdan Petriceicu Hasdeu. Despre el, P.P.Panaitescu afirmă
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Sinaia”, la Congresul Internațional de Dacologie, cerând autorităților să se implice în rezolvarea cazului dispariției tezaurului original. Cu același prilej, Deac a prezentat mai multe imagini cu tăblițe, deși la vremea aceea se vorbea doar de cele două piese de la Mânăstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo încă nu apăruse. În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
via Constanța - România. O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri neavând ctitori sfinți canonizați, pentru a sublinia importanța vechilor mânăstiri, Tismana, Cozia, ș.a., s-a folosit sintagma "Mânăstirea voievodală" . Considerat "de facto" sfânt încă din timpul vieții, iar în decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfântul Nicodim de la Tismana, în
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Mănăstirii Tismana, fiind o recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri neavând ctitori sfinți canonizați, pentru a sublinia importanța vechilor mânăstiri, Tismana, Cozia, ș.a., s-a folosit sintagma "Mânăstirea voievodală" . Considerat "de facto" sfânt încă din timpul vieții, iar în decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfântul Nicodim de la Tismana, în anul 1955, Biserica Ortodoxă Română, fiind mitropolit al Olteniei Firmilian
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri neavând ctitori sfinți canonizați, pentru a sublinia importanța vechilor mânăstiri, Tismana, Cozia, ș.a., s-a folosit sintagma "Mânăstirea voievodală" . Considerat "de facto" sfânt încă din timpul vieții, iar în decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfântul Nicodim de la Tismana, în anul 1955, Biserica Ortodoxă Română, fiind mitropolit al Olteniei Firmilian Marin, l-a canonizat de "iure", stabilind și
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
bulgare din Turcia, și de aceea la ea a participat întreaga națiune bulgară. Conflicte bisericești între bulgari și greci au avut loc în 1836 la Stara Zagora și în 1838 la Târnovo, lupta bulgarilor fiind condusă de învățatul călugăr al mânăstirii Rilo, Neofit Bosveli din Kotel, figură marcantă a emancipării bisericești bulgare, el fiind denunțat și exilat la Athos, pe motivul că a pornit poporul bulgar la luptă. Împreună cu un alt călugăr, Ilarion Mihailovski, cei doi au alcătuit primul program de
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
sa de evrei. După 1945, Bulgaria s-a aflat în limitele granițelor Blocului Sovietic, dar a reușit să-și restabileasacă relațiile economice, politice și culturale cu Vestul Europei. În 1946, când se sărbătoreau 1.000 de ani de existență a mânăstirii Rilo, marele patriot Gheorghe Dimitrov a afirmat că fără jertfa mânăstirilor și bisericilor ortodoxe bulgare n-ar fi fost posibilă renașterea statului bulgar. În 10 mai 1953, Biserica ortodoxă Bulgară a fost desemnată patriarhie, iar patriarhul ecumenic Atenagoras I (1949-1972
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
granițelor Blocului Sovietic, dar a reușit să-și restabileasacă relațiile economice, politice și culturale cu Vestul Europei. În 1946, când se sărbătoreau 1.000 de ani de existență a mânăstirii Rilo, marele patriot Gheorghe Dimitrov a afirmat că fără jertfa mânăstirilor și bisericilor ortodoxe bulgare n-ar fi fost posibilă renașterea statului bulgar. În 10 mai 1953, Biserica ortodoxă Bulgară a fost desemnată patriarhie, iar patriarhul ecumenic Atenagoras I (1949-1972), a emis Tomosul de recunoaștere din partea Patriarhiei Ecumenice la 1 august
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
a însemnat declanșarea conflictului deschis dintre sîrbi și Poartă, lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi. Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor. Călugări precum Paisie, Ioanichie, Gavriil, Samuil, Gherasim, preoții Meletie Niksic, Luka Lazarevic, Djoko Djuric, călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi. Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor. Călugări precum Paisie, Ioanichie, Gavriil, Samuil, Gherasim, preoții Meletie Niksic, Luka Lazarevic, Djoko Djuric, călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi Meletie de la Rasă au devenit simpatizanți ai mișcării revoluționare
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]