5,756 matches
-
-se de Tine; dar acum, ochiul meu Te-a văzut. 6. De aceea mi-e scîrbă de mine și mă pocăiesc în țărînă și cenușă." 7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mînia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 8. Luați acum șapte viței și șapte berbeci, duceți-vă la robul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și de la tot Soborul acei sfinte mănăstiri... și cu lacrămi rugându-să... să le margă ceva venit pre an... socotind că mila ce s-ar face acelui sfânt loc nu a fi de pagubă, ce mai vârtos folos, că nu îmblânzește mânie lui D(u)mnezeu alta, ca milostenie și faptele bune”... Stau și mă întreb, sfințite: de ce s-ar fi mâniat pe noi Dumnezeu? Și de ce ar fi fost nevoie să îmblânzim noi mânia lui? ― Apoi, eu cred că spusa lui
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce mai vârtos folos, că nu îmblânzește mânie lui D(u)mnezeu alta, ca milostenie și faptele bune”... Stau și mă întreb, sfințite: de ce s-ar fi mâniat pe noi Dumnezeu? Și de ce ar fi fost nevoie să îmblânzim noi mânia lui? ― Apoi, eu cred că spusa lui vodă este o formulă generală, dragule... Mai degrabă spune-mi care mănăstire din Iași era metohul mănăstirii Sinai. ― Este vorba de mănăstirea Sfânta Vineri, pentru care vodă hotărăște: “Întâi, dajde să nu de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă, numai la gândul că o posedase. Apoi, a devenit o umbră tristă, singura ocupantă a unei minuscule celule din Ospiciul de Stat, o fantomă în carne și oase care i-o amintea vag pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și oameni somnoroși își făcură apariția la colț de stradă - cu capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și mânie, blestemând cu anticipație următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când pe cerul strălucitor începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a gata, trântorule?! - Mă faci tu pe mine trântor? Nu ți-e rușine?... se înfurie iepurașul făcându se negru. - Ha, ha, ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când te mânii, Coroana Luminii se stinge!... ți-ai pierdut chibzuința, te-au furat patimile!... cuvântătorii nu și-au mai respectat semenul
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai e glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora ca o vrăjitoare În coșmarul unui copil: „Unde ești? Unde ești? Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de cupe. — A făcut-o pentru Anglia! Încerca maică-sa să-l liniștească. Apoi, Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul Travers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mașină rapidă, se adresă domnul Prentice agentului. Numai Dumnezeu știe ce-o fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament. Terminându-și treaba, se Îndreptă de șale, se apropie. — Vă simțiți bine? Michel făcu semn că da. — Piatra de mormânt va fi mutată mâine. Semnați În registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mititelule, Întări Elvis. — Ce zice? Ce zice? se auzi de undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-a prinde insultele, Își pusese palmele pâlnie la ureche. Marele van B. fu Însă nevoit să și le acopere imediat: urletul de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
feministe se alătură cererii multiculturalilor de-a recunoaște noua insulă drept cel de-al 51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tainelor, gînditoarea a fost adăogită forței cumplite. - Și Adam a fost un Oedip, căci omenirea s-a simțit întotdeauna obsedată de moarte. Mitul primului om înseamnă dezlegarea tainelor de către o ființă neînsemnată și veșnic curioasă. Păcatul lui Adam a provocat mînie. Dar atât Oedip, cît și Adam au învins moartea, dezlegînd omenirea de neștiința ei. De asta au trebuit să sufere. Au fost blestemați, dar amîndoi au devenit eroi. Dînd naștere la omenire, Adam a perpetuat sămînța curiozității. Prin suferință, Oedip
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi ivit pe lume un cretin. - De ce așa! răspundea ea, strîngînd din buze. Numai de pe prispa vecinului, un băiat cu căciula înfundată pe ochi, trăgînd polca pe mîneci, se pregătea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul, deodată întărîtat, izbucni cu o mînie năpraznică: - Lipsești din fața mea!... Eu te-am făcut, eu te nenorocesc! Cu umerii scuturați de hohote, tînărul și-ascunse fața în palme. Cu un gest de dispreț, tovarășul Șoptelea ne evacuă din încăpere. Tocmai pășeam pragul cînd, dintr-o dată, am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ENCICLOPEDICĂ. OFER COMPASIUNE. EXTREMA DREAPTĂ SĂ SE ABȚINĂ. CUMPĂR PLICITISEALĂ ȘI SETE DE VIAȚĂ. PRIN CENTRALĂ. CEREȚI LA SATULUNG. SCHIMB ICOANĂ MUNTELE ATHOS. RAZĂ MEDIE DE ACȚIUNE. CONTRA ABONAMENT VIRGIN AIRLINES. VARIANTE. ABSOLVENT. PREDAU MECANISMELE NERUȘINĂRII. DOAR INIȚIAȚI. ÎN SFÂNTA MÂNIE. VÂND FUNDURI DE PAHARE. GATA PICTATE. STOC NELIMITAT. EXERSEZ ARTA CUTREMURATULUI. NU RĂSPUND LA SCRISORI. SUNT APROAPE. Și iată câte ceva din ceea ce am tipărit pe bani frumoși, cumpărând spațiu publicitar: ENOLA GAY - SALON DE MASAJ ANGAJEAZĂ. TINERI. CU MUȘCHI DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bani, dar tot n-a reușit, nici înfuriindu-se, nici amenințându-l, să vadă măcar un amă nunt din lucrare, înainte de sfârșit ! Madona și Sfinții, acum în Cappella dell’Ospedale, au răsplătit, însă, generozitatea și deznădejdea celui care nu înțelegea mânia maestrului față de oricine încerca să-i vadă atelierul sau vreun tablou neterminat. Nu, n-ar reuși să pătrundă în nici un fel în atelierul lui ! Ar trebui văzute, la Muzeul Mauritshuis din Haga, două portrete și de surprins iritarea pictorului obligat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oră, apoi au reînceput contactele, micile libertăți ale celulei. Își privi ceasul : patru și jumătate. Domnul Stork renunțase la tenis, venise la datorie și la surplus de salariu. N-ar fi imposibil să mai apară și alții : la sfârșitul săptă mânii trebuie predate proiectele de execuție la decantare, tron soanele de mijloc ale colectoarelor. S-ar putea să vină și veninoasa Veturia, poate Vornicu, poate Grefu, pro babil Șeful cu turturica, eventual și ursuzul flăcău Cornea, care se plictisește după- amiaza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și au mers după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor, și au mîniat pe Domnul. 13. Au părăsit pe Domnul, și au slujit lui Baal și Astarteelor. 14. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i-a dat în mîinile unor prădători care i-au prădat, i-a vîndut în mîinile vrăjmașilor lor de jur împrejur, și nu s-au mai putut împotrivi vrăjmașilor lor. 15. Oriunde mergeau, mîna Domnului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]