5,147 matches
-
loc în Dieta Bucovinei. Ziarul „Bukowinaer Post” a scris: „Pentru regretul general al țării, Excelența Sa, Baronul Gheorghe Wassilko, a refuzat categoric realegerea în legislativul de stat. Prin urmare, o nouă personalitate va avea să ocupe de asemenea și rangul unui mareșal al țârii. De acea, în ziua de 27 mai 1911, Alexandru baron de Hurmuzachi a fost numit de către împărat ’Landeshauptmann’ al Ducatului Bucovinei.” După unirea Bucovinei cu România, Wassilko a fost ales cu mare majoritate în 1919 și 1922, deputat
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
datorită loialității lor față de stat și sacrificiile lor personale. Familia Wassilko de Serecki a fost singura familie de proveniență română, care a purtat acest tilu. Gheorghe a fost nepotul baronului Iordache și primul fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki, mareșal al Ducatului Bucovinei, membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena) și a Ecaterinei de Flondor. La data de 5 Octombrie 1890 s-a căsătorit la Castelul Mendic cu Elise de Ohanowicz (n. 20 aprilie 1874, Castelul Mendyk, - d. 10
Gheorghe Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/328788_a_330117]
-
Mircea (Dan Puric), de către nemții de la postul de radio aflat în apropiere și violarea surorii ei mai mici, Lidia (în vârstă de 14 ani), de către aceiași nemți. Ambii plecaseră să o caute la postul de transmisie din pădurea Tâncăbești. Arestarea mareșalului Ion Antonescu face ca activitatea postului de transmisie din pădurea Tâncăbești să devină foarte importantă. Soldatul Vasile distruge cablul care alimenta postul de radio german cu energie electrică, fiind ucis în acea misiune. Militarii germani din apropiere atacă postul de
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
lui bai Gheorghe, ce avusese înainte de război o grădină de zarzavat pe valea Călmățuiului. Sosirea la București coincide cu arestarea guvernului provizoriu rus condus de Kerenski, ceea ce-i oferă mult mai maturului Darie ocazia de a-i striga în urechi mareșalului Mackensen, ieșit să se plimbe pe Calea Victoriei, că „o să se ducă dracului și Kaiserul”. Deși Primul Război Mondial este contextul istoric în care au loc evenimentele cărții, autorul nu-l descrie în mod direct, ci prin ecourile sale asupra personajelor
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
loialitatea lor, cu excepția în care regele își va repudia soția. Cu toate acestea, el a refuzat și a câștigat alegerile a doua zi. În 1550, Sigismund a strâns a doua adunare Seim, iar nobilimea a fost mustrată de Piotr Kmita, Mareșalul Seimului, care i-a acuzat de încercarea de a diminua în mod nejustificat, prerogativele legislative ale coroanei. Moartea reginei Barbara, la cinci luni după încoronarea ei (7 decembrie 1550), în condiții stranii, l-a obligat pe Sigismund să se căsătorească
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Republica Populară Polonă controlată de comuniștii sovietici era că datorită avansului rapid a armatelor sovietice, Cracovia ar fi scăpat de distrugerea planificată în timpul retragerii germane. Există mai multe versiuni diferite ale ideii. În conformitate cu versiunea de bază a unor declarații sovietice mareșalul Ivan Konev a pretins că a fost informat de către patrioții polonezi de planul german și a depus efort de a salva Cracovia de la distrugerea comandând un atac fulger asupra orașului în timp ce în mod deliberat nu a tăiat germanilor drumul de
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
patru fii și trei fiice. Alexandru baron Wassilko de Serecki, căsătorit cu Ecaterina de Flondor (1843-1920), a fost singurul, care a avut la rândul lui copii. El a fost politician austro-român, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei 1870-1871 și 1884-1892. Fiii lui au fost: Pe 19 decembrie 1905 cei patru frați au fost numiți cămărari al imperiului, apoi "conți Wassilko von Serecki" în actul de nobilare la 29 august 1918 (diplomă de la 19 octombrie
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
Constantin cavaler de Flondor (n. 14 februarie 1889, Roman, județul Neamț - d. 15 iunie 1942, Cernăuți), a fost un jurist și diplomat (ministru plenipotențiar) român, apoi mareșal al Curții Regale. Constantin provenea din una dintre cele mai vechi familii boierești din Bucovina - începând cu Mic Albu, boier descălecător din Maramureș - membrii ei deținând dregătorii încă din secolul al XVI-lea. Ioan Flondor (1710-1784), vornic de Câmpulung Rusesc
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
I în 1929, a îndeplinit cu succes diferite însărcinări într-o serie de capitale europene: Sofia, Stockholm, Helsinki și Copenhaga. În perioada activității sale din minister ocupă printre altele funcția de director al Cancelariei Ordinelor. În 1937 a fost numit mareșal al curții regale și președinte al Societății de Radio. A păstrat postul de mareșal până în 1939. În acest timp l-a însoțit în această funcție pe regele Carol al II-lea cu ocazia vizitei sale în Marea Britanie (15-18 noiembrie 1938
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
europene: Sofia, Stockholm, Helsinki și Copenhaga. În perioada activității sale din minister ocupă printre altele funcția de director al Cancelariei Ordinelor. În 1937 a fost numit mareșal al curții regale și președinte al Societății de Radio. A păstrat postul de mareșal până în 1939. În acest timp l-a însoțit în această funcție pe regele Carol al II-lea cu ocazia vizitei sale în Marea Britanie (15-18 noiembrie 1938), alături de ministrul afacerilor străine Nicolae Petrescu-Comnen, ministrul plenipotențiar Victor baron de Stîrcea, generalul George
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
să-l atace pe la spate. Din păcate, imediat după plecarea lor, comandantul armatei Uniunii moare, iar numirea unui nou comandant - în condițiile întârzierilor cauzate de succesiunea la tron - paralizează acțiunile în Englia. Când află că Jezal l-a numit Lord Mareșal, Collem West pornește într-o cursă nebună de a veni în ajutor prietenilor săi nordici, pe care armata lui Bethod era pe punctul de a-i zdrobi în fortăreața în care se retrăseseră. Bethod scapă și fuge în reședința sa
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
se referea la un război cu Regatul Iugoslaviei după ce ministrul de externe Ciano se întâlnise cu dizidentul croat Ante Pavelić. Un război cu Iugoslavia ar fi fost terminat până la sfârșitul lunii aprilie. Pe 26 mai, Mussolini l-a informat pe mareșalii Pietro Badoglio, șeful Marelui Stat Major, și Italo Balbo că are intenția să se alăture Germaniei în războiul împotriva Franței și Regatului Unit. Din acest motiv, negociatorii italieni trebuie să fie gata să se așeze la masa tratativelor după victoria
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Marelui Stat Major, și Italo Balbo că are intenția să se alăture Germaniei în războiul împotriva Franței și Regatului Unit. Din acest motiv, negociatorii italieni trebuie să fie gata să se așeze la masa tratativelor după victoria Axei. Cei doi mareșali au încercat fără succes să îl convingă pe Mussolini că decizia sa nu era una înțeleaptă, ținând seama de faptul că armata italiană nu era pregătită de război, diviziile nu erau la capacitate maximă de luptă, trupele nu erau suficient
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pe primul plan atacul frontal, cu excluderea atacurilor de flanc și spate. În plus, comandanților forțelor terestre din prima linie le-a fost interzis să comunice direct cu omologii lor din aviație sau marină, ceea ce făcea aproape imposibilă colaborarea inter-arme. Mareșalul Rodolfo Graziani se plânsese de faptul că, în lipsa vehiculelor motorizate, armata italiană avea să fie incapabilă să desfășoare un război mobil, asemănător cu ceea ce prevăzuseră germanii. Italienii aveau probleme și în cazul dotării cu arme și echipamente militare, care erau
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Esercito" (Statul Major la Armatei terestre) a dat ordin grupului de armată să își întărească capacitatea apărării antiaeriene. În fapt, nu fusese plănuit sau ordonat niciun atac pentru a doua zi, zi în care a fost declarată starea de război. Mareșalul Graziani, ca șef al Marelui Stat Major, a plecat pe front să preia conducerea luptelor după 10 iunie. Lui i s-a alăturat subsecretarul de stat, generalul Ubaldo Soddu, care nu avea nicio comandă operațională, dar care servea ca ofițer
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Taurinense", afirma că „nu poate fi anticipată o rezistență puternică, datorită moralului francez zdruncinat”. Micheletti era mai preocupat de zvonurile existenței în zonă a bandelor de exilați politici italieni înarmați cunoscuți ca "fuoriusciti", decât de rezistența francezilor. Pe 16 iunie, mareșalul Graziani a dat ordin pentru declanșarea operațiunilor ofensive în zece zile. Au fost planificate trei acțiuni: Operațiunea "B" prin pasul Petit-Saint-Bernard, Operațiunea "M" prin pasul Maddalena și Operation "R" de-a lungul Rivierei. În acea zi, elemente ale Armatei a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
franceze. Pe 17 iunie, a doua zi după ce francezii ceruseră în mod oficial negocierea unui armistițiu cu Germania, ministrul de externe francez Paul Baudoin a înmânat nunciului papal Valerio Valeri o notă în care era scris: „Guvernul francez, condus de mareșalul Pétain, cere Sfântului Scaun să transmită guvernului italian cât mai repede cu putință nota pe care a transmis-o deja prin ambasadorul spaniol către guvernul german. De asemenea, solicită ca acesta să transmită guvernului italian dorința sa de găsire împreună
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
discuțiile erau prea avansate pentru ca termenii propunerilor de armistițiu să fie modificați în mod semnificativ. La ora 19:15 pe data de 24 iunie, la Villa Incisa, după ce a primit acordul guvernului francez, generalul Huntziger a semnat armistițiul în numele Franței. Mareșalul Badoglio a semnat din partea Italiei. Cu doar câteva minute înaintea semnării armistițiului, Huntziger i-a cerut lui Badoglio să înlăture clauza care cerea repatrierea forțată a refugiaților politici italieni (așa cum era cazul socialistului Pietro Nenni). Badoglio a cerut consimțământul lui
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Kiril I) Moare în 18 ianuarie 1932, la Nisa. A fost înmormântat la cimitirul ortodox din Caucade/Nisa cu onoruri militare, garda de onoare fiind asigurată de un batalion francez de vânători de munte. La funeralii au participat, printre alții, mareșalul Constantin Prezan, generalul Vari, reprezentantul guvernului francez, generalii ruși Iudenici, Vitkovski, Tomilov, Maslovski, Postovski și alții.
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
membru al Consiliului imperial (Reichsrat) din Viena pentru județului Cozmeni (1874-1879). După ordinul de retragere, hotărât de prim-ministrul Eduard conte de Taaffe, Alesani a fost ales membru al Dietei Bucovinei, mai întâi pentru Cozmeni, apoi pentru Siret, fiind subaltern mareșalului țării în acest domeniu. Pentru ridicarea Universității din Cernăuți, Alesani s-a angajat puternic, făcând rost de un credit peste 250.000 fl. precum de donații de peste 50.000 fl. (la care a contribuit și el cu o sumă mare
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte strânsă între Alesani și baronul Alexandru Wassilko de Serecki. Ambii s-au angajat intensiv pentru autonomia și egalitatea tutor etnii în imperiu sub scutul austriac. Pe panglica coroanei la înmormântarea guvernatorului, mareșalul Bucovinei Wassilko, a scris: „Prietenului meu fidel și neuitat.” Politicianul, foarte apreciat de toate straturile și etniile populației bucovinene, a fost cetățean de onoare de Cernăuți. A murit surprinzător, la vârsta de numai 57 de ani, în urma unui stop cardiac
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
prevede reorganizarea profundă a administrării regatului. Pentru să învinge opoziția lui Carol, a declanșat în 1258 o răzvrătire urbană. Aliat cu regele Navarriei, Carol cel Rău, și cu 3.000 de partizani înarmați, a invadat rezidența regală, Palatul Orașului. Două mareșali au fost uciși în prezența Delfinului Carol, care a fost forțat să se acopere cu o pălărie roș-albastru, culorile Parisului. Totuși, în timp ce Étienne Marcel participă la Stările Provinciale din Champagne, Delfinul a părăsit Parisul, a strâns trupe și a revenit
Étienne Marcel () [Corola-website/Science/335390_a_336719]
-
lunilor iunie-august 1918. Aceste contradicții s-au alăturat atât concepțiilor politicii externe Italiene (al cărei ministru încă nu admitea dezmembrarea Austro-Ungariei și se opunea formării Legiunii) cât și disensiunilor franco-italiene. De-abia la sfârșitul lunii august, în contextul susținerii de către mareșalului Diaz, de către miniștrii Zupelli și Bisolatti, precum și de către generalii Cadorna și Badoglio, opoziția ministrului de externe italian a cedat și acesta a declarat că nu se mai opune formării Legiunii Române și că renunță la ideea excluderii de la aceasta a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
ca diplomat în Imperiul Rus și avusese un rol important în expunerea atrocităților otomane din Bulgaria, care au constituit motiv de declanșare a Războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Pe 12 decembrie 1941, la insistentele Germaniei și Italiei, România declara război Americii. Mareșalul Ion Antonescu spune în taină ziariștilor români cu acest prilej: ”Eu sunt aliatul Reich-ului împotriva Rusiei, dar sunt neutru între Marea Britanie și Germania. Sunt pentru americani contra japonezilor”. Atare sentimente personale nu aveau cum să fie transpuse în practică. Pe
Relațiile dintre România și Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/335452_a_336781]
-
în stânga Nistrului. Numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al termenului german „soluția finală” a fost "„Curățirea terenului”". Ordinul de „curățire a terenului”, de deportare și de exterminare a evreilor din Basarabia și Bucovina a fost dat de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul statului român. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales armata și jandarmeria, atribuții în acest sens având administrația civilă a armatei, reprezentată prin pretoratul militar, și Inspectoratul General al Jandarmeriei, aflată sub comanda generalilor
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]