KorAP: Find »[drukola/base=marinar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...197 198 199 ...222 >

5,529 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

acesta e pe punctul de a sări, ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar undeva în negura furtunii, se profilează corabia ce se apropie de scenă. Am putea descoperi grave defecte în redarea detaliilor anatomice ale acestei balene, dar să trecem peste ele: eu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de fierari; iar în partea dinspre vînt; un nor negru, plin de făgăduința unor furtuni și ploi mari, pare să sporească zorul marinarilor ațîtați. Capitolul LVI DESPRE BALENELE îNFĂȚIȘATE îN UNELE PICTURI, STATUETE DE FILDEȘ SAU DE LEMN ȘI SFIRLEZE DE TABLĂ; PRECUM ȘI DESPRE CELE DIN MUNȚI ȘI DIN STELE Ați remarcat, poate, dac-ați coborît vreodată pe Dealul Turnului spre docurile Londrei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cioplesc cu migală în ceasurile lor de răgaz. Unii dintre ei își țin uneltele cu care lucrează aceste miniaturi, care seamănă cu instrumentarul dentiștilor, în niște lădițe speciale. Dar ei se folosesc îndeobște de briceag: cu această atotputernică sculă a marinarului, îți meșteresc tot ce poftești și tot ce poate concepe fantezia lor marinărească. Un îndelung surghiun departe de creștinătate și de civilizație îl face în chip inevitabil pe un om să se întoarcă la acea stare în care l-a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în lemn a fost executată doar cu un hîrb de scoică sau cu un colț de rechin și i-a cerut artistului ani mulți de muncă migăloasă. Ceea ce se întîmplă cu sălbaticul din Hawai se întîmplă și cu un astfel marinar. El îți sculptează cu aceeași sfîntă răbdare și cu același colț de rechin - căci ce altceva e sărmanul său briceag? - o statuetă de os, poate nu chiar atît de bine meșteșugită, dar cu un desen la fel de complicat ca acela de pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să tresară pe mateloții toropiți de somn: Ă Uite-o, uite-o acolo! Uite-o, chiar în fața noastră! E Balena Albă, e Balena Albă! La auzul acestui strigăt, marinarii dădură buzna spre vergi, așa cum albinele se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul descoperit sub soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce privea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
încît numai prin deducție se poate afirma în ce anume constă aceasta. Cîteodată, cînd e urmărit îndeaproape, cașalotul elimină ceea ce se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa pe fundul oceanului și că, spre deosebire de celelalte specii, cașalotul e înzestrat cu dinți, ce-i îngăduie să atace și să sfîșie o astfel

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vînătorii de balene era făcută din cea mai bună cînepă, stropită ușor cu catran, nu impregnată, ca parîmele obișnuite; căci îndeobște catranul face cînepa mai mlădioasă în mîinile frînghierului și însăși parîma astfel obținută devine mai ușor de mînuit de către marinari, în manevrele lor curente; dar, dacă saula pentru balene ar fi impregnată cu cantitatea de catran obișnuită, ea ar deveni prea rigidă ca să mai poată fi înfășurată strîns pe tambur, așa cum o cere vînătoarea; și, în afară de asta, catranul nu sporește

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o cere vînătoarea; și, în afară de asta, catranul nu sporește cîtuși de puțin trăinicia sau puterea unei parîme, oricît de compactă și de lucioasă ar putea s-o facă. E un adevăr de care încep să-și dea seama din ce în ce mai mulți marinari. în ultimii ani, frînghia de Manilla a înlocuit aproape în întregime, în pescăriile americane, cînepa ca materie primă a saulelor pentru balene; căci, deși nu are durabilitatea cînepii, ea este mai rezistentă, fiind în același timp mult mai suplă și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
gol, în afară de inima lui - un minuscul tub vertical din axul calupului. Saula e înfășurată cu mare grijă cînd e pusă în coș, deoarece pînă și cel mai mic nod ar putea provoca zmulgerea brațului, piciorului sau întregului trup al vreunui marinar aflat în calea ei, în clipa lansării harponului. Anumiți harponiști pierd aproape o dimineață întreagă ridicînd cît mai sus saula și lăsînd-o apoi în jos, printr-o macara, pînă la coș, așa fel ca să evite orice noduri și încrețituri posibile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
clipă de gîndire vă va îngădui poate să înțelegeți acum ce înseamnă accidentele care se întîmplă atît de frecvent în vînătoarea de balene - despre puține dintre ele se și scrie, dar foarte în treacăt - accidente în cursul cărora cîte un marinar e azvîrlit peste bord, odată cu saula și dispare pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța, care l-a pus în mișcare, s-a retras. înainte de a cădea într-o uitare deplină, băgasem de seamă că marinarii din vîrful arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie, astfel încît toți trei ne bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea, jos, legănarea capului timonierului, care moțăia și el. Ai fi zis că

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile străbătură parcă întregi Atlanticuri și Pacificuri, pînă cînd, deodată, balena își încetini în sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb către primul vîslaș. Și, întorcînd ambarcațiunea pentru a o aduce în fața balenei, toți marinarii începură să vîslească spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să fie azvîrlit la o distanță de douăzeci sau treizeci de picioare. Dar, oricît de lungă și de obositoare ar fi vînătoarea, harponistului i se cere să vîslească între timp din răsputeri; de fapt, i se cere să dea celorlalți marinari un exemplu de muncă supraomenească, nu numai vîslind voinicește, ci și scoțînd niște chiote puternice, repetate; iar ce înseamnă s-o ții într-un zbieret, în timp ce toți mușchii ți-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cel de-al doilea fier în monstrul care se zvîrcolește. Totuși, cum acest al doilea fier e legat de saulă, iar saula se desfășoară repede, trebuie neapărat ca el să fie azvîrlit peste bord, oricum și oriunde, căci altminteri toți marinarii din ambarcațiune ar fi puși într-un pericol de moarte. Fierul acesta este de obicei aruncat în apă, grație colacilor de rezervă îpomeniți într-un capitol anterior) care, de cele mai multe ori, asigură reușita manevrei. Dar această manevră periculoasă are uneori

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
viață: marea țintă ce-l obseda ar fi rămas la fel de departe, chiar dacă i s-ar fi adus la bord încă alte o mie de balene moarte. în curînd, judecînd după zarva de pe punțile vasului Pequod, ai fi zis că toți marinarii se pregătesc să arunce ancora în adîncuri, căci lanțuri grele erau tîrîte pe punți și lansate cu zgomot prin saborduri; dar nu vasul, ci însăși balena moartă trebuia să fie amarată cu aceste lanțuri zornăitoare. Legată cu capul de pupa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lîngă bordul corabiei, nu se trece de-obicei numaidecît la tranșarea lui; căci această operațiune, care este extrem de complicată, cere mult timp și participarea întregului echipaj. De aceea, se procedează la strîngerea velelor și la legarea cîrmei sub vînt, apoi marinarii sînt trimiși la culcare pînă a doua zi dimineața, cu condiția ca pînă atunci să fie asigurate carturi la ancoră, de cîte doi oameni schimbați din oră în oră, așa fel încît întreg echipajul să ajungă, prin rotație, pe punte

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ar fi privit în noaptea aceea peste bord, i s-ar fi părut că întreaga mare e un imens calup de brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului și coborînd trei felinare, ce proiectau raze lungi peste marea tulburată, începură să dea iama

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înarmați cu niște sape lungi, începură să taie o gaură în trupul balenei, pentru a vîrî cîrligul deasupra celei mai apropiate dintre aripile laterale. După aceea, au trasat în jurul găurii o linie largă, semicirculară și au înfipt cîrligul, iar grosul marinarilor, strînși într-un grup compact la cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
prielnic, decupează cu îndemînare o gaură enormă în partea inferioară a hartanului legănător. Apoi, capătul celui de-al doilea palanc e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti operațiunile următoare. Drept care, dibaciul spadasin - avertizîndu-i pe ceilalți marinari să se ferească - lansează un nou atac științific împotriva hălcii și o taie în două, prin cîteva izbituri piezișe, deznădăjduite, înverșunate; în felul acesta, în timp ce partea inferioară, mai mică, e încă prinsă de restul grăsimii, partea superioară, mai lungă, numită

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dintre palancuri cojește și ridică al doilea strat de grăsime, celălalt palanc e slăbit cu încetul, astfel încît primul strat coboară prin bocaportul principal într-o încăpere pustie, numită „cămara de grăsime“. în acest apartament crepuscular, mîinile dibace ale cîtorva marinari înfășoară lunga „pătură“, care aduce cu un ghem uriaș de șerpi vii. Treaba continuă așa multă vreme: cele două palancuri se ridică și coboară simultan, cașalotul și cabestanul se învîrtesc, marinarii cîntă, domnii din „cămara de grăsime“ înfășoară ghemul, secunzii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
grăsime“. în acest apartament crepuscular, mîinile dibace ale cîtorva marinari înfășoară lunga „pătură“, care aduce cu un ghem uriaș de șerpi vii. Treaba continuă așa multă vreme: cele două palancuri se ridică și coboară simultan, cașalotul și cabestanul se învîrtesc, marinarii cîntă, domnii din „cămara de grăsime“ înfășoară ghemul, secunzii „trasează“, corabia geme și toți înjură din cînd în cînd, ca să se mai răcorească în acest frecuș general. Capitolul LXVII PĂTURA Am acordat o atenție destul de mare pielii balenei, un subiect

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
va primi explicația) faptul că îl găsim scufundat pînă la buze în apele acelea arctice, în care trăiește ca la el acasă și în care e găsit uneori, cu luni și luni după ce-a căzut peste bord, cîte un marinar înghețat bocnă și înfipt perpendicular în inima cîmpurilor de gheață, așa cum găsești cîte o muscă încleiată în chihlimbar? Dar și mai surprinzător este faptul, dovedit experimental, că sîngele unei balene polare este mai cald decît cel al unui negru din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
jos a arborelui trinchet, ale cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus galben, de aramă, tainicile aripi. Trecură cîteva minute, în această

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și exaltate, precum și spaimele superstițioase stîrnite de demența lui reală, se uniră pentru a face ca acest Gabriel să treacă, în ochii mai tuturor marinarilor, drept un sfînt. Mai mult încă, li-era frică de el. Un astfel de om nu putea fi de prea mare folos pe o corabie, mai ales că refuza să muncească - lucra doar cînd avea el chef - iar căpitanul, care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la căpitan, ca să-i spună că dacă Gabriel va fi alungat de pe vas, nici unul dintre ei nu va mai rămîne la bord. Drept care, căpitanul fusese nevoit să renunțe la planul lui. Orice ar fi făcut sau ar fi spus Gabriel, marinarii nu îngăduiau să se ia nici o măsură împotriva lui, astfel încît individul ajunse să țină la cheremul lui întreaga corabie. Ca urmare, „arhanghelul“ nici nu se mai sinchisea de căpitan sau de secunzi; iar de cînd izbucnise la bord molima

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]