5,243 matches
-
și s-a perfecționat cu Boris Caragea. A devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România în 1967. În prima parte a carierei sale s-a axat pe monumente dedicate eroilor istorici și personalităților culturale ale României, lucrate în piatră, marmură sau bronz, ulterior trecând la o artă abstractă, menită să ilustreze înaltele valori și aspirații ale omenirii. Ultima fază de creație a fost la Sibiu, oraș în care s-a stabilit. În perioada 1964-2000 a participat cu lucrări în piatră
Radu Aftenie () [Corola-website/Science/326484_a_327813]
-
bisericile din celelalte filiale (Vatra Moldoviței, Prisaca Dornei, Moldovița). Începând din 2007 s-a construit un altar nou, în locul vechiului altar mobil din lemn. Noul altar are 2 m lungime, 90 cm lățime și 1 m înălțime; grosimea plăcii de marmură albă de deasupra este de 6 cm; piciorul altarului este în formă de X și este placat cu granit. Consacrarea noului altar al Bisericii "Înălțarea Domnului" a fost oficiată la 12 iulie 2008 de către Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
adăugat două abside laterale și o turlă în partea centrală. În anul 1989, cu sprijinul enoriașilor acestei parohii, a fost ridicată o cruce de beton în apropiere de absida altarului. Pe fața vestică a crucii se află o placă de marmură pe care s-a săpat următoarea inscripție: ""Această Sf. cruce s-a ridicat în anul 1989 în fața Sf. Altar al bisericii NAȘTEREA M. DOMNULUI, cu osteneala și sprijinul enoriașilor acestei Parohii, a membrilor Cons. Parohial și a Comitetului Parohial. Coordonatorul
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
o turlă deasupra naosului și un turn deasupra pronaosului. Ea este acoperită cu tablă zincată, iar pe partea dinspre miazăzi se află un praznicar. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Pardoseala este din marmură albă cu forme geometrice. Catapeteasma este confecționată din lemn de stejar cu modele de viță de vie și spice de grâu. Celelalte elemente de mobilier (strane pentru credincioși, amvonul, stranele și mobilierul pentru cărțile și obiectele de cult din altar
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
principesa Ana de Burbon Parma, cât și fostul premier Victor Ciorbea și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. În interiorul bisericii, între pronaos și naos, pe partea dreaptă se găsește mormântul domniței Bălașa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a făcut monumentul funerar, din marmură albă. Pe un postament decorat cu rozete și colonete, este montat un mic sarcofag, la rândul lui atent uvrajat, cu șiruri de denticuli, blazoane, flori de crin și lauri, deasupra căruia un înger stă de pază. Așezată pe prima treaptă
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
acoperișul din tablă zincată cu unul nou din țiglă. O parte din fonduri au fost alocate de Ministerul Culturii și Cultelor, la intervenția deputatului Ghervazen Longher. Cu acest prilej, pe peretele exterior, în stânga intrării, a fost amplasată o placă de marmură cu următorul text în limbile poloneză și română: În decursul timpului, comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost vizitată de mai mulți înalți ierarhi din Polonia: arhiepiscopul Józef Kowalczyk, nunțiu apostolic în Polonia (la 30 mai 2009) - care a donat
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Vatra Dornei și Bacău), precum și de la organizația Dom Polski Suceava. Familia Karl și Idda-Marie Kempf din Elveția, cunoscută de preot prin intermediul pr. Anton Farcaș-Gherghina, a donat vitraliile, altarul (cu picioare din bronz masiv de 700 de kg și placă de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul și suportul pentru tabernacol (de asemenea, din marmură roșie cioplită) și o parte din băncile bisericii. De asemenea, foștii locuitori de origine germană din Poiana Micului, în special Hermann Schuster, au donat țigla, pardoseala
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Kempf din Elveția, cunoscută de preot prin intermediul pr. Anton Farcaș-Gherghina, a donat vitraliile, altarul (cu picioare din bronz masiv de 700 de kg și placă de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul și suportul pentru tabernacol (de asemenea, din marmură roșie cioplită) și o parte din băncile bisericii. De asemenea, foștii locuitori de origine germană din Poiana Micului, în special Hermann Schuster, au donat țigla, pardoseala și restul de bănci. În demersul său, preotul Bucur a fost sprijinit de pr.dr.
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
de apreciere față de împăratul Francisc I, care s-a aflat într-o vizită la Sibiu. Bustul a fost realizat din plumb în anul 1828 de către sculptorul vienez Procop. Pe soclul de piatră al bustului a fost așezată o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba latină: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXXVIII"". Monumentul statuar a fost amplasat într-o nișă a zidului sudic de incintă
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
împăratul Francisc I, îmbrăcat după moda romană, cu fruntea încununată cu lauri. Inițial, monumentul era flacat la dreapta și la stânga de câte un sfinx bronzat. Bustul este așezat pe un soclu de piatră. Pe soclu se află o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba română: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXVIII"". Placa de marmură cu inscripția votivă este flancată de două fascii romane. Sub
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
soclu de piatră. Pe soclu se află o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba română: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXVIII"". Placa de marmură cu inscripția votivă este flancată de două fascii romane. Sub ea este reprezentată în basorelief stema orașului Sibiu, de culoare aurie. Pe platforma rotundă din fața monumentului era amenajată o fântână arteziană, care era înconjurată inițial de un gard de fier
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
2,60 m și o lățime de 1,15 m. La partea superioară este amplasat un altorelief ce redă armamentul de paradă al armatei habsburgice (steagurile imperiale, coiful imperial și țevile tunurilor). La partea inferioară se află o placă de marmură roșie cu o inscripție votivă așezată între două colonete. Inscripția votivă a fost amplasată în amintirea generalului ("Generalmajor", cu rangul de la 6 octombrie 1826) Johann de Vecsey (d. 1. iulie 1833), care amenajase Platforma Invalizilor. Textul inscripției este în limba
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
în circulație s-a făcut deabea în 4 septembrie 1894. Aici a fost granița dintre Regatul României și Austro-Ungaria. În Primul Război Mondial trecătoarea a devenit renumită datorită luptelor desfășurate în defileu. Un monument comemorativ format dintr-o cruce de marmură albă așezată pe un postament de ciment, marchează locul în care generalul Ion Dragalina - numit la comanda Armatei I pentru a conduce luptele de pe Cerna și Jiu, a fost rănit în data de 12 octombrie 1916 în timp ce inspecta „Grupul Jiu
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
Arcul de Triumf realizate în 1922 nu au mai fost folosite la refacerea definitivă a Arcului de Triumf, în anii 1935-1936. În 1923, a deschis prima sa expoziție personală, la Ateneul Român, unde a expus 54 de lucrări, majoritatea în marmură de Carrara, reprezentând portrete în basorelief, busturi, lucrări decorative, dar și câteva statui monumentale, între care "Soldatul Român", înalt de 5,5 m, care avea să fie plasat la baza Arcului de Triumf și "Eroina de la Jiu", monument în memoria
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
o ușă considerabilă, iar deasupra lor câte o fereastră pătrată, este prevăzută deasupra în toată lungimea cu o coroniță artistic dantelată. Ușile comunică între salonul castelului și spațioasa terasă, la care accesul din exterior este asigurat de două trepte de marmură în formă de semicerc. Înconjurat de un parc spațios, castelul are în față statuia unui cerb.
Castelul Teleki din Căpâlnaș () [Corola-website/Science/323365_a_324694]
-
în Cimitirul Eternitatea din Iași, alături de rudele sale. Mormântul pr. Iosif Schurgoth se află în rândul doi, la jumătatea drumului, pe partea stângă a aleii care duce de la capela maicilor spre cavoul preoților. La baza crucii, pe o placă de marmură, lângă fotografie, se află următoarea inscripție: ""Preot Iosef Schurgoth, decan de Iași și Suceava: * 15.III. 1905 - † 27.IX. 1986"". Prin anii '20 ai secolului al XIX-lea, Karl Kalita, proprietarul unei turnătorii din Bucșoaia, a pus o clădire la
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
s-a și întâmplat cu ajutorul unei măști de silicon. Cardinalul , lider al , celebrează Liturghia pentru 15,ooo de participanți pe 24 aprilie la sanctuarul din Sân Giovanni Rotondo , înainte ca trupul să poată fi arătat într-un cavou de cristal, marmură și argint într-una din criptele mănăstirii. Padre Pio poartă mantia să capucina de culoare închisă împreună cu un patrafir de matase albă brodat cu cristale și fir de aur. Mâinile sale țin o cruce mare de lemn. 800,000 de
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
Roma. Obeliscul a fost regăsit în 1655 și reamplasat puțin mai departe, în 1667, în Piazza della Minerva, sub pontificatul lui Alexandru al VII-lea. Maestrul Bernini a conceput atunci un piedestal ieșit din comun, sub forma unui elefant din marmură, atașând și o inscripție inspirată din înțelepciunea înaintașilor: (« Sapientis Ægypti / insculptas obelisco figuras / ab elephanto / belluarum fortissima / gestari quisquis hic vides / documentum intellige / robustae mentis esse / solidam sapientiam sustinere. » " Aceste simboluri ale Egiptului, pe care le vezi gravate pe obeliscul
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
al lui Serapis (Serapeum), unde probabil s-au aflat și cele două mari statui ale fluviilor Nil și Tibru, astăzi conservate una la Vatican și alta la Luvru. Locul lui se pare că a fost indicat pe marea hartă de marmură creată pe timpul Septimius Severus (Forma Urbis Severiana), pe mijlocul străzii actuale „Piciorul de marmură” (via Pie di Marmo). La începutul sec.al 4-lea e.N, a fost reutilizat pentru a împodobi spina Circului lui Maxentius (306-312 e.N), amenajat
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
ale fluviilor Nil și Tibru, astăzi conservate una la Vatican și alta la Luvru. Locul lui se pare că a fost indicat pe marea hartă de marmură creată pe timpul Septimius Severus (Forma Urbis Severiana), pe mijlocul străzii actuale „Piciorul de marmură” (via Pie di Marmo). La începutul sec.al 4-lea e.N, a fost reutilizat pentru a împodobi spina Circului lui Maxentius (306-312 e.N), amenajat de împărat pe Via Appia, în onoarea fiului său Romulus, mort în 309 e.N.
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
numărul mare de preoți atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu, cel care a lăsat în urmă o inscripție slavonă pe două rânduri, incizată pe un fragment al unui ancadrament roman din marmură: ”A scris Șârbu popa mult greșitul. Părinți blogosloviți”. În 1559, apar menționați alți doi preoți, de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa („Wolachus presbiter, in possessionis Szentpeter comorans”). În anii 1620-1621, un alt preot din Sânpetru, Ioan Românul (”Iwn
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
obicei aceștia, împreună cu oaspeți de onoare intra în interior pentru “Ceremonialul de Curățenie”. Pentru a intra înăuntrul sanctuarului se folosește o scară cu rotile deoarece ușa Kaabei este la înălțime față de sol. Tavanul este din lemn. Podeaua este acoperită cu marmură și granit în formă de pătrate. Pereții interiori de la tavan până la jumatate sunt îveliți cu marmură și pe acești pereți sunt puse tablete scluptate cu versete din Coran. Deasupra pereților interiori se gaseste un material de culoare verde pe care
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
înăuntrul sanctuarului se folosește o scară cu rotile deoarece ușa Kaabei este la înălțime față de sol. Tavanul este din lemn. Podeaua este acoperită cu marmură și granit în formă de pătrate. Pereții interiori de la tavan până la jumatate sunt îveliți cu marmură și pe acești pereți sunt puse tablete scluptate cu versete din Coran. Deasupra pereților interiori se gaseste un material de culoare verde pe care sunt scrise versete din Coran cu broderie de aur. De a lungul istoriei Kaaba a suferit
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
cu hramul "Nașterea Maicii Domnului". Piatra de temelie a fost pusă în anul 1933 de catre preotul Iosif Achirilei, ctitorul acestui așezământ, pe locul proprietății familiei sale. Mormântul său se află astăzi în naosul bisericii mari acoperit de o lespede de marmură. Schitul a fost sfințit la 8 septembrie 1933, de către Mitropolitul Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc. Prin Decretul 410/1959 schitul a fost desființat, în anul 1962 fiind chiar demolat. Începând cu 1 iunie 1990 s-a trecut la reânființarea așezământului, de această
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
arcadă islamică, inaltă de 18 metri, cu alte 2 arcade în interior, toate placate cu aur de 22 de carate. In sala de banchete pot sta 5000 de persoane. Este împodobită cu arcade și candelabre placate cu aur. Pardoseala de marmură are motive geometrice de culoare neagră. Sala de consiliu privată este pardosită cu onix marocan care se spune că provine din ultimul bloc de astfel de marmură din lume. Clădirea are o suprafață totală de 100.000 m2 și o
Istana Nurul Iman () [Corola-website/Science/325779_a_327108]