5,342 matches
-
raiuri cu glasu-i Îngeresc!” Există un Alecsandri galant, monden, productiv autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amorului și despre calea cea justă ce trebuie urmată de tineri și de părinții lor. Pann nu pierde nimic din vedere. Grija lui este să Întemeieze o morală socială a erosului. Despre această intenție sîntem avertizați În Introducere: „Această istorie mitică, de s-a și numit Erotocrit, n-a fost Însă smintitoare, au vătămătoare la sufletele tinerilor (cînd cinevași va lua seamă fără patimă), ci mai vîrtos folositoare și morală; căci totodată arată că puterea amorului a intrat În inima Aretii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firește, În urmă-ndulcește Sufletul la doi. Și dacă nainte Vor fi fost cu cinste ’N ale lor urmări, Atunci vor aduce Și roadă prea dulce ’Ntr-ale lor cămări”. Noul Erotocrit este un roman de dragoste parabolic. Aventura (În spațiu mitic) merge, aici, mînă În mînă cu reflecția morală. Traducînd, parafrazînd, Pann știe să găsească tonul potrivit. SÎnt temele lui, chiar dacă tipologia și scenariul epic le-au inventat alții cu mult timp Înainte. Pann se simte bine cînd judecă amorul, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
idei despre Înfrățirea dintre muzică și poezie, iar În Adaosuri la noul Erotocrit traducătorul introduce CÎntecele [lui] de lume. În fapt, Noul Eretocrit este manualul cel mai amplu despre codul erotic al epocii. Însă manualul (codul) trece printr-o fabulă mitică. Erotocrit („critic, adică, d-amor”), fiul lui Pezostrat, „ministru politic” al Împăratului Eraclie, petrece În oftări și cugetări grozave, ceea ce va să spună că este Înamorat. Areti, fiica Împăratului, este sursa acestui chin. Erotocrit se confesează prietenului său, Polidor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a luat; Iată dar o primiți, Și sănătoși o citiți.” Noul Erotocrit se deschide cu o dedicație către Marele medelnicer Alecu Bojoreanu. E lăudată, aici, virtutea română a medelnicerului care Întinde galant mîna tipografului. Introducerea ce urmează rezumă conținutul istoriei mitice a Erotocritului, insistînd asupra folosului ci moral. La Adaosuri se adresează din nou cititorilor scuzîndu-se de greșelile de stil. Scuza trimite la cauze intime: „nu mi-am văzut sănătatea (din pricina a multor Întîmplări nenorocite...)”... Trecem peste alte dedicații, scrisori justificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vieții literare)", iar "datele critice din Memorii sau din Istoria literaturii sunt întotdeauna cumulate cu cele ale personalității autorului"4. Așadar, scriindu-și Memoriile, Lovinescu descoperă o sursă fertilă de inspirație (amintirile) și un tip de discurs capabil să transfigureze mitic realitatea și să confere vieții demnitatea unui simbol. Mai exact, prozatorul învață de la memorialist cum trebuie confecționată o "istorie" ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei Lerian
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
putere irepresibilă. De cum am sosit la Iași, la liceu, în fiecare duminică mergeam pe urmele sau pe presupusele urme ale marelui poet, ca la niște sanctuare"105. După cum lesne se poate constata, Lovinescu atrage atenția asupra naturii legendare (de narațiune mitică, de "tragedie") a vieții poetului, și valorizează, polemic, numai dimensiunea lirică a operei eminesciene, înțeleasă ca un "ecou" direct al temperamentului moldovenesc 106 factor esențial în ecuația personalității creatoare. Criticul de la "Sburătorul" sancționa aici, subiacent, interpretările de tip istorist-sociologizant (pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
remarcăm, Lovinescu se delimita, polemic, de concepția romantică asupra geniului, căreia îi contrapunea o perspectivă modernă, "științifică", nutrită de noile "teorii" despre inconștient și de "adevărurile" de ultimă oră ale psihanalizei. Și totuși, interpretarea lovinesciană nu dezvrăjește, nu distruge rezonanța mitică a "miracolului eminescian" (Eminescu rămâne și pentru Lovinescu un "fetiș" altul, e drept, dar tot un "fetiș"), câtă vreme mitul s-a cristalizat de la sine, biografia poetului cumulând, cum s-a spus, atât "datele concrete ale unei personalități umane", cât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Eminescu plasează conștiința într-un plan metafizic 111, și nu în cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru că înțelegea fenomenul de decantare a sensului ca pe un proces integrator 234. Integrator e și raportul dintre discurs și psihologia personajului, marcând o relație de interdependență. Clișeul joacă, de fapt, rolul unui catalizator, ce ajută, de pildă, la transfigurarea (mitică, literar-ficțională) a "evenimențialului", "realității", "istoriei"235. Dar același efect "transfigurator", ce "îngheață" imaginea lumii într-o serie de posturi hieratice, e urmărit și de melodramă! Pe scurt: în loc să fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie acreditată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
triști (2003). I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1972, 1975, 1977). În poezie M. ilustrează cu mijloace proprii orientarea ardelenească, transfigurând universul rural, apoteozând trecutul, strămoșii, părinții, îndeosebi mama, sanctificând eroii neamului, creând un tărâm de lume mitică. Trecând printre crucile din „cimitirul bătrân”, poetul îi salută pe cei duși: „Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
turiștii britanici. Aceștia sunt atrași în primul rând de plajele superbe, între care cele mai cunoscute sunt: Llevante, Poniente și Mal Pas - toate posesoare a steagului albastru . În afară de acestea zona mai este cunoscută și pentru parcurile tematice înființate aici: Terra Mitica (un parc deschis în 2000, care include 5 secțiuni tematice: Egipt, Grecia, Roma, Iberia și Insulele Mediteranei); Aqualandia (parc acvatic) și Mundomar (parc de animale marine). Din 1959, la Benidorm se organizează un Festival Internațional de Muzică, eveniment care atrage
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar figura negativă a lui Satan ar semnifica dizarmonia subconștientă. Incontestabil, Paul Diel ilustrează în știința religiilor teza psihologistă, cea conform căreia ,,Dumnezeu nu este o iluzie, dar nici o realitate, ci un simbol mitic" al unor realități psihice. Printre acestea din urmă s-ar afla supraconștientul și intuiția. Ele ar fi creat viziunile speciale din mitologie și religie, apelând ,,la o cale de exprimare extraconștientă: imaginea simbolistică"38. La vechii greci, de exemplu, simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Scopul său ultim este ,,realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient"48. În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, relevant, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale. În schimb, autorul Divinității... nuanțează structurile mitice care întemeiază dintotdeauna culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretându-le tot prin grila psihologică. Astfel, culturile ar fi, în esență, rezultatul ,,conflictului dintre instanțele psihice: imaginația creatoare (supraconștientul), imaginația afectivă (subconștientul) și gândirea critică (conștientul)"49. O asemenea perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cu ideea de plinătate în general, asemenea adjectivului românesc dolofan, și nu cu bolovanul sau delfinul. Deosebit de subtil și profund este interpretat de Adrian Poruciuc elementul simbolic al fundalului marin din unele colinde românești. Foarte interesante sunt paginile despre motivul mitic românesc denumit de autor "Proto-Europa". El face trimitere la imaginea fetei cu bourul ce se cere înțeleasă ca fiind mult mai veche decât mitul grecesc al răpirii Europei de către taurul mitic ce era Zeus însuși. Episodul clasic ca atare face
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unele colinde românești. Foarte interesante sunt paginile despre motivul mitic românesc denumit de autor "Proto-Europa". El face trimitere la imaginea fetei cu bourul ce se cere înțeleasă ca fiind mult mai veche decât mitul grecesc al răpirii Europei de către taurul mitic ce era Zeus însuși. Episodul clasic ca atare face trimitere și la ritualul hieros gamos dintre o divinitate feminină și un taur mitologic. Analiza din carte se continuă cu cea a "păcurarului" și a "mării" din anumite cântece rituale românești
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și, în același timp, altceva. Era un simbol cosmic universal. Reprezenta trupul viu al unei ancestrale divinități. În concluzie, dealul era o formă de revelare a sacrului, acum și aici, în Timp și Istorie. În cuprinsul de necuprins al acelor mitice începuturi, teluricul lega oamenii între ei, scrie Eliade. Sufletele umane au cunoscut o existență prenatală de tip htonic. Erau ,,oamenii locului" în cel mai concret sens posibil. În termenii lui Eliade din același Tratat 56... anterior invocat, oamenii viețuiau în
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și fabulos este faptul că o parte din aceste fantasme mitologice străvechi sunt inconștient, original și (uneori) magistral reactivate de scriitorul Aurel Brumă în noul său roman, Dealul. Aurel Brumă ne propune o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
silicoză. În joc este o posibilă epifanie a Răului sub chipul ,,malului de lut" adică a Dealului din Guguete. Misterul acestei entități telurice aduce cu sine un adevărat lanț al morților din Deal60. Aurel Brumă reactivează astfel o străveche fantasmă mitică celtică, cea a Dealului ca hierofanie a lumii de dincolo. Romanul lui Aurel Brumă readuce în atenția noastră și o impresionantă tradiție românească a ritualurilor divinatorii. Un fascinant personaj, Sara, este specialistul comunitar în ritualul magico-religios al divinației în cositor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Sihastru face cu putință miracolul comuniunii. Cei doi - tatăl și țiganca - "vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaia ..." (p. 122). Sub semnul aceleiași comuniuni cu taina geografiei mitice a casei natale stau alte dealuri, văi din mitologia personală a lui Aurel Brumă. Deși, călcătură de șarpe, timpul ne mușcă la fiecare trecere de an, deși rugina se încuibă tot mai adânc sub ostrețele timpului și în toate cele
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și premodernă. Atunci simplul act al cultivării pământului, de exemplu, era dublat de subtila simbolistică mitico-religioasă a acestei hierogamii cosmice. Altă mentalitate, ale interpretării, alte forme de asumare a tehnicii. Or, comunitățile electronice, Internetul sunt departe de a fi justificate mitic și religios. Iar unii teologi moderni nu s-au dovedit a fi, așa cum era de așteptat, la înălțimea misiunii lor spirituale. Întronizarea noului Patriarh al BOR în 30 septembrie 2007 este analizată sociologic de Mirel Bănică cu trimiteri pertinente la
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lui Eliade între ,,mituri de origine" și ,,mituri cosmogonice". O analiză a transmiterii Tradiției prin cadrele anistorice ale mitului cosmogonic ar putea lua în calcul și stadiile/motivele mitului cosmogonic românesc. Lucia Afloroaei propune patru stadii ale desfășurării acestui scenariu mitic: a) stadiul precosmogonic, simplu sau originar, mai precis stadiul a ,,ceva ce a fost înainte de orice": ,,apele întunecate" sau ,,apele nesfârșite și Dumnezeu singur"; b) stadiul precosmogonic al începutului: ,,Divinitatea", ,,Sămânța de pământ"; c) stadiul cosmogonic propriu-zis, cel care la
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
camuflată, dar activă, a miturilor în lumea modernă. Încetând a mai fi ,,poveste sacră", ,,revelație primordială", ,,istorie exemplară", ,,model arhetipal", mitul continuă să fie activ în universul oniric, în imaginarul social, în visele, dorințele, fobiile și nostalgiile omului actual. Fantasmele mitice au fost deseori preluate, transpuse într-un registru ideologic, apoi activate propagandistic (inclusiv prin mijlocirea benzilor desenate) pentru eficienta manipulare și îndoctrinare a ,,omului nou" din cadrul fostei societăți socialiste multilateral dezvoltate românești. ( Ideea este excelent prezentată și argumentată de Gelu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
figura eroului, cel care joacă ,,un rol central atât în mit cât și în banda desenată". Cel de-al doilea capitol al cărții are ca subiect predilect Banda desenată. Ea este un element esențial al culturii de masă, camuflând secvențe mitice mai noi sau mai vechi, unele ancestrale. Ideea este foarte bine argumentată și în cuprinsul subcapitolului consacrat ,,Benzii desenate și culturii de masă" (pp. 126-140). Sunt foarte bine prezentate și aspectele tehnice privind evoluția benzii desenate, cât și specificul american
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]