5,217 matches
-
spune el, "să lucrăm pentru a destina aceste superstiții unei morți sigure. Această muncă, deși nu agreabilă, rămâne cel puțin indispensabilă bunăstării umanității." Xenofan din Colofon este unul dintre filozofii greci care vor declanșa polemica atât de veche asupra discursului mitic. El se mira că zeii sunt adesea descriși sub formă umană (antropomorfism): "Omul își închipuie zeii după chipul și asemnănarea lui, iar dacă boii, caii și leii și-ar face și ei zeități, le-ar concepe după chipul lor." Voiajând
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
valori asupra unui moment fondator, se pune totuși problema dacă acesta are totuși vreo valoare de adevăr. Purtător de sens, da!, dar purtător de adevăr? Această întrebare rămâne pentru orice persoană care analizează credința: ea merge drept în miezul discursului mitic, acesta din urmă fiind esențialmente închis asupra lui însuși în chestiunea pretenției lui la statutul de adevăr. Claude Lévi-Strauss pune în evidență de manieră excelentă acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a-și găsi un punct de sprijin în afara
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
care analizează credința: ea merge drept în miezul discursului mitic, acesta din urmă fiind esențialmente închis asupra lui însuși în chestiunea pretenției lui la statutul de adevăr. Claude Lévi-Strauss pune în evidență de manieră excelentă acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a-și găsi un punct de sprijin în afara lui însuși pentru a dovedi că exprimă un adevăr, atunci când spunea că ""Pământul mitologiei este rotund"". Altfel spus, nu putem justifica veracitatea mitului decât apelând la un alt mit sau acordând
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
nu putem justifica veracitatea mitului decât apelând la un alt mit sau acordând o valoare importantă evenimentelor pe care le relatează. Fapt care ne readuce la întrebarea asta: Un discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare importanță? Discursul mitic, ca manieră tradițională de gândire, a reprezentat pentru mult timp unicul mod de a înțelege și a explica lumea. La un moment dat, undeva în Europa, mai precis în Grecia secolului al IV-lea î.e.n., lucrurile s-au schimbat. S-
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
dat, undeva în Europa, mai precis în Grecia secolului al IV-lea î.e.n., lucrurile s-au schimbat. S-au făcut atunci remarcate noi capacități intelectuale propice apariției filozofiei și științei. Noua manieră de gândire n-a dus la dispariția gândirii mitice, însă aceasta a izgonit-o, lent, foarte lent, din poziția ei dominantă. "Pentru ca discursul uman asupra naturii să nu se prăbușească, ruinat de la interior de maniera vechilor mituri, nu este suficient ca dumnezeii să fie lăsați la poartă; trebuie ca
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
interior de maniera vechilor mituri, nu este suficient ca dumnezeii să fie lăsați la poartă; trebuie ca gândirea să fie complet transparentă pentru ea însăși, să nu comporte nici cea mai mică incoerență sau umbră a unei contradicții interne." Gândirea mitică implică o căutare de ordine: mitul organizează realitatea trăită de către ființele umane făcând apel la un timp și un spațiu care îi sunt proprii; el ierarhizează ființele și valorile, cu referință la sacru și profan; el face semnificativ ceea ce inițial
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
anumitor zei, locuințe divine, iar uneori chiar formele vizibile de întruchipare a zeilor); g) elementele (apa, focul, aerul, eterul). Miturile cosmografice includ întregul cadru divin, adică pe zei și locuințele lor universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, întrucât zeii inșiși se autocreează sau sunt creați; (b) panteonul (sau totalitatea); (c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale: cerul, pamântul și subpământul, adică lumea divină, cea umană și cea demonică). Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidării contradicțiilor existențiale
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
față în față creșterea personală a lui Bilbo cu lipsa dezvoltării piticilor. Analogia „lumii subpământene” și a eroului revenind din ea cu un dar (cum ar fi inelul, sau săbiile elfice) de care va beneficia societatea lui, se potrivește arhetipului mitic al inițierii și maturizării, așa cum este descris de Joseph Campbell. Jane Chance compară dezvoltarea și maturizarea lui Bilbo cu a celorlalte personaje cu conceptele de guvernare bună versus guvernare rea derivate din manualul monastic "Ancrene Wisse" (despre care Tolkien a
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Vrăjitoria, în variate contexte istorice, religioase și mitice este folosirea unor presupuse puteri supranaturale sau magice. O vrăjitoare este o persoană care practică vrăjitoria. În contexe moderne de practicare a vrăjitoriei, în special în cel Wicca, și bărbații pot fi încadrați drept "vrăjitori". Populația din spațiul carpato-danubiano-pontic nu
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
cetate Roma. Deși fondarea Romei este atribuită și înaintașilor săi, Evandru, arcadianul sosit în Italia, faptele fondatorului Romulus că unirea cu sabinii și coregena cu regele sabin Titus Tatius denotă debutul destinului al "Cetății Eterne". Domnia să are o încărcătură mitică, acesta dispărând miracuos în timpul unei inspecții militare, fiind răpit de zei, devenind Quirinus. Organizarea viitoare a Romei cade în sarcina următorilor regi: sabinului Numa Pompilius ce a reformat religia, romanului Tullus Hostilius ce a organizat armata, sabinului Ancus Marcius ce
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
VIII-lea și al III-lea î.Hr., celții vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani. Miturile celților evocă un univers misterios în care se vorbește despre limbajul secret al druizilor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers sunt dreptatea și curajul, fără a fi uitat, însă, umorul. Dezvoltată în Epoca Fierului, religia celților este o politeistă, la fel ca celelalte religii europene din acea perioadă. Pentru celții aflați în sfera
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
locuiesc în munți, caverne, peșteri și sub stânci, nu sunt prietenoși și nu oferă ajutor nici dacă sunt rugați, trăind împreună cu copiii lor în singurătate. Numele lor provoacă multe confuzii în ceea ce privește mitologia nordică veche. Existau patru clase diferite de creaturi mitice din care trolul s-ar putea trage. Una dintre acestea este cea formata de magicienii naturii numiți troll, alta este cea a lorzilor naturii numiți jotun. Pe lângă aceștia mai existau în miturile nordice și risi, ființe eroice, și purs, monștri
Trol () [Corola-website/Science/299518_a_300847]
-
mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum: "Epopeea lui Ghilgameș" (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); "Mahăbhărat"a și "Ramayana" (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ), "Iliada" "și Odiseea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de sandalele de aur înaripate - unul dintre atributele zeului. Mândru de istețimea fiului său, Jupiter l-a făcut pe Mercur mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Mercurius joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie (luptă mitică a giganților împotriva zeilor), le însoțește pe cele trei zeițe olimpiene pe muntele Ida, conducându-le în fața judecății lui Paris, îl ajută pe Odysseus să învingă vrăjile Circei, mijlocește târgul dintre Hercules și Omphale, la porunca lui Iupiter îl însoțește
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
vechii perși să numească grădinile lor "raiuri". Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi legende, el ar fi fost întemeiat fie de către legendarul Nimrod, fie de către zeul Baal, fie de regele Ninus, soțul miticei regine Semiramida. După o perioadă zbuciumată, marcată de rivalitățile și războaiele cu asirienii, Babilonul reușește pe la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. să-și consolideze hegemonia. Conducător al statului a fost ales Nabopalassar (626-605 î.Ch.), fondator al dinastiei caldeene
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
și agricultural a dus la formarea unor ființe și a unor obiceiuri endemice. Totuși, creștinarea a împiedicat dezvoltarea lor, acestea transformându-se în superstiții, asociate de obicei răului, dar și binelui, devenind sfinți. Un exemplu de modificare locală a nervurii mitice biblice reprezintă dorința lui Adam și a Evei, morți la vârsta de 700 de ani, de a fi îngropați în muntele Alelei. În folclorul bucovinean s-au păstrat variante cosmogonice stranii, cu rădăcini foarte vechi: la început nu era nimic
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
acest film, criticul literar Ov. S. Crohmălniceanu afirma următoarele: "„Creat în întregime de Amza Pellea, el este în întregime opera unui excelent actor și fin observator al psihologiei omenești, înzestrat totodată cu multă invenție umoristică, personajul neavând o configurație anterioară mitică, așa ca Păcală sau Tândală. Acum Nea Mărin există în deplinătatea cuvântului, are o identitate incontestabilă, aceasta constituind principala lui virtute artistică, deloc neglijabilă. Sergiu Nicolaescu a trebuit doar să-i dea drumul în film, fiindcă oricare ar fi calitatea
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
pentru ultima oară cu el. Lumea magiei în care trăiește Harry este complet separată, dar și foarte apropiată de lumea noastră. În timp ce universul fantastic din Narnia este o alternativă la universul nostru, iar universul din Stăpânul Inelelor reprezintă un trecut mitic, lumea magică a lui Harry Potter există în același timp cu lumea noastră, având elemente magice analoage lumii noastre. Multe institute și localități se află în orașe și sate din lumea reală, de exemplu Ministerul Magiei care se află în
Harry Potter () [Corola-website/Science/304094_a_305423]
-
erou, războinic fără prihană, purtând un coif cu coarne (simbol al fertilității), care ține într-o mână o măciucă, iar în celalaltă un fulger. Coarnele simbolizează fertilitatea. Baal calcă norii, glasul său răsună ca tunetul. Sălașul său este pe muntele mitic Sapan (în ebraică Tzafon = Nord)identificat în zilele noastre cu muntele Jebel al Aqra de la frontiera siriano-turcă la vărsarea râului 'Asi (Oronte) în Marea Mediterană. Pe acest munte cad în fiecare an ploi torențiale. Baal este un teonim folosit pentru o
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
într-un ciclu de poeme eroice care nu a supraviețuit decât sub forma unor fragmente. Episoadele războiului au constituit material tematic și sursă de inspirație pentru tragedia greacă sau pentru poeții romani Virgiliu și Ovidiu. Cauzele războiului troian sub aspect mitic sunt complexe, deoarece au antrenat chiar și zeitățile Olimpului. Se spune că în timpul nunții zeiței Thetys cu regele tesalian Peleus, tocmai când zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, înciudată că nimeni nu s-a gândit să o
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
coincide cu data aproximativă a războiului troian, deci, dacă Eneas s-a aventurat într-adevăr în vest el nu avea să întâlnească decât niște țărani băștinași. Deoarece războiul troian a fost considerat de anticii greci drept ultimul eveniment din era mitică și, în același timp, primul din era istorică, câteva date sunt oferite în legătură cu acest conflict militar. Ele de obicei derivă din genealogiile regilor. Ephorus datează războiul în 1135 î.Hr., Eratostene în 1184 î.Hr./1183 î.Hr., Platon în 1193 î.Hr., ""Marmura
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
(Ghilgamesh) reprezintă un erou mitic și semizeu (mai exact două treimi zeu și o treime om), comun principalelor mitologii din Mesopotamia, personajul central al unei capodopere de poezie mitografică, apărute în Sumer, reluate în Akkad, în Babilon, în Asiria ș.a., sub numele convențional modern de
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
păstrată în Biblioteca lui Assurbanipal). După mitul originar, Ghilgameș a fost al cincilea rege din prima dinastie postdiluviană și a domnit în orașul Uruk pentru o perioadă de 127 de ani. (Cifra fabuloasă nu e un element singular de longevitate mitică: în Biblie, patriarhii de până la Noe trăiesc multisecular, dinastiilor arhaice chineze li se atribuie împărați cu domnii de peste un veac, iar în tradiția babiloniană, Emmenduranki, al șaptelea din cei zece regi de dinainte de potop, a domnit, după o versiune, 2
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
tuturor germenilor, apele simbolizând substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se întorc, prin regresiune sau cataclism. Comparată sau asimilată lunii, apa, prin excelență fluidă, este prototipul apei vieții sau apei vii. Apa reunește formulele mitice ale aceleiași realități metafizice și religioase: în apă rezidă viața, vigoarea și eternitatea. Apa purifică și este purificatoare, are o valoare morală: ea devine substanța însăși a purității, câteva picături de apă fiind suficiente spre a purifica o lume (de
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
stărilor și evenimentelor întâmpinate de către țăranul român. Datorită frumuseții și profunzimii de care a dat dovadă, a rămas nealterata, păstrătoare ale acelorași valori spirituale din timpurile străvechi. Folclorul muzical românesc a reprezentat și reprezintă nu doar o materializare a elementelor mitice, ci și o modalitate de informare a urmașilor despre trăirile și evenimentele la care au fost participanți strămoșii. Odată cu apariția primelor modalități de imprimare a vocii și muzică populară s-a făcut remarcată,numeroși artiști alegând să înregistreze cântece,printre
Ion Macovei (cântăreț) () [Corola-website/Science/304427_a_305756]