5,403 matches
-
alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga -era numită chiar "fecioara roșie" - (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault, a participat la grevele muncitorești din 1933), ca, mai târziu, să se apropie de mistica creștină, fără a deveni însă o creștină "de drept". Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați." "Ori de câte ori mă gândesc la
Simone Weil () [Corola-website/Science/304580_a_305909]
-
internaționale, numeroși lituanieni, letoni și estoni formează un uriaș lanț uman de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian". La începutul anului 1990, candidații susținuți de mișcarea reformistă "Sąjūdis" câștigă alegerile pentru Sovietul Suprem al Lituaniei, organ care proclamă, la 11 martie 1990, independența țării. Astfel, Lituania este prima din țările sovietice care se declară independentă. Vytautas
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Națiunilor Unite. Ca și în celelalte foste țări sovietice, odată cu înrăutățirea situației economice (creșterea șomajului, a inflației), popularitatea mișcării pentru independență "Sąjūdis" intră într-un proces de scădere. Ca o consecință, la alegerile parlamentare din 1992, partidul comunist, redenumit "Partidul Muncitoresc Democrat" ("Lietuvos demokratinė darbo partija" sau LDDP), câștigă majoritatea voturilor. Acest partid continuă politica de reconstrucție a unui stat democrat, ce trece de la o economie strict centralizată la o economie de piață. Între 1993 și 1998, Brazauskas este primul președinte
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
urmat cursurile Liceului de Băieți din Rădăuți (1885-1892). A studiat apoi medicina la "Universitatea din Viena" (1892-1901). În anii studenției s-a alăturat mișcării social-democrate; intrat în Partidul Social Democrat din Austria, s-a remarcat prin conferințe ținute în cercurile muncitorești. A fost delegat de conducerea partidului ca om de încredere în Bucovina, cu scopul de a organiza muncitorimea în Partidul Social Democrat și în sindicate. Astfel, a renunțat la medicină pentru a se consacra activității politice. La 10 octombrie 1903
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
întrunit în Congres general, la Ploiești, reprezentanții mai multor organizații socialiste și social-democrate care nu acceptaseră includerea în PCR; a fost constituită Federația Partidelor Socialiste din România (FPSR) și s-a votat o moțiune de afiliere a acesteia la "Uniunea Muncitorească Internațională a Partidelor Socialiste" (cunoscută și ca "Internaționala de la Viena" sau "Internaționala a II-a și jumătate"). Președinte al FPSR și delegat al acesteia pe lângă Internaționala de la Viena a fost ales Gheorghe Grigorovici. Șase ani mai târziu, un Congres general
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
individuală a unora dintre ei; Gheorghe Grigorovici, care spunea că "„sub ocupație străină nu se poate face politică”", nu se afla printre aceștia. În februarie 1948 a avut loc congresul de „unificare” al PCR cu PSDR sub denumirea de Partidul Muncitoresc Român. Au urmat arestările militanților PSDR care nu acceptaseră această lichidare a social-democrației ca formațiune politică. Etichetat drept "„trădător al clasei muncitoare”", Gheorghe Grigorovici a fost arestat la 13 iunie 1949 și deținut fără proces; a decedat la 18 iulie
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
considerată de contemporani drept "„cea mai erudită femeie din mișcarea socialistă din Austria”". După arestarea soțului său, Tatiana Grigorovici a adresat în două rânduri scrisori lui Lothar Rădăceanu, altădată discipol al lui Gheorghe Grigorovici, devenit între timp secretar al Partidului Muncitoresc Român și Ministrul Muncii. A doua dintre ele, datată 1 septembrie 1950, arată cum a luat cunoștință de deces, și se încheie astfel: Așteptându-se să fie arestată și constrânsă să-și renege convingerile social-democratice, redactase încă de la 1 iulie
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
volumul sau de debut 'Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim) care conținea poeziile „Lenin” și „Młodzieży budującej Nową Hutę” ( În cinstea tinerilor care construiesc Nowa Huța), despre construcția unui oraș industrial stalinist de lângă Cracovia. A devenit membru al partidului conducător Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Asemenea multor intelectuali comuniști apropiați la început de ideologia oficială a partidului, Szymborska s-a înstrăinat treptat de ideologia socialistă și a renunțat la operă să cu tema politică. Chiar dacă se retrage din partid abia în 1966, ea
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
vindeca rănile, va sosi ocazia ce-mi va permite să-mi satisfac dorința de a sluji marea Republică americană căreia îi sunt cetățean, și care astăzi luptă pentru libertate universală.” Încă de la jumătatea anilor 1850, în Piemont au apărut societăți muncitorești care își propuneau suplinirea insuficiențelor statului, prin ajutarea muncitorilor să trateze riscurile de accident, boală sau șomaj. În 1860, societățile acestea se implicau deja politic, cerând lărgirea dreptului de vot și, după obținerea unității Italiei, ele s-au dezvoltat în
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Generale a Muncii, apoi al Consiliului General al Sindicatelor (1955-1961, 1967-1969). În două rânduri este prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1952-1954, 1961-1967). Funcția sa cea mai importantă a fost cea de prim-secretar al Comitetului Central al PMR Partidul Muncitoresc Romîn (1954-1955). A fost deasemenea membru al Biroului Politic (1948-1969) și al prezidiului permanent al CC al PCR (1965-1969), ministru al agriculturii și silviculturii (1953-1954), președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (1967-1969) și director general al Direcției Generale
Gheorghe Apostol () [Corola-website/Science/303731_a_305060]
-
din București și Cluj. După Diktatul de la Viena din 30 august 1940, în urma căruia nordul Transilvaniei este cedat Regatului Ungariei, pe scena teatrului orădean nu s-a mai reprezentat nimic în limba română. Abia după eliberare, în 1944, un grup muncitoresc înființează asociația Prietenii teatrului cu intenția de a recrea teatrul românesc orădean sub vechea denumire Teatrul de Vest. Ministerul Artelor susține eforturile Asociației, iar în 19 Decembrie 1945, actorii angajați, în frunte cu artistului Ștefan Iordănescu, viitorul director, sosesc în
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
operă (tenor), emigrat în 1975 și stabilit în Olanda, la Dinxperloo. Alexandru Jar a publicat intens în primii ani ai postbelici, devenind un scriitor de prim-plan al regimului comunist. Între altele, i s-au tipărit două romane despre grevele muncitorești de la atelierele Grivița: "Sfârșitul jalbelor" (1950) și "Marea pregătire" (1952). În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin. În acea perioadă, vedetă culturală a epocii, el dădea tonul literaturii staliniste, cerând confraților să depisteze inamicul strecurat cu
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
un anticariat, dar a continuat să fie publicat (v. bibliografia). Prin Decretul nr. 157/1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului, lui Alexandru Jar i-a fost conferit "Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a ll-a". În anul 2009, în Franța a fost lansat filmul "L'armée du crime" (Armata crimei), cu durata de
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
a fost arestată pentru prima dată pe motivul că a participat la o grevă în fabrica de saltele la care lucra. În ciuda vârstei sale fragede, a fost închisă și bătută. În anii 1933 - 1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franța, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a
Olga Bancic () [Corola-website/Science/304046_a_305375]
-
reprezentanți ai guvernului SUA. Șefii țărăniști au fost acuzați și judecați într-un proces spectacol și au fost condamnați la ani grei de temniță. Partidele de stânga au fost forțate să se unească cu Partidul Comunist din România, formând Partidul Muncitoresc Romîn, precursorul PCR. În perioada 1946-1947 mai multe sute de susținători ai guvernului pro-Axă au fost judecați de Tribunalele Poporului pentru rolul jucat în implicarea țării în războiul antisovietic au fost judecați și executați pentru vina de a fi fost
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
pe teritoriul altor țări membre ale Pactului. În 1956, premierul sovietic Nikita Hrușciov a denunțat politica predecesorului său, Stalin, în discursul secret ținut în fața delegaților la Congresul al XX-lea a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Gheorghiu-Dej și conducerea Partidului Muncitoresc Român i-au transformat pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu în principali răspunzători ai exceselor comuniste trecute și au pretins că partidul epurase deja elementele staliniste chiar din timpul vieții lui Stalin. În octombrie 1956, conducătorii comuniști polonezi
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
dorită de români. Pe plan intern, guvernul român a luat măsuri pentru potolirea nemulțumirilor populare prin reducerea investițiilor în industria grea, creșterea producției de bunuri de larg consum, descentralizarea conducerii economice, creșterea veniturilor populației și introducerea unor elemente de autoconducere muncitorească. Autoritățile au renunțat la sistemul cotelor obligatorii impuse producătorilor agricoli privați, dar a accelerat programul de colectivizare a agriculturii pe la mijlocul deceniului al șaselea, folosindu-se totuși de metode mai puțin brutale decât până atunci. În 1962, guvernul a declarat încheiat
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
intreprinderilor agricole de stat (IAS). În ciuda afirmațiilor lui Gheorghiu-Dej cu privire la epurarea partidului de elementele staliniste, el a rămas susceptibil la atacurile din partea dușmanilor politici, dată fiind complicitatea lui evidentă la toate abuzurile din perioade 1944-1953. La o plenară a Partidului Muncitoresc Român din 1956, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi, amândoi membri ai Biroului Politic și vicepremieri, l-au criticat pe Gheorghiu-Dej. Constantinescu, care era adeptul liberalizării de tip hrușciovist, reprezenta o amenințare specială pentru Gheorghiu-Dej, deoarece se bucura de legături foarte
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
Constantinescu și Iosif Chișinevschi, amândoi membri ai Biroului Politic și vicepremieri, l-au criticat pe Gheorghiu-Dej. Constantinescu, care era adeptul liberalizării de tip hrușciovist, reprezenta o amenințare specială pentru Gheorghiu-Dej, deoarece se bucura de legături foarte bune la Moscova. Partidul Muncitoresc Român i-a epurat pe Constantinescu și Chișinevschi în 1957, denunțându-i pe amândoi ca fiind staliniști și acuzându-i de complicitate cu Ana Pauker. Până la urmă, Gheorghiu-Dej a reușit să scape de toți concurenții politici, care i-ar fi
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
dar forțele maghiare au fost repede învinși. În timpul revoltei maghiare aproximativ 20.000 de oameni au fost uciși, aproape tot timpul de intervenție sovietică. Imre Nagy a fost arestat și înlocuit cu loialist sovietic, János Kádár, în calitate de șef al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar nou formate "(Magyar Szocialista Munkáspárt). Nagy a fost închis până la a fi executat în 1958. Alți miniștri de stat sau de suporteri care au fost fie executați sau au murit în captivitate a inclus Pál Maléter, Géza Losonczy
Republica Populară Ungară () [Corola-website/Science/304090_a_305419]
-
fost ocupată de trupele naziste, în timpul celui de-al doilea război mondial, Kasztner a fost unul din intermediarii dintre comunitatea evreiască din Ungaria și autoritățile naziste. După eliberare, a emigrat în Israel unde a activat în Mapai, partidul de guvernământ muncitoresc din acea perioadă. Activitatea sa în timpul Holocaustului a stârnit după un deceniu dispute grave, culminînd cu procese, Kasztner fiind în cele din urmă asasinat de un conațional, militant de extremă dreaptă. Rudolf (Rezső) Israel Kasztner s-a născut in 1906
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
Kasztner. La sfârșitul procesului, în formularea sentinței, judecătorul (dr. Binyamin Halevi), a făcut afirmația că dr. Kasztner și-ar fi „vândut sufletul diavolului”. Verdictul a cutremurat opinia publică israeliană (Kasztner era funcționar important și membru al partidului de guvernământ, partidul muncitoresc "Mapai") și a cauzat o criză de guvern. Un tânăr militant de extremă dreaptă, Zeev Eckstein, în conspirație cu alți doi atentatori, convinși de vinovăția lui Kasztner, l-a împușcat la Tel Aviv, la 3-4 martie 1957, victima atentatului decedând
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
Vasile, Anton Coșbuc (1904-1971), îi datorăm cel mai complet studiu asupra istoriei bisericii din Leșu, de la începuturi, până în vremea preotului Anton Mălai," Comuna Leșu este amintită și într-un document emis de Comisia județeană Năsăud de verificare a membrilor Partidului Muncitoresc Român în 1949, printre comunele în care Partidul Comunist a înființat greu organizații, datorită "“elementelor dușmănoase: preoți, învățători, chiaburi". Instalarea la putere a regimului comunist a avut drept consecință directă pentru parohia Leșu, confiscarea a 60 de hectare de fânațe
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
1 ianuarie 1928, Ploiești — d. 16 iunie 1978, București) a fost un poet (aparține structural curentului onirismului poetic), traducător și actor român. Studiază dreptul doi ani, după care se transferă la Institutul "Maxim Gorki" (prin 1949). Inițial membru al Partidului Muncitoresc Român, este exclus din partid și exmatriculat înaintea susținerii examenului de stat datorită unor păreri „revizioniste”. Lucrează ca impiegat, profesor suplinitor, sortator de piei într-o tăbăcărie, vopsitor, zugrav, electrician. La Medgidia este o perioadă antrenor de box. „Alesul boem
Teodor Pâcă () [Corola-website/Science/304255_a_305584]
-
pentru marea aventură scoțiană, cu cețuri, fantome, monștri subacvatici, nisipuri mișcătoare, vânturi reci, ziduri bătrâne, tradiții unice, kilturi și cimpoaie. Continuăm drumul spre Liverpool prin Birmingham, centru industrial din secolul al XVIII-lea, produs al revoluției industriale, cu puternice rădăcini muncitorești și patimi fotbalistice, cu un important Muzeu de Artă (Museum and Art Gallery) ce adăpostește colecția pictorilor prerafaeliți. Autocarul gonește pe autostradă cu mare viteză, imaginile se derulează cu rapiditate, păduri, pășuni, case de vacanță... Satele tradiționale, de tip balcanic
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]