6,914 matches
-
muzicale. Pe 3 octombrie 1835 Schumann l-a întâlnit pe Mendelssohn la casa lui Wieck din Leipzig, iar aprecierea sa față de marele său contemporan este arătată cu aceeași libertate generoasă care l-a remarcat în toate relațiile sale față de ceilalți muzicieni și care mai târziu i-a permis să recunoască geniul lui Brahms încă din perioada când acesta se afla în obscuritate. În 1836 cunoștința dintre Schumann și Clara Wieck, deja cunoscută drept pianist, se dezvoltă în dragoste, iar la un
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
sale. În 1843 scrie "Paradis și Stiloul", primul eseu despre muzica vocală concertată. Acum că stăpânea formele separate, compozițiile sale de aici înainte nu pot fi clasificate drept specifice unei anumite perioade. La Schumann, mai mult decât la orice alt muzician, achiziția de cunoștințe noi se afla în strânsă legătură cu creșterea propriei experiențe de viață și a impulsului de a o exprima. Stadiul vieții sale în care era foarte angrenat în muzica sa pentru "Faustul" lui Goethe (1844-1853) a fost
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
muzică în timp ce scria, iar acest lucru i-a influențat opera. Într-una dintre aceste ocazii, se auzea melodia care dă titlul albumului grupului Procol Harum "Grand Hotel" când... În cărțile sale, Adams a făcut serie de referiri la muzica și muzicienii care i-au influențat opera. În prima carte din "Ghidului autostopistului", șoarecele care nu reușește să găsească Întrebarea Finală despre Viață, univers și tot restul, propune una inventată de el: "How many roads must a man walk down?" ("Câte drumuri
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană). Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa "Învățătura religiei creștine". Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. Considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie. Se presupune că Sf. Grigore (Grigore cel Mare) s-a născut în jurul anului 540 la Roma. Părinții l-au numit Grigore (lat. Grigorius), nume de origine
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
(pseudonimul "Apunake", n. 7 aprilie 1903 la Roznov, județul Neamț - d. 30 septembrie 1972, Lima, Peru) a fost un compozitor, diplomat, grafician, ilustrator, memorialist, muzician, poet, violonist clasic și scriitor român. S-a născut la Roznov, unde a învățat limbile germană, română, spaniolă, franceză și și-a scris o mare parte din proza sa satirică. A fost fiul Anei Țîncu (fiica lui Nicolae Țincu, poet
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
și, pe linie paternă, nepotul Matildei Cugler-Poni, afirmată ca poetă în anturajul mai mult decît pretențios al "Junimii" lui Titu Maiorescu. A studiat muzica sub indrumarea lui Alfons Castaldi, George Enescu și Mihail Jora, la Conservatorul din București. În postura muzicianului începător, Grigore Cugler a compus cîteva lieduri și valsuri, și a fost distins în 1926 cu un premiu "George Enescu" la un concurs rezervat tinerelor talente. A fost de asemenea diplomat de carieră. Intră în diplomație în 1927, devine în
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
iulie 2009 Institutul Cultural Român (ICR) a organizat expoziția stradală de fotografie "Mari polono-români" care a fost deschisă Sopot, cea mai atractivă stațiune estivală a Poloniei. Expoziția a prezentat personalități marcante polono-române, și anume compozitorul Ciprian Porumbescu, actorul Colea Răutu, muzicianul Theodor Rogalski, pictorul Octavian Smigelschi, sculptorul Andrei Ostap, balerinul și coregraful Oleg Danovski, generalul și fostul ministru Henri Cihoski, generalul și fostul primar al Bucureștiului Victor Dombrovski, medicul militar și fondatorul de instituții medicale Gustav Otremba, generalul comandant al Vânătorilor
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
Normandia și la operațiunea de scufundare a celui mai mare crucișător german, nava "Otto von Bismarck" în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-a căsătorit cu Ann Brookfield, o chimistă, în 1939. După ce a fost pe rând actor, marinar, muzician, a devenit profesor de engleză și filozofie la școala "Bishop Wordsworth's School" din Salisbury. s-a dedicat exclusiv scrisului abia la cincizeci de ani, în 1961. Experiența războiului avea să-l marcheze profund: el și-a pierdut atunci încrederea
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
a lui Burgess continuă să incite și să deconcerteze. Romancier, dramaturg, compozitor, libretist, eseist, semantician, traducător și critic, totul la el ține de paradox. Literatura i-a adus succesul, dar Burgess ar fi vrut să fie privit mai curând ca muzician („Muzica e o artă mai pură pentru că nu se leagă direct de peripețiile oamenilor“). Pentru a rezista psihic în timp ce scria grozăviile din "Portocala mecanică" a trebuit să se îmbete zdravăn, altminteri se considera înainte de toate un autor comic. El însuși
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
în Băli, printre care și preotul Niratha, care și-a adus aportul la religia din Băli. Dinastia Gelgel în Băli, condusă de regele Dalem batur Enggong și-a extins teritoriile în est până la insula Lombok. Au început să apară actorii, muzicienii și dansatorii, în această perioadă, insula intrând într-o dezvoltare explozivă în activitățile culturale. Primii europeni care au pășit în Băli au fost marinării olandezi în 1597. După ce și-au petrecut un timp în Băli, Cornelius Houtman, căpitanul corabiei, s-
Bali () [Corola-website/Science/299230_a_300559]
-
cariere solo de succes după destrămarea formației. Deși nu a avut prea mare succes comercial când erau împreună, formația este deseori citată de critici ca fiind una dintre cele mai influente formații ale erei lor și o inspirație pentru mulți muzicieni viitori. au atras atenția asupra lor pentru prima dată când Andy Warhol i-a luat sub aripa sa, angajându-i să cânte la evenimentele sale multimedia intitulate "Exploding Plastic Inevitable". Prin atitudinea lor experimentală și nihilistă , the Velvet Undergound pot
The Velvet Underground () [Corola-website/Science/299781_a_301110]
-
pentru o carieră academică. A fost înlocuit cu Willie Alexander. Pe când se aflau în turneu în Marea Britanie, au semnat un contract cu casa de discuri Polydor Records, dar albumul Squeeze a fost practic înregistrat doar de Doug Yule cu ajutorul unor muzicieni de studio. Albumul a fost criticat aspru de criticii de specialitate, deseori nefiind inclus pe lista albumelor oficiale ale formației. Formația a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame în 1996.
The Velvet Underground () [Corola-website/Science/299781_a_301110]
-
Într-un concert de adio la biserica presbiteriană din Howth, în care The Hype au cântat coveruri, Dik a ieșit din scenă oficial. Restul de patru membri a încheiat concertul cu materiale originale, sub numele de „U2”. Steve Averill, un muzician punk rock, prieten de familie cu Clayton, sugerase șase nume potențiale, dintre care formația l-a ales pe cel de „U2” din cauza ambiguității și interpretabilității lui, și pentru că era numele care le displăcea cel mai puțin. În ziua de sfântul
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
The Clash, Ramones, The Beatles, Joy Division, Siouxsie & the Banshees și Patti Smith. Van Morrison a fost și el citat de Bono ca influență și influența sa asupra U2 este arătată și de Rock and Roll Hall of Fame. Alți muzicieni și formații, cum ar fi Snow Patrol, The Fray, OneRepublic, Coldplay, The Academy Is..., The Killers, Your Vegas și Angels & Airwaves au fost influențate de U2. Versiuni cover ale cântecelor U2 au fost realizate de Our Lady Peace, Mary J.
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
numără Johnny Cash, Green Day, Leonard Cohen, Bruce Springsteen, B.B. King, Luciano Pavarotti, Bob Dylan, Elvis Costello, Wim Wenders, R.E.M., Salman Rushdie, și Anton Corbijn. De la începutul anilor 1980, membrii U2—împreună, dar și fiecare separat—au colaborat cu alți muzicieni, artiști, celebrități și politicieni pentru a trata problemele sărăciei, bolilor și nedreptăților sociale. În 1984, Bono și Adam Clayton au participat la Band Aid, cu scopul de a strânge bani pentru atenuarea efectelor foametei din Etiopia. Inițiativa a produs single
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
Bono s-a asociat cu Yahoo! pentru a promova Campania ONE, la redezvoltarea căreia a ajutat Yahoo!. Spre sfârșitul lui 2005, în urma uraganelor Katrina și Rita, The Edge a contribuit la "Music Ruising", o inițiativă de strângere de fonduri pentru muzicienii care își pierduseră instrumentele pe coasta Golfului Mexic. În 2006, U2 a colaborat cu formația punk rock Green Day pentru a înregistra o versiune cover a cântecului „The Saints Are Coming” de The Skids în folosul campaniei "Music Rising". Activismul
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
au vândut peste 150 de milioane de discuri, fiind între cei mai bine vânduți artiști din istoria muzicii. Cu 51,5 milioane de unități certificate de RIAA, U2 sunt pe locul al 21-lea în rândul celor mai bine vânduți muzicieni în SUA. Al cincilea album de studio, "The Joshua Tree", este unul dintre cele mai bine vândute albume în Statele Unite (cu 10 milioane de exemplare vândute) și în toată lumea (cu 25 milioane de exemplare vândute). "Forbes" estimează că U2 a
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
cu 10 milioane de exemplare vândute) și în toată lumea (cu 25 milioane de exemplare vândute). "Forbes" estimează că U2 a câștigat 78 de milioane de dolari între mai 2011 și mai 2012, ajungând astfel pe locul al patrulea între artiștii muzicieni cu cel mai mare succes financiar. "" a estimat averea colectivă a formației la de euro. "Rolling Stone" clasează U2 pe locul 22 în lista „Cei mai mari 100 de artiști ai tuturor timpurilor”, și pe Bono pe locul 32 între
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din o formație foarte controversată. Face parte din „Big Four of Thrash” alături de Slayer, Megadeth și Anthrax. În 1981, ziarul din Los Angeles "The Recycler" găzduia o rubrică de anunțuri destinată muzicienilor în căutarea unor noi colegi de formație. Sub secțiunea „Heavy Metal” avea să apară un nume: Lars Ulrich, un adolescent de 18 ani. Totul a început în anii '80, atunci când tânărul de 18 ani de origine daneză Lars Ulrich, care
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
făcut pe “Ride the Lightning” a surprins pe toată lumea. Versurile erau mult mai clare, producția era infinit mai bună, iar agresivitatea instrumentelor era dublată de cea a versurilor. Influența lui Burton era clară, progresul formației fiind evident. Cliff era un muzician desăvârșit. Era singurul din formație care studiase cu adevarat muzică. El a avut o influență foarte mare asupra lui James. Cei doi devenind foarte, foarte apropiați. Acest lucru a dus la crearea unor cântece foarte puternice, atât ca versuri cât
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
dispreț față de arta șaisprezecimilor și treizecidoimilor ». Ajunge într-atât de departe încât contestă subvențiile acordate Operei din Paris. În mod paradoxal, Émile Zola cultivă o anume admirație pentru Richard Wagner. Scriitorul a fost, fără îndoială, atras de aspectul revoluționar al muzicianului german, care a dezlănțuit scandaluri comparabile în intensitate cu cele provocate de publicațiile naturalismului. Întâlnirea lui Zola din 1888 cu Alfred Bruneau marchează un punct de cotitură. Acesta îi propune să pună romanul "Le Rêve" pe muzică, în colaborare cu
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Mondial. Peisajul cultural-natural de pe malurile Elbei în a fost înscris în anul 2004 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și revocat în 2009 din cauza construirii unui pod peste Elba. În secolul XIX s-au întâlnit aici pictori, sculptori, autori și muzicieni, reprezentativi pentru începuturile romantismului. Dresda a fost un oraș inovator din punct de vedere economic și unul dintre cele mai bogate orașe din Germania. La momentul actual aici se află cea mai mare așezare de vile din țară. Zonele din jurul
Dresda () [Corola-website/Science/299926_a_301255]
-
Legământ 1"), viciile oamenilor sau doar marazmuri ("Între 4 Scânduri", "Astral", "Frigiderele Doina"). Din cele mai cunoscute lucrări ale Planetă Moldova fac parte: "Alimentară", "Cană Cu Apă", "Portugalia", "Pi*don", "Chirurgie", "Invidia", "Valera". Mițos Micleușanu este un artist polivalent, pictor, muzician și scriitor. În 1999 a publicat cartea "Amokalipsis" la editură "Ideea Design & Prinț", apoi "Organismecanisme" este publicată în 2002 la editură "Ziua", în 2004 apare cartea "Tuba Mirum" la editură "Pontica", iar în 2008 la lumină tiparului iese cartea "Kasa
Planeta Moldova () [Corola-website/Science/299934_a_301263]
-
grupul cu orice preț, excluzând totuși orice compromis în privința muzicii. În urmă concertelor susținute, Iron Maiden își atrage notorietatea pe plan local, insă casele de discuri, desi perfect conștiente de valoarea grupului, preferă să nu riște, cerându-le celor cinci muzicieni să treacă la punk în schimbul unui contract discografic. Faptul este de neconceput pentru Steve Harris, care crede cu tărie în viitorul genului heavy metal, astfel că trupa rămâne în circuitul underground. Prima înregistrare este realizată la granița dintre 1978 și
Iron Maiden () [Corola-website/Science/299940_a_301269]
-
o întorsătură neplăcută, Steve Harris și-a mobilizat colegii, integrându-l în trupa pe chitaristul Janick Gers, vechi fan Maiden, după o singură repetiție. Mașină de heavy metal era gata de fapte mari, motivația apăruse din nou, toți cei cinci muzicieni erau hotărâți să arate întregii lumi că spiritul Iron Maiden s-a păstrat nealterat. Totul a mers că pe roate, cei cinci regasind bucuria de a face o muzică simplă, dar personală. ""No Prayer For The Dying" este de fapt
Iron Maiden () [Corola-website/Science/299940_a_301269]