5,491 matches
-
commençera a 8 heures et demie très précises.)85 În 1871 Mihail Pascaly obține autorizarea de a juca, cu începere din luna septembrie, în Teatrul Național, adică i se acordă concesiunea. Atunci el adre sează ziarelor următoarea scrisoare: „Domnul meu, Nefericita și nemeritata pozițiune în care se află Teatrul Național al României vă este deja destul de cunoscută. Artist al țării în 24 de ani de lucru, de studiu și de devotament, fără nici o recompensă, fără nici o perspectivă decât profesiunea artei mele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și nu mă pot înțelege cu ei, habar n-au să se poarte în societate. Vreau să știți că voi petrece două săptămini NEGRE în tabără. Veniți la mine, vă rog foarte mult, dar foarte mult, să veniți la mine. Nefericita voastră fiică, Roxana *În prezența autorului, au fost „lansate” trei cărți de Al. Piru. Mi-a revenit mie onoarea de a le prezenta și am făcut-o (îndrăznesc să cred) printr-un cuvînt destul de bine legat, care a plăcut. De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
recomandări” cu o gravitate comică. Din păcate pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva unor formulări nefericite, ca să nu zic imbecile, și a pisălogelii care, în loc să instruiască, tîmpește. *O vorbă bine găsită: „obsedantul prezent” (Ileana Mălăncioiu). *Experiența mea sufletească se opune afirmației Pr. François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el - ar trebui s-o faci pentru supraviețuire”. I-am repetat că, indiferent de „miză”, nu sînt dispus la nici un compromis, și că în momentul în care n-aș mai fi fidel față de mine însumi, m-aș simți teribil de nefericit și absolut fără nici un sprijin. Apoi am făcut stînga-mprejur și l-am condus eu acolo de unde plecasem, pentru ca, în calitate de invitat, vorba sa, „să facă față”. La despărțire, i-am mărturisit că deși una din frazele sale („Costele, nu te izola
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întrebat: „Ce știi despre Gh. Agavriloaiei?” Bineînțeles, nu știa nimic: nici că era ginerele lui Ibrăileanu, nici că fusese menționat de Călinescu în prefața Istoriei literaturii române, alături de alți asistenți, pentru că-i procurase „cărți, reviste ori fotografii”. Un tip profund nefericit, cu sufletul ca un burete îmbibat de oțet, o mască veșnic ostilă... G. a tăcut, prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la o stare materială bună. Sînt convins că nu puțini din cei ce l-au văzut atunci l-au invidiat. Acum, cînd notez în jurnal despre moartea lui, nu mă pot abține să nu subliniez că a avut un destin nefericit. A munci încă din școală (cu mîinile lui, liceean fiind, a ridicat pereții casei de pe strada Carpați), a alerga aproape continuu pentru astîmpărarea nevoilor zilnice, a te căsători de mai multe ori, a avea patru copii risipiți pe la mamele lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la alții, «dincolo», binele e generalizat. Or, lucrurile nu stau deloc așa, dovadă criticile ivite din interiorul societăților respective. Faptul că, la unele capitole, civilizația noastră e inferioară civilizației occidentale nu trebuie să ne ducă la concluzia că sîntem mai nefericiți decît oamenii acelei părți de lume. E, întotdeauna, cel ce trăiește la sat mai nefericit decît cel ce trăiește la oraș?” în deceniul care a trecut, „nemulțumirile personale” nu numai că nu s-au atenuat, cum nădăjduiam, dar s-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din interiorul societăților respective. Faptul că, la unele capitole, civilizația noastră e inferioară civilizației occidentale nu trebuie să ne ducă la concluzia că sîntem mai nefericiți decît oamenii acelei părți de lume. E, întotdeauna, cel ce trăiește la sat mai nefericit decît cel ce trăiește la oraș?” în deceniul care a trecut, „nemulțumirile personale” nu numai că nu s-au atenuat, cum nădăjduiam, dar s-au înmulțit și s-au adîncit. Întreaga societate românească s-a afundat într-o criză ideologică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și mai ales, spiritual, sacrificarea omului. Îl pun să sufere dar, să Învingă dușmanul prin tăria spiritului. În detenția acelui cămin ea niciodată nu s-a plâns, i-a fost milă de bătrânii rătăciți, pe care i-a considerat mai nefericiți decât ea. Dlui Costică dragostea mea și dorința de a vă vedea la față În casa mea. Îmbrățișări și toate cele bune, I. Olteanu 706 30 Craiova, 3 aprilie 2003 Prieteni dragi, Nu v-am scris de mult, intenționat, ca să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din ce în ce mai marcat de ceea ce medicii numesc, elegant, discordanță. Un cetățean român, București, [vara] 1982, difuzată la 5 septembrie 1982 Tovarășe președinte, Prin prezenta scrisoare vi se adresează un cetățean, un simplu cetățean, unul din milioanele de cetățeni ai României, care, nefericit, și nu de rareori revoltat, încearcă să vă exprime câteva gânduri ale lui, dar care, fiți sigur, nu sunt numai ale lui, ci ale majorității populației țării. Nu aș fi dorit ca această scrisoarea să ia drumul României via München
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu Eugen Barbu. Unde minciuna, calomnia, denunțul, amenințarea înlocuiesc argumentele, nu e loc de dialog. De ani și ani, Eugen Barbu monologhează. De dialogat, Eugen Barbu n-ar putea dialoga decât cu Eugen Barbu. Asta îmi amintește de existența unei nefericite specii de pasăre având o singură aripă. Spre a zbura, are absolută nevoie de o parteneră având cealaltă aripă. Spectacolul decolării acestui cuplu e teribil, ca și cel al zborului propriu-zis. Amintindu-mi acest spectacol, deseori m am gândit la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
familiare și importante erau cuvintele, dar marile cuvinte ale marilor firme de logocrație publică nu Îl interesau deloc. Iau din raft primul volum pe care mi l-a dat, În 1973. Sunt povestiri de atmosferă cehoviană despre oameni simpli și nefericiți, despre singurătate. O pulsație ezitantă și duioasă nimbează, constant, dorul după dragoste, tristețea dureroaselor absențe, amarul pe care Îl degajă lipsa iubirii. Și mereu, Încă din acea carte, lumina prezenței materne, cu acea inefabilă concretețe de sacru și profan. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putut fi reechilibrat. Nu mult după aceea, Radu - excesiv de politicos totdeauna - n-a mai suportat nici măcar benignele convenții ale vizitei. S-a retras, ruinat, Împreună cu soția, Înmărmurită și ea. Rugămințile, efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
venit de la New York la Chicago pentru astfel de eveniment revoluționar? Întrebat dacă și-ar putea Închipui o astfel de scenă, profesorul răspunsese liniștit: „așa mi s-a spus”. Fericita mea culpă nu avea nevoie, se pare, de altă susținere decât nefericita recenzie despre Memoriile lui Eliade care, se spunea la București și la Cluj, făcuse Înconjurul mapamondului. „Ați citit textul acela?”, l-a Întrebat tânărul literat care nu mai era, nici el, prea tânăr. „Nu l-am citit și nici nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
solară, am regăsit comunicarea. Tensiunea unor evocări surprinzătoare, livrate cu o invidiabilă detașare și o intensă participativitate, totuși, o readusese pe Gabriela cea dintotdeauna, la ora de maximă acuitate. Ne-am despărțit melancolic, prieteni de demult și de acum. Șocul nefericitei publicări a eseului Felix Culpa a fost neașteptat, chiar dacă isteria care urmase era previzibilă. Întâlnirea de la Viena restabilise doar formal comunicarea. * Revenit la New York, am aflat că În România se Întețiseră zvonurile În legătură cu noua mea blasfemie (eseul „Incompatibilitățile”, apărut În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Romanian of your novels?”1 citesc În scrisoarea editurii din Londra. „Pentru un om complicat, viața e complicată, independent de circumstanțele exterioare. Și cu toate acestea, e mai bine să fii om liber. Fie și Împovărat de probleme și chiar nefericit. În situații-limită, trebuie să știi să separi esențialul de secundar. Esențialul: preferabil să fii nefericit În libertate. În rest, ce susțin comuniștii despre capitaliști este adevărat. Și viceversa”, scrie ziaristul bucureștean stabilit la Marea Moartă. „Totul vine când nu te
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romantice”, susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o nefericită mic-burgheză sufocată de strâmtoarea unei căsătorii de conveniență cu un soț oarecare, visând la marile evadări idilice ale amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amorului. Claudine este o femeie cu un trecut pre-marital aventuros, care și-a găsit Împlinirea În asocierea cu soțul pe care Îl admiră și Îl iubește. Ea nu visează la escapade senzaționale, doldora de clișeele feminismului provincial al micilor matroane nefericite. „Bovarismul” ei este nul. Eroina lui Musil ar avea, probabil, formulări drastice despre mediocritatea iluziilor și a eșecului În neautentica și, până la urmă, imposibila „eliberare” de sine la care aspira Emma. De altfel, „căderea” prin care se regenerează și poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mit Paul Celan” („Întâlniri cu Paul Celan”). Aceasta fusese, probabil, coincidența care provocase rândurile către Roditi. I-am scris, apoi, firește. Mi-a răspuns printr-o extrem de cordială scrisoare, În care nu uita să sublinieze că părăsirea României („ce pays nefericit”, cum scria) Însemnase actul cel mai inteligent al vieții sale („c’est de loin l’acte le plus intelligent que j’ai jamais commis”) și mă sfătuia, bineînțeles, să mă stabilesc cât mai curând la Paris, „l’endroit idéal pour
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe coperta cărții mele de eseuri On Clowns, am Înțeles, instantaneu, că semnatarul știa multe despre nazism, comunism și dictatură, despre „mortificarea intelectuală” În situații politice extreme, ca și despre „exagerarea de sine” de care suferiseră tovarășii de drum În nefericita lor evoluție. Era o premisă dintre cele mai favorabile viitorului nostru dialog. În anii următori, aveam să Înțeleg mai bine mintea precisă a lui William Philips, bogata sa biografie spirituală, importanța rolului său În istoria culturii americane și Îndeosebi a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grupului legionarilor refugiați la Berlin, în prigoana 1938-1940, era inevitabil să nemulțumească oameni, care nu puteau să accepte sobrietatea traiului impus de fondurile limitate. Revenit în țară, poziția de Secretar General al Mișcării Legionare din toamna anului 1940, când unele nefericite veleități reclamau măsuri disciplinare, i-au atras alte antipatii. Mai târziu, în lagărul de la Rostock, trebuia să facă inofensivi agenții acoperiți din România și protejați de autoritățile germane, trimiși anume să tulbure raporturile din sânul comunității legionare. Însăși prezența lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unele cazuri, și nu prea izolate, s-au găsit chiar ofițeri care au părăsit trupa și, îmbrăcați în haine de soldați, au fugit pe unde au putut, lăsând totul în părăsire, în grija rușilor și a lui Dumnezeu. Cu această nefericită ocazie s-a putut vedea rezultatul școlii pe care Carol al II-lea cu regimul lui au făcut-o zeci de ani în cadrele armatei române. Slujitorii acesteia ani de ani au fost mereu cultivați și momiți cu tot felul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
contra Rușilor atât în Moldova cât și pentru protecția puțurilor petrolifere. Chiar în ultimele zile ale domniei lui, când greșelile lui de politică externă erau mai mult decât evidente, Regele Carol nu a abandonat vechile lui planuri și a cules nefericitele urmări, care i-au precipitat căderea. 5. Pentru a provoca mânia lui Hitler, cu scopul perfid de a ataca România, Stalin, prefăcându-se a fi partener loial al Germaniei, a avut grijă să anunțe și direct pe Führer de cererile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
condiții noi nu am putea lăsa procesul public ... ar trebui să-l facem în ședința secretă și în ședințe secrete s-au făcut toate porcăriile pe care le aflăm acum și căutăm să le îndreptăm și ar fi într-adevăr nefericit lucru dacă ne-am așeza într-o situație în care să se poată spune și de „tandea și de mandea”: ăștia au spus despre aceia, ca s-o facă ei! Așa că mie mi se pare că soluția cea mai bună
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rămas în viață fiindcă „o aripă de înger” l-a ajutat, când (scăpat din mâna inchizitorilor pentru o clipă) se aruncase în gol de pe acoperișul închisorii Uranus. Tabloul reeducării impuse prin atâtea silnicii barbare spunea tuturor că-i amintește de nefericiții soldați germani prăbușiți prin dezastre, pe care pistolarii sovietici îi puseseră să strige în genunchi; „Hitler kaputt.” Părintele Ioan de la mânăstirea Vladimirești arestat pentru că era duhovnicul maicilor din mănăstire, între care se afla si sora comandantului legionar Iordache Nicoară, Maica
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]