60,569 matches
-
dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să arate ca părul lui Carole, lung și negru. I-am spus tipului că e pentru soția mea. I-a căzut părul după chemoterapie. Ce Îngrozitor, a zis el. Fumează prea multe țigări, i-am spus eu. — Orice chiloți ai purta Îți vor fi luați și folosiți ca probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe. Apoi zîmbește firav. Nu sîntem atît de tîmpiți pe cît crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cît de discreți sînt cei implicați. Dar, cum spuneam, ai prieteni. Noi avem grijă de ai noștri. Cuvintele lui mă izbesc ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot timpul, de fiecare dată cînd aveam ocazia. Carole a făcut-o doar o dată. Carole s-a răzbunat pe noi punînd-o cu cioroiul ăla. Ea a zis că Îl iubea. Asta a fost tot ce știam despre el: el era negru și ea spunea că Îl iubește. N-am putut să ne abținem, să-i punem capăt vieții. S-a Întîmplat cînd eram cu ea, Îmbrăcat cu hainele ei. În clubul ăla, purtîndu-i țoalele cu pantofii ăia mari pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dar ai toată viața Înainte 000000000000000000000000000000 te rog00 0000000 nu fă asta00000000000000000000000000 000000000000 nu-i corect 000000000000000000 00000000000000 nu000000000000000000000 Eu am făcut tricoul ăsta pe care-l port. Are scris pe el ASTA E DIN CAUZA TA cu litere mari și negre. Simt ștreangul strîns În jurul gîtului. Ne uităm În sus la el, legat de grinzile din pod și acum doar așteptăm, gata să cădem prin chepeng de Îndată ce răsucește cheia În broască și deschide ușa. O să aterizăm fix În fața ei pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la asaltul mizeriei. -Kawabata, tocana de legume nu are legi și traiectorii precise. Câteodată, coboară și pe gâtlejul lui Ben. Și ce-i cu asta? Noi Însă avem acum o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăit pe propria piele, să-i aducă multe și grave prejudicii morale și sufletești. Dar nu s-a Întâmplat așa. Când s-a Îndrăgostit prima oară, de o colegă de liceu, o fată nu frumoasă, dar cu niște ochi mari negri, splendizi, avea șaptesprezece ani, câteva coșuri pe bărbie, și câteva tuleie răzleșțe pe obraji, care-i dădeau un aer puțin răvășit de oboseală. S-a Îndrăgostit pur și simplu fără clasicele pulsiuni romantice, dar și fără modernele și zgomotoasele gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei felii de cozonac. Smulge o bucățică pe care o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine, dar străluceam În special la geografie, religie, gramatică și fizică. Deși tata nu se mai arătase În casa bunicilor, pensia alimentară venise cu regularitate prin poștă și bunica Îi punea ,,la ciorap,, cum Îi plăcea să spună, pentru ,,zile negre,,. La un moment dat banii nu au mai venit. Într-o dimineață bunica s-a urcat În autobuzul hodorogit care lega câteva sate și comune, de Grota cu Trandafiri. Se Îmbrăcase ca de sărbătoare, avea părul strâns la spate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din mână, am adormit. Cineva mi-a dat În vis un buchet de flori de păducel, și un colac de salvare din zahăr candel. Aerul din jur mirosea a prăjituri umplute cu magiun, și o pisică lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de noapte din faianță de Salzburg, un obiect funcțional și azi, desăvârșit ca proporție, decorat discret cu niște arbuști gălbui pictați cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii, cum e și firesc, sunt pantalonii din stofă neagră, subțire, pe care-i las să alunece de-a lungul picioarelor până ce Încremenesc pe dușumea ca o nevertebrată moartă. În final mă aplec, Îi culeg de jos și-i arunc pe unicul scaun aflat În Încăpere. În final, mă Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de definit. Se oprește din mers, respiră adânc și, când durerea a dispărut o pornește din nou spre ceea ce Europa s-a făcut că nu vede: sărăcie și suferință. Nouă -Kawabata, nu cumva te simți mai bine azi? Hai, gândac negru de bucătărie la strâns firmituri de pe masa istoriei! Vin de la un curs de inițiere europeană, sunt tobă de carte. Am Învățat ce Înseamnă foamea, trebuie să Învăț ce Înseamnă și Europa de azi, cu locuitorii ei cu tot. Suntem pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
traversa calea ferată. Undeva, nu departe, Cartierul de lux se vede ca o fortăreață falnică și inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care le smulg din peluza de vizavi. Când l-au târât În celulă, era o zi ploioasă de septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu mașina neagră prăfuită și prost Întreținută, printre dune de nisip și ziduri albe, hieratice. Era un vis care-i umplea memoria și-i amintea alte vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-L cu chimvale sunătoare, lăudați-L cu chimvale răsunătoare! Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați-L pe Domnul! ĂPsalmul 150ă Nouăsprezece Au trecut câteva săptămâni, timp În care Antoniu a scris, a fost bântuit de cele mai negre gânduri, și-a revenit, s-a bucurat că poate din nou să scrie, și a ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara aprinsă. Când au venit pompierii, fumul negru ieșea din canal ca un balaur cu șapte capete. Din nouă câți fusesem, rămăseseră șase. Trei au murit carbonizați. Am scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară. Am reușit să-l trag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un chip de femeie de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut un drum chinuitor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avem decât să ne bucurăm În liniște de frumusețea tulburătoare a picturii. În târgul ăla infect, plin de gură-cască și de borfași, e greu să nu fii jefuit și, rareori poți da cu adevărat o,, lovitură,,,. Țiganii mișună ca gândacii negri de bucătărie, buzunăresc și Înjură, scuipă și spurcă... Dar am avut noroc. M-au ajutat Însă, recunosc, sutele de albume de pictură pe care le-am studiat până acum, și zecile de muzee pe care le-am vizitat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului, Antoniu pune cele două margarete. Antoniu mai are Însă ceva de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade din 2008, 74 și află că bătrânul lui tovarăș s-a născut În 1934. Dedesuptul numelui adaugă:1934-2008. Dacă ploile și zăpezile n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]