5,657 matches
-
plăcerea ușurării, atunci cînd celulele Însetate de marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mișcări. Erau conștienți că, În esență, nimeni nu poate ajuta pe nimeni. Nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva și să ți-l poată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
albastru deschis, bătrîni și fără viață. ZÎmbea și asculta ceva care părea să-l Încînte de undeva dinăuntrul lui. CÎteodată, după o doză, zîmbea și asculta ceva spunea șmecherește „Marfa asta e tare”. Cu același zîmbet povestea despre declinul și nenorocirile altora. „Herman era un băiat frumos cînd a venit prima oară la New York. Necazul e că și-a pierdut aspectul.” Gains era unul dintre puținii trăgători cărora chiar le făcea o plăcere deosebită să vadă neconsumatori care devin dependenți. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sfiicios: „N-am uitat vorbele d-tale de ieri, nu se pot referi la noi, căci suntem aliați, dar permiteți-mi să vă dau o povață: de s-ar întâmpla așa ceva vreodată, să nu faceți ce ați spus, ar fi nenorocirea populației civile care ar plăti scump o rezistență fără urmări posibile“. „Poate fără urmări materiale, dar morale“, îi răspunsei scurt. De câte ori, mai târziu, văzând zilnic trecând cu trufașa lui escortă pe Mackensen călare, nu m-am gândit la vorbele lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu-l iubisem atât și el niciodată nu arătase o așa mare afecțiune, el, atât de afectuos de când era copil. retragerea în moldova La ora 10 mama se ducea regulat la Ionel, deși aeroplanele zburau în continuare și pricinuiau multe nenorociri prin populația civilă, mai ales în cartierul fratelui, vizând casele lui și a lui Take Ionescu. O bombă a căzut chiar în grădină la el. Într-o dimineață un sergent a băgat pe toți trecătorii în prima pivniță deschisă, mama
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de victorie! Din fericire, bietul băiat plecă la repezeală înapoi la cartier și sosi încă la timp pentru a porni în Moldova cu regimentul, ca să nu rămână prizonier. Nu numai întreaga armată era în retragere, neștiind cum să scape de nenorocirea captivității: unii colonei cu regimentul întreg, alții călări, îmbrăcați în mocani, artileriști fără tunuri și geniu fără unelte, dar și toată populația civilă fu cuprinsă de o panică nedescriptibilă și, uneori, nejustificată. Familii întregi, cu copii și părinți bătrâni, fugeau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
putut rezista. Noaptea săream din pat, visând de tropotul trupelor inamice, de muzicile lor militare, de zgomotul camioanelor și automobilelor. Când ne uitam afară în lumina lunii și a felinarelor, vai! reaprinse de două zile încoace, îmi dădeam seama că nenorocirea nu se realizase încă. Renunțam la somn și mă gândeam la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e mai chinuitoare decât moartea însăși. Spitalul ne era o diversiune. Din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toamna anului 1916, când «România Mare» se întinde de la Siret la Prut, floarea fiilor ei scuturată, prăpăd și ruină pe holdele bogate. Să te ierte Dumnezeu dacă în învălmășagul și prin mijlocirea dumitale ai fost câtuși de puțin vinovat de nenorocirea cea fără de pereche. - 25.XII.1916 - (ss) N. Lupu Costache, Victor Beldiman. O ștampilă roșie: Vertreter Staatbehörden beim Kaiserlichen Gouvernement, Bukarest“. (Locțiitorul comandantului Guvernământului Imperial, București (germ.). ) Nu era de mirare de la cel care fusese, la Pitești, numit prefect de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a făcut să uit pentru un moment toate nenorocirile noastre. Seara sosi starița de la București, cu scrisori de la mama și de la Costache, jurnale și diferite lucruri. Citindu-le, mi s-a părut timpul scurt și a sunat ora culcării, pentru prima oară, fără tristețea care mă cuprindea când se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tras într un câine care l-a lătrat. Deși nu l-a nimerit, m am întors îndată acasă, am reclamat la Gefreiter(Caporal (germ.).) și am declarat că nu voi mai ieși cu acel bețiv care putea să pricinuiască o nenorocire, începând cu mine. Landowski făcuse în zadar un raport în contra lui, m-a însoțit dânsul la plimbare două zile, însă criza agravându-se, bețivul a tras mai multe focuri în sala ar hondăriei, n-a rănit pe nimeni, dar a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ajunul anului 1918: Trist a fost 1917! dar ne-a păzit cel puțin de ocupația Moldovei. S-a înfăptuit revoluția rusă și dezastrele ce a tras după ea. Dea Domnul să fie totuși spre binele nostru, chiar de este spre nenorocirea ei, aliata noastră. De se va prăbuși nu ne vom plânge, ne-a fost totdeauna spre pagubă. Ar scăpa Constantinopole, vom redobândi Basarabia, Gurile Dunării și vom înfăptui, într-adevăr, întregirea neamului de la răsărit până la apus, scăpând, totodată, de cea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prizonier, spuse imprudent: „Fiul meu, instruit în Germania, a preferat să depună arma decât să tragă în cei care-l instruiseră“. Colonelul răspunse: „Doamnă, nu mai spune aceasta unui militar german; de ar fi avut o femeie de la noi această nenorocire, ar fi murit de durere“. „Îți închipuiești, doamnă Cantacuzino, îmi spuse d na Candiano, cât de greu mi-a venit.“ [„D-ta erai de vină, doamnă, de nu ai fi avut inima și nenorocita idee să primești la d-ta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
luni, Niculescu, apendicită cu peritonită infecțioasă, Marie Pillat, paratifoidă, Tați, otită, Pia Danielopolu, scarlatină, dr. Danielopolu, scarlatină, Dan al lui Dinu, febră tifoidă. Ce viață grea trebuie să fi fost acolo, în strâmtoarea în care locuiau și sub impresia atâtor nenorociri împrejurul lor. Norocul lor de a avea pe doctorul Danielopolu cu ei, ca să scape toți teferi grație îngrijirilor lui. Mai ales Marie și Nicol îi datorau viața. Citeam, tremuram și ne îngrozeam de ce primejdii au scăpat, pe când alții au fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rușii, mai ales, ne duseseră la dezastrul care pusese o țară pe drumuri. Francezii și englezii ne-au ajutat la urmă ca să ne vindecăm o parte din răni și să ne reculegem. Rușii, până la sfârșit, ne-au prăbușit într-o nenorocire și mai mare, căci a trebuit să subscriem - măcar vremelnic - o pace rușinoasă. Știam însă că încheierea nu era definitivă, că Germania trebuia să fie culcată la pământ, că victoria va fi de partea noastră și așteptam cu încredere semnalul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Avea „La Croix de guerre“ de la francezi. Era ca un copil, plin de viață, cu simțiminte bune, gentil și cu farmecul familiei sale. În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându-și aminte de un caraghioslâc: fusese la groaznica nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce ducea acasă, curcanul mirosea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ochii mari ai micilor țărani, așa de slăbuți pe când oaspeții Palace-lui mâncau din belșug și ascultau la lăutari. Am organizat cu destulă greutate, căci s-au ivit diferite incidente între publicul evreu și [publicul] român. Cel român era condus din nenorocire de un d. Teodorescu de la Gazeta Bucureștilor. Eu am bănuit că era o înscenare, ca să nu reușească reprezentația. Evreii, de teama neplăcerilor, au boicotat serbarea și și au retras artiștii. Am găsit alții, între care pe Marilena Bodescu, care era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trei rânduri de-a lungul străzilor, cu drapele și coruri. La ieșirea din gară a izbucnit o ploaie așa de grozavă, încât primirea a fost redusă la o cursă în trăsuri cu coșurile ridicate pe la bisericile principale și primărie. Din nenorocire, a trebuit închis landoul regal înghirlandat cu flori albe, tras de patru cai albi, înhămați frumos și încălecați de surugii în haine găitănate; șiroaie de apă pe străzi, unde însă bieții țărani își țineau locul cu stoicism. Doamnele care se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
20 de ani mai înainte și a cărei mamă, clienta lui de veci, venise să-i scape viața și onoarea, fiica fiind gravidă, deși bărbatul ei [era] plecat în Indii de un an. Playfair refuză mai întâi, dar, văzând atâta nenorocire în fața lui, cedă, o scăpă, însă operata decedă. Era și îngropată când sosi soțul, prevenit de un amic, o dezgropă, autopsia probă crima și judecătorul unic, neținând seama decât de delict, îl condamnă la 6 luni hard-labour, pierderea exercițiului profesiunii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spre marea mulțumire, la început, a Elizei. În București și la Florica Brătienii mergeau din ce în ce mai puțin, [familia] Știrbey din ce în ce mai mult în casa lui Ionel. Mie însă, simțind cât îmi era Florica de scumpă și chiar necesară, după cele două mari nenorociri care mă loviseră în așa de scurt timp, [Ionel] îmi spuse, cu toată dragostea caldă ce îmi arăta, că voi avea ca și în trecut camera mea și voi putea locui acolo oricând voi voi, chiar în lipsa lor. Așa și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
persecutat cum ar fi fost și scos din activitatea care îl îmbărbăta. Cu toată oroarea ce inspira, s-a dus într-o apoteoză. Am văzut pe d-na Iorga care, foarte demnă în marea ei durere, se gândea și la nenorocirea care bântuie țara și îmi spunea că și Iorga n-avea speranță decât în victoria engleză. A doua zi, cu cântece, surle, mii de vagabonzi îmbrăcați în cămăși verzi, conduși de întregul guvern și de diplomații Axei, cutreierau orașul cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frumusețea și expresivitatea cuvintelor. „Oricât de simple și ușoare ar părea aceste povești, ele nasc, fără îndoială, între copii, dorința de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiți, în același timp se naște în sufletul lor teamă față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi.” Charles Perrault NIVELUL- IIgrupa mare TIMP DE DESFĂȘURARE: 1AN OBIECTIVE CADRU * Dezvoltarea exprimării orale, înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale; * Educarea unei exprimări verbale
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
un număr de 12 agenți sanitari ("oficianți") 8 (opt) erau arestați, aflându-se în închisori, pe termene de peste 5 ani detenție, mai bine de 50%. Această situație a rămas perpetuă până în 1964. Soarta moașelor a fost ferită de astfel de nenorociri. Fragmentar, istoria Corpului Sanitar de cadre medii (surori) oferă numeroase informații relative la contribuția reală în sănătatea publică. Un număr însemnat dintre surorile care au lucrat în trecute vremuri ieșene au murit prin boli profesionale (contaminări profesionale), în special prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care-i pigmenta întotdeauna, de altfel, discursul profesoral, îi umaniza erudiția, cum aveam să constat, cu delectare, de-a lungul celor trei ani ai cursului său de literatură universală. Nu concepeam, pe atunci, că m-ar putea lovi o altă nenorocire mai mare decât aceea de-a fi nevoit să lipsesc de la acest curs. Har Domnului că nu mi s-a întâmplat niciodată. Următorul moment cu Tudor Vianu va contrazice oarecum „blândețea“ evocată în episodul de mai înainte, acea trăsătură a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de gol, că nu va putea minți convingător pe toată lumea. Excepțională este înfățișarea amestecului de stări contradictorii care-l bântuie pe erou, a temerilor nefericitului mistificator că va fi dibuit, alternând cu speranța că nu i se va întâmpla această nenorocire, apoi iar cu spaime, cu îndoieli, cu despicarea la nesfârșit a firului în patru. „Observ că am rămas mult pe gânduri. Mă uit speriat la Lustgarten: nu cumva mi-a ghicit gândurile? Extraordinar: poți sta în fața unui om, el să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
copilăria furată de război, am ajuns la concluzia că ea se constituia pe un fals psihologic. Falsul constă în aceea că i se atribuia copilului felul de-a reacționa față de război al omului matur, sentimentul acestuia că războiul era o nenorocire cumplită, o grozăvie, o revărsare a infernului pe pământ, cum și este. Or, copilul percepe altfel decât omul matur ceea ce i se întâmplă, cu o accentuată disponibilitate de a și reprezenta existența feeric. În copilul normal sunt active resursele sufletești
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Prof. Elena Monu, doctor în istorie, președinte al Academiei bârlădene, Editura Sfera, Bârlad, pp.149.163. „Atunci când ați primit scrisoarea de la poetul G. G. Ursu prin care vă trimitea cifrat teribila veste „Prietenului nostru doctorul i s-a întâmplat o nenorocire: este și nu este printre noi”, scrisoare a avut un efect șocant pentru dumneavoastră și ce stare de spirit domina în mediile intelectuale ale acelor timpuri ?” « A fost mai mult o tristețe dureroasă decât un șoc, pentru că eram cumva pregătit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]