5,767 matches
-
și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram prea mică, dar câteva momente, pe care nu le voi uita niciodată, mi-au rămas clar în memorie. Vara anului 1970, ultimele zile ale lunii iulie, o mare nenorocire se abătu asupra familiei noastre, murise fratele mai mare care avea douăzeci și unu de ani... Ce cuvinte aș putea găsi pentru a descrie acea durere și suferință, pe care am văzut-o cu ochii mei de copil, durere care nu s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra lui, și n-a binevoit binecuvântarea și se va îndepărta de la el”. Blestemul îl poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din nou: ― Dragul meu, înțelege-mă, întîrziem... ― Te așteaptă fluturele albastru, completă fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an de spital! Nu-i o cursă, fetițo, poți să juri că fiecare cuvânt e adevărat. Deci pentru povestea aceea veche nu mai ai de ce să-ți faci griji. Atunci? De ce a mai venit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu se putea concentra. Visul, visul acela blestemat, îl urmărea. ... O corabie cu catargul rupt, desprinsă de țărm... Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și urechile roșii mergeau repede, crispat ca niște păpuși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la I. A. L. Nenorocirea ne-a făcut să uităm de toate. ― Da, sigur... Evident! Doamna Panaitescu a fost anunțată? Valerica Scurtu deschise gura: ― Când era s-o facem? Abia... ― Unde s-o anunți? Popa ridică din umeri: E la Praga. Cine-i știe adresa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
literele strident imprimate păreau ude. Matei citi printre dinți. ― ... așa..."în veci neconsolați, Melania, Grigore, Valerica, Doru..." ― Hm, făcu Popa. Nu-i plăcea să-și vadă numele acolo, pe fâșia de mătase lucioasă. Putea fi un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu, sînteți atât de amabil! Nici nu vă pot mulțumi îndeajuns. Ca să fiu sinceră, v-aș însoți, dar nu-l pot lăsa singur pe domnul Popa. ― Încep să cred, declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Turnă lichidul gros, roșu. ― A trebuit s-o scot din damigeană. Aveți ocazia să gustați o vișinată unică. Specialitatea casei: cu scorțișoară și sâmburi de caise. Bău dintr-o înghițitură apoi puse paharul gol pe masă clătinând din cap. ― Ce nenorocire... Mâine abia se împlinesc patru zile de când ne-am despărțit. Erau sănătoși, teferi... ― Spuneți-mi, domnule Vâlcu, vedeți vreun motiv pentru care Panaitescu ori Valerica Scurtu ― să acceptăm ipoteza cea mai tristă ― au fost uciși? Îl privea intens, fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis; Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin. Ziua îmi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca cerul senin. Ziua îmi văz umbra Și-n somnul cel greu Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin - Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci; Te-ai luptat tot vitejește Dar acum se isprăvește, 420 {EminescuOpVI 421} {EminescuOpVI 422} {EminescuOpVI 423
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tinde-ți mila pe pământ Și-mi dă al tău ajutor Ca un drept judecător. No. 31 Acel foc ce arde-n mine, Fosmu, este de la tine Și n-ai știre c-o să mor De al Dumitale dor. Ce mare nenorocire Să nu pociu uni o fire, Pe semne că n-are știre Că o să-mi ies din simțire, Ori că simte și nu vrea, Sau că are marghiolea, Poate până m-o cerca Să vază dorința mea. Dar eu nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Lucru jalnic preste fire Ceasul cel de despărțire; Voi să zic că este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se întâmplase cu o săptămână înainte, dar totuși mergând, fiecare pe cont propriu, cu atâta corectitudine și sârguință că încă nu se deschiseseră ușile și deja șiruri extrem de lungi de cetățeni așteptau să le vină rândul. Nu totul, însă, din nenorocire, era cinstit și limpede în liniștitele adunări. Nu era un singur rând, unul singur între cele peste patruzeci răspândite prin tot orașul, în care să nu se afle unul sau mai mulți spioni cu misiunea de a asculta și înregistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vânat, dusul-după-lână-și-întors-tuns, dar nu se mulțumeau cu aceste inocențe puerile, cu acest umor de grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia scurtă și debilitatea structurală a sarcasmelor, zeflemelelor, batjocurilor, ridiculizărilor, glumelor proaste, anecdotelor și a altor nostimade cu care se încearcă să se rănească un guvern, nici starea de asediu nu se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
guvern, care nu de puține ori v-au cerut, ce spun eu, v-au rugat și implorat să vă corectați încăpățânarea malițioasă, al cărei ultim sens, în ciuda uriașelor eforturi de investigație puse în mișcare de autoritățile statului, și astăzi, din nenorocire, se menține de nepătruns. Secole de-a rândul ați fost capul țării și mândria națiunii, secole de-a rândul, când în momente de criză națională, de suferință colectivă, poporul nostru s-a obișnuit să-și întoarcă privirea către acest burg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de doliu nu poate fi alb, când suntem informați că în această țară a fost așa, când știm că pentru chinezi a fost întotdeauna, și asta ca să nu vorbim de japonezi, care ar umbla acum îmbrăcați toți în albastru dacă nenorocirea li s-ar fi întâmplat lor. La ora unsprezece piața era deja plină, dar în acel moment nu se auzea decât imensa respirație a mulțimii, susurul surd al aerului intrând și ieșind din plămâni, inspirație, expirație, alimentând cu oxigen sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o eroare extrem de gravă în lanțul de transmitere a ordinelor. Așa cum ne-a tot demonstrat neobosită experiența după o analiză serioasă a atâtor cazuri și a respectivelor lor circumstanțe, nu rareori victimele își au cota lor parte de responsabilitate în nenorocirile care se abat asupra lor. De ocupați ce au fost cu negocierile politice, nici una dintre ele, totuși, așa cum nu vom întârzia să ne dăm seama, condusă la nivele de decizie mai adecvate unei perfecte reușite a planului xenofonte, foarte ocupații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
punea în mișcare, pe deasupra și cu acordul forțat al președintelui republicii, mașinăria mediatică, care, înglobând presa, radioul, televiziunea și toate celelalte mijloace de exprimare scrise, auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele, Dacă ceea ce se relatează aici e adevărat, dacă femeia aceea, presupunând că a existat, într-adevăr n-a orbit și i-a ajutat pe ceilalți șase în nenorocirea aceea, nu este exclusă posibilitatea ca autorul acestei scrisori să-i datoreze norocul de a trăi, cine știe dacă părinții mei n-ar mai trăi și astăzi dacă ar fi avut norocul s-o întâlnească, Se spune acolo că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu s-a dus să pândească la ce făceau tânăra cu ochelari fumurii și bătrânul cu legătura neagră ori divorțata de cel care fusese primul orb. În ce-l privește pe acesta, autorul dezgustătoarei scrisori de denunț și făcător de nenorociri, nu avea nici o îndoială, ar fi trecut pe cealaltă parte a străzii dacă l-ar fi întâlnit în drumul lui. Tot restul timpului, ore și ore în șir, dimineața și seara, îl petrecea așezat lângă telefon, așteptând, și chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea dreptate. Nu puteam să vorbesc cu el până ce nu Îmi dădeam seama cum stau lucrurile, până ce nu mă mai calmam. „Dar cum oare“, mă Întrebasem pe când despachetam valijoara În camera de hotel, „cum oare mă voi calma vreodată În legătură cu nenorocirea asta? Oare se mai liniștește cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că el obișnuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fiu eu cea care părăsește, decât cea părăsită, am spus, repetând, ca un ecou, cuvintele lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar, În mod sigur, bărbații vinovați Își cultivă În voce tonuri de nevinovăție, mi-am spus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]