6,179 matches
-
momentul când un necunoscut vârstnic, îmbrăcat din cap până în picioare în negru, păși pe pragul lui Michael și nu primi nici un răspuns la bătaia lui în ușă, reuși să împingă ușa fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Deșertul negru Ți-am căutat inima prin deșert, pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită plină de drumuri nevăzute. Unde duc pașii de la-nceput? Nu știm și nu vrem să știm ce se va-ntâmpla. Viitorul e numai o închipuire trăită repetabil de mii și mii de ori fugind în necunoscutul tainic - sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
mai 'nainte dispăruseră. În fața mea stătea un necunoscut care mă privea curios. - Pe cine căutați? - mai intrebă omul - cu blândețe în glas? O iau la fugă, fără să mai privesc înapoi, împiedicându-mă în propriile cuvinte, ca într-o rețea nevăzută. Lacrimile îmi curg dezlănțuite ca o ploaie de vară și eu alerg și alerg... Trebuie să mă îndepărtez de acest loc, care pentru mine poartă un singur nume - trecut. Acasă... nu mai este demult acasă. La bâlci Ce freamăt se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
prinse în hora monotonă de toamnă, printre vânturile reci, neprietenoase, care vin grăbite să-mi umple zilele ursuze. Mă las abandonată, undeva..pe cele cărări ale timpului dezgolit de viață, fără exodul cântat al frunzelor pictate mirific de-o mână nevăzută.. eu însămi o frunză, iubind galbenul până la durere, sărut tristețea grădinii sființită de lacrimile de rouă cernute prin sita zorilor. Caut un loc ascuns, unde să-mi așez tristețea gândurilor ce mă 'hoinăresc' și găsesc fărâme de odihnă într-un
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
poporul împreună, punînd cuvintele pe buzele lor și învrednicindu-i în mod special cu har în misiunea lor. 30. Prin aceste sentimente și prin aceste obiceiuri ale Clerului a triumfat Religia Crucii înaintea tiranilor și a ereticilor, iar Mai-Marele său nevăzut i-a destinat o altă victorie nu mai puțin frumoasă asupra violentelor barbarii. După cum am spus mai sus, prin trimiterea barbarilor din nord să distrugă vechea societate, pentru a demonstra lumii forța cuvîntului lui Cristos, care supraviețuiește distrugerii imperiilor și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Cristos și față de pilda Apostolilor, rîvna pentru Biserica întemeiată prin sîngele lui Cristos și încredințată Episcopilor și teama și tremurul la gîndul că li se va cere socoteală într-o bună zi de către Domnul Isus Cristos, conducătorul și păstorul cel nevăzut. Am văzut că invaziile barbare care au lovit Imperiul Roman au adus Biserica într-una din acele etape de mișcare, după cum sînt denumite, în care ea se pregătește să înceapă o nouă călătorie. În astfel de vremuri, ea manifestă o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii nu este nouă; alteori Biserica nu își punea nici o speranță în oameni sau, mai degrabă, nu își pune niciodată; fiindcă Providența care este deasupra oamenilor vrea să-și păstreze întreaga slavă sieși; și trebuie să lucreze Mai Marele cel nevăzut al Bisericii, Isus Cristos. El va triumfa atunci cînd dușmanii săi vor fi crezut că au învins, căci de unde să fi venit ajutorul supușilor săi decît de la El! Tocmai libertatea alegerilor, fără de care Biserica ar pieri, este cea care reflectă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în următorul, a rămas adormită în biroul autorului, aproape uitată, nepărîndu-i-se acestuia că sînt vremuri bune pentru a publica ceea ce a scris pentru mîngîierea sufletului său mîhnit de starea gravă în care era Biserica lui Dumnezeu. Dar acum (1846) că nevăzutul Cap al Bisericii a făcut să urce pe Scaunul lui Petru un Pontif care pare menit să reînnoiască epoca noastră și să dea Bisericii acel nou impuls care trebuie să o împingă pe căi neumblate, urmînd un curs pe cît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iar soțul ei se holba la apa din piscină, ale cărei reflexii Îmbrăcau zidurile casei de alături În fîșii de lumină aurie. Aproape invizibili la prima vedere, locuitorii stăteau pe terasele și În curțile lor, privind Îndelung la un orizont nevăzut, ca niște personaje din picturile lui Edward Hopper. Avînd deja În minte un viitor articol de călătorie, observam trăsăturile acestei lumi tăcute: arhitectura albă menită să aducă uitarea; odihna forțată care fosiliza sistemul nervos; aspectul aproape africanizat - dar În maniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe lîngă ea și intră În cea mai apropiată bodegă, de unde se servi cu două sticle de coniac Fundador, pe care le plasă la picioarele unor băutori de vin care moțăiau pe aleea de alături. Cu Îndemînare de scamator, făcu nevăzută, chiar de sub nasul directorului de magazin, o pereche de pantofi din piele de crocodil expusă pe un stand, iar cîteva minute mai tîrziu, cînd ieși dintr-un magazin de bijuterii aglomerat, purta pe degetul mic un inel cu diamant. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mar. Sanger avea ceva aproape feminin, era capabil de atenție constantă, ceea ce se prea poate s-o fi calmat pe fata năucită de droguri și s-o fi convins să-l invite În patul ei. Mi-l imaginam făcînd dragoste nevăzut, neauzit, ca o fantomă. În același timp, era În el ceva evaziv, care mă făcea suspicios. Și el ar fi avut un motiv să dea foc casei Hollinger - fetusul din pîntecele lui Bibi. Descoperirea faptului că-și lăsase Însărcinată una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci de ochi vrăjmași ai unui monstru nevăzut. Mi se părea că, dacă întind doar mâna spre dulapul din bucătărie, toate vasele se vor prăvăli la unison pe pardoseală și nimic nu va mai rămâne intact. Mi-a trebuit un mare efort de voință să mă aplec, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mine și mi-a spus că mi s-a dus un fir de la ciorap. A vrut să-mi pună mâna pe picior, să-mi arate unde anu me. I-am tras o scatoalcă peste mână de s-a făcut imediat nevăzut. Am constatat pe urmă că mi se dusese, într adevăr, un fir de la ciorap, dar nu era asta problema, îmi spun, cu un început de îndoială. Poate trebuia, totuși, să am mai multă răbdare cu el? Nu, nici vorbă! îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despre ce bine a fost la Georgiana și ce inspirată am fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta supărare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
între ei, ca și cum noi trei n-am exista, de fapt, și singurul lucru care ar exista ar fi tăcerea ca o particulă imensă și înspăimântătoare de praf, care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă în alta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dezamăgesc constant prin purtarea mea nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am izbutit să descifrez nimic din chipurile lor și din pur tarea lor din acest răstimp, și nici nu s-a mai interpus între noi acea mortăciune nevăzută și bolovănoasă care mă înfiorase atunci. Se uitau la mine și mă recunoșteau de fiecare dată, îmi vor beau și îmi zâmbeau, și asta mă bucurase grozav, ca pe un țânc. Până la urmă, la capătul acestor zece interminabile zile, m-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o în seamă, și nu își dorește nimic mai mult decât să se facă nevăzută. Să se înalțe în aer și să dispară. îi simt gândul fetiței atât de intens, încât îmi revine pentru o secundă visul că înot prin aer, înălțându-mă ușor, și deodată văd cu mirare cum fetița mică și abătută pare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
secundă visul că înot prin aer, înălțându-mă ușor, și deodată văd cu mirare cum fetița mică și abătută pare să se înalțe brusc în fața mea. O măsor ne dumerită și o zăresc călcând pe aer ca pe niște trepte nevăzute du când tot mai sus, înspre un nor alb șugubăț care pare să o aș tepte, iar fetița se pierde cu ghiozdan cu tot în nor, călcând apăsat, cu mersul ei abătut, fără să observe că plutește. Copiii din fața ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile - fugare - pe care le reînviem în cele mai di verse lo curi și clipe ale existenței noastre s-ar transforma în ima gini per fect vizibile, suprapunându-se asemenea unor trepte nevăzute care urcă în aer? Unde se termină realitatea și unde începe ficțiunea? Starea de amețeală nu mai e atât de puternică, însă capul îmi bubuie la fel de tare. Nu, e limpede, nu e acum momentul să încep o discuție despre realitate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un soare nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când a venit la mine să-mi arate desenele și m-a sărutat. Parcă am fi doi spadasini care se tatonează, agitându-și săbiile în aer, către un monstru nevăzut. Mi-a trecut toată duioșia. Sunt gata să sar la bătaie. Dar Eduard își mută subit atenția spre Bobo. — Nu-i așa, Bobo, c-ai cam exagerat, ca s-o pui pe jar pe Clara și să-i stârnești imaginația
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nevoie de ei! Strâng casetele de pe masă și ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același moment mi se pare că se clatină pardoseala cu mine. Ca și cum monstrul nevăzut din bucătărie ar fi scos un prelung oftat de ușurare. Apoi înțepenește totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest moment! Simt că mă sufoc și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Simt că mă sufoc și că am neapărată nevoie de aer. Ies pe balcon, mă sprijin de balustradă și mi ridic privirea, înfășurată în aerul melancolic al unei după-amiezi de sfârșit de iarnă. îi simt materialitatea sub forma unor trepte nevăzute care urcă, neabătut, spre cer. Zăresc în fața mea un nor mare și alb care trece pe deasupra blocului și se îndepărtează plutind tăcut, cu spatele la mine. Are spinarea unui inorog. Mi-aș dori să intru în starea de plutire și să plutesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să plece la o întâlnire. îi urase însănătoșire grabnică, îi spusese că va dori să-l revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel moment, Eduard retrăise cu ochii deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă în jos, înspre nimeni și nimic. Abia din seara aceea simțise că s a rupt ceva în el. Și nu era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimica toată. Dar două secunde de neatenție deveniseră pentru el aproape o eternitate. Ce ușor se întâmplase prăbușirea... La fel de ușor ca răsturnarea în mare când alergase după minge. își aminti din nou neputincioasa cădere. O cădere grea, contorsionată, izbi turi nevăzute și doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și iar momentul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]