5,114 matches
-
nu-i deslușea înțelesul. Îi era teamă. La început, când arunca pietre în stejăriș sau în văioage umbroase, pentru o clipă se întrevăzuse ca unul din acei șerpi care în momentul în care năpârlesc, își leapădă vechea piele unde se nimerește pe drum, la poalele unui copac, sau în mărăciniș. Având un alt nume, el n-ar mai fi fost același și nimeni nu l-ar mai fi recunoscut, nici măcar în sat. Se uită jur împrejur, biblioteca avea rafturile pline, îl
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
parte șerpii, a văzut zburând copaci, scări, cruci, cum să nu te cred? Ei sunt de rea credință, ei sunt cei ce pretind credința oarbă într-un Dumnezeu nevăzut, după care nu cred în cei ce sunt în stare să nimerească mesajele lui Dumnezeu și pe mesagerii săi. Tu îmi limpezești lucrurile, știi să vorbești. De aceea ție îți povestesc totul. Ești atât de bun și nu te îndoiești de mine. Carlo, mintea noastră poate pricepe multe taine, mai ales când
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rai. Traseul e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi și, dacă nu comiți greșeli, o să te trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise în preajmă era o iscoadă, se-ndepărta imediat și se-ndrepta aiurea, unde se ghicea sau se juca zaruri. Tommaso juca și el oleacă, pentru a nu-i face să uite că era nebun, și puțin chiar credea în născocirile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzând câtă gloată de oameni ieșea și intra în localuri, câte persoane circulau pe străzi, câte animale de povară se deplasau spre Paris. Fiule, ar fi zis el, nici măcar în toată Calabria nu trăiesc atâtea persoane și atâtea animale; am nimerit în împărăția Satanei? De îndată ce-și dădu seama că Palatul Regelui era pe-aproape, cedă mârțoaga unui potcovar în schimbul a doi ludovici. Întrebă pe unde s-o ia, dar acum era ușor să se orienteze urmând malul Senei. Sosise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
marginile Daciei, care la nordvest se învecina cu spațiul carpato-nistrean; romanilor a fost supusă numai Dacia, dar nu și pământurile MĂRGINAȘE, adică cele cuprinse în hotarele Moldovei istorice de la nord-est; Izgoniți din locurile natale în spațiul carpato-nistrean, DACII (GEȚII) au nimerit într-o atmosferă prielnică a localnicilor de același sânge - a GEȚILOR. Și dacă legionarii aveau frică de MĂRGINENI, aceștia puteau fi geții transcarpatici; pe parcursul anilor, având aceleași rădăcini de neam, și dacii și „mărginenii” de pe întregul cuprins de la sud de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și degenerați”, atunci când vorbește despre străzile din Chișinău care le-au luat numele: „voievodul valah Matei Basarab, de câteva ori a dus războaie cu moldovenii. Acest domnitor a supus la un impozit aparte - „bir moldovenesc” - numai pe moldovenii care au nimerit în Valahia. În cinstea faptelor antimoldovenești ale lui Matei Basarab, la Chișinău, în cartierul Rîșcanovka, o stradă poartă numele lui. Este și un liceu „Matei Basarab”. Istoricii unguri, turci și chiar români în repetate rânduri au scris despre atitudinea dușmănoasă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
tip special de viață. Învățătura lor nu a fost inventată prin reflecția și cercetarea oamenilor iubitori de noutate, nici nu se bazează pe un sistem filozofic uman, așa cum fac unii. Locuiesc în orașe atât grecești, cât și barbare, așa cum se nimerește, și, deși, în ceea ce privește îmbrăcămintea, hrana și restul vieții, urmează obiceiurile locului, își propun o formă de viață, recunoscută de toți, minunată și de necrezut. Fiecare locuiește în patria sa, dar ca străin; participă la toate activitățile cetățenilor buni și acceptă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Publilius Syrus) Unde sunt moașe multe rămâne copilul cu buricul netăiat. (Prea multe păreri compromit luarea unei decizii În timp util: „Cu două bucătărese iese ciorba prea sărată”.) Nu-i pentru cel ce se gătește, ci pentru cel ce se nimerește. Masa nu-i pentru cine se gătește, dar pentru cine se nimerește. (Întâmplarea răstoarnă, adesea, calculul făcut: „Unde dai și unde crapă”; „Când norocu’-și schimbă pasul, n-aduce anu’ ce-aduce ceasul”.) Ce-a mâncat lupul e bun mâncat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
multe păreri compromit luarea unei decizii În timp util: „Cu două bucătărese iese ciorba prea sărată”.) Nu-i pentru cel ce se gătește, ci pentru cel ce se nimerește. Masa nu-i pentru cine se gătește, dar pentru cine se nimerește. (Întâmplarea răstoarnă, adesea, calculul făcut: „Unde dai și unde crapă”; „Când norocu’-și schimbă pasul, n-aduce anu’ ce-aduce ceasul”.) Ce-a mâncat lupul e bun mâncat. (Nedreptatea făcută altuia nu o mai poți Întoarce, consecințele ei trebuind să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fi fost să fie; de-ar fi; de-ar fi să fie; de-ar fi fost să fie; ce-ar fi să fie; ce-ar fi fost să fie; va fi fiind etc.). Μ Vai și amar de deșteptul care, nimerind la un moment dat printre anumiți oameni, trebuie să facă pe prostul sau trebuie să se scuze chiar că este deștept... Μ Intimitatea mea este comoara mea, deoarece ea este alcătuită din acele cărări ale sufletului pe care merg numai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
e greu să iei de bune concluziile la care se laudă că a ajuns În cele din urmă. O dublă greșeală, În ceea ce privește cartea și asasinul, nu poate fi așadar exclusă, și nu putem elimina nici ideea că Baskerville ar fi nimerit o dată adevărul și s-ar fi Înșelat În celălalt caz. Dacă admitem, ceea ce rămâne de demonstrat, că Jorge este criminalul, el are tot interesul să-l Încurajeze pe Baskerville să creadă că acea carte misterioasă e chiar al doilea volum
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cărții noastre interioare care nu se transmite nimănui și care nu se potrivește cu nici o alta, căci, pentru a fi o redare absolut unică, este, dincolo de toate potrivirile de suprafață, Însăși neputința de a comunica din noi. Ce ar fi nimerit să faci față-n față cu Însuși scriitorul? Problema Întâlnirii cu autorul unei cărți pe care nu ai citit-o și care pare cea mai spinoasă, pentru că el știe cel mai bine ce a scris, se dovedește, deci, În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
spațiul critic pe care-l iscă și nu Încetează să se transforme, și tocmai pe acest obiect mobil, cel care este o Îmbinare dinamică de raporturi Între texte și ființe, trebuie să fim În stare să Îl exprimăm În fraze nimerite la momentul potrivit. Această modificare a cărților nu privește numai valoarea lor - am văzut, la Balzac, cu câtă rapiditate evoluează ea În funcție de locul autorului În mediul politic și literar - ci și conținutul care nu e mai stabil și prezintă variațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
blocului, facem muncă patriotică... Udăm, stropim, mai smulgem o buruiană... mai cu o căldărușă, mai cu săpăliga... și am venit să vă spun... dacă vreți să participați și dumneavoastră... voluntar bineînțeles... Mihai: Da... înțeleg... dar azi... nu prea ne-ați nimerit bine cu treaba asta... Avem și noi... Delegatul: Noi știm... și poate că tocmai de aceea... Mihai: Cum adică tocmai de aceea...! Delegatul: Un pic de mișcare... după masă... mai ales durpă o masă ca asta... Nu-i greu, zău
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește? Îmi amintește de chestia aia din Piața Universității... Și cortul... și dumneavoastră... Octav:...Cu deosebirea că aici "băieții" încă nu mi-au plantat curve, bătăuși și toxicomani... Și pentru că tot ați nimerit-o..., vă mai spun un secret... Știți, eu sunt plătit de niște barosani din opoziție... să stau aici... ca un protest, ca un scandal... adică "uită-te, națiune, în ce hal a ajuns un revoluționar... împușcat în piciorul..., care domnule
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ovidiu a fost... Și el mi-e milă... Mona: Nu ți-e milă de Ovidiu... De tine ți-e milă. Ți-e milă de iluziile, de dezamăgirile tale Octav: (izbucnind) Eu l-am văzut pe Ovidiu uluit că l-a nimerit glonțul! N-a crezut nici o clipă că-i adevărat! Dar era adevărat! și eu nu-i puteam spune decît să stea liniștit... să stea nemișcat! Și el m-a ascultat și a stat nemișcat! Insuportabil de nemișcat! Mona: (cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doi: N-are! Gh. P. unu: Bine, n-are... Și-atunci cine are dreptate? Tu? Eu? Gh. P. doi: E, aici e nebunia! Gh. P. unu: Adică?! Gh. P. doi: Ascultă; ghinionul nostru a fost că am căzut, că am nimerit într-o întîmplare, căreia i s-a spus comunism..., înțelegi? Ei, odată intrați în mașinăria asta, am devenit, cum să-ți spun, niște rotițe..., și-am început să ne-nvîrtim..., să funcționăm... Acu' fii atent: tu crezi că o rotiță din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la locul unde se petrecuse prima reconstituire a împușcării în ceafă) Hai, întoarce-te cu spatele! Obiectiv nr.: Hai, măi, lasă jocurile astea tîmpite; ne-ai mai făcut schema asta! Plutonierul: Așa... hm, ce bună ceafă ai! Dacă-ai fi nimerit la mine cu ancheta îți făceam o lucrare... pe gratis... (se îndepărtează de el și toată lumea vede că are un pistol) Hai, du-te la altarul tău... Trimisul lui Dumnezeu: (speriat) Doamne, iartă-l că nu știe ce face...! Plutonierul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la Amélie Nothomb nu faptul că scrie autobiografic, ci că ilustrează prin romanele ei o viziune modestă a literaturii. Limbajul, simplu, are muchiile strunjite cu perseverență Încăpățânată, o geometrie elementară dar reprodusă până la manierism: este o scriitoare clasicistă care a nimerit În plină globalizare, o Madame de Lafayette exilată la Dacca și New-York, cineva pentru care forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
A, da, și pentru că avea bani, cumpărase toate camerele clădirii În care locuia, neputîndu-se Înțelege cu vecinii și achiziționîndu-le pe rînd pe rînd locuințele. Lăsase liberă doar o Înca cameră, În afară de a ei, providențial, pentru o eventuală revelație care se nimeri a fi Fio. Pentru ca decorul să nu pară, totuși, prea puțin straniu, autorul mai adaugă, pe post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite cu Fio, să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mediului plasat sub control, supravegherea rămâne inoperantă, informațiile sunt sterile, căci sunt lipsite de rădăcinile care permit lectura și analiza lor. În teatrul à l’italienne, supravegherea excită și operează, pentru că spectatorii se cunosc. Altminteri, precum persanul lui Montesquieu, care nimerește într-un teatru parizian, spectatorul neștiutor se mulțumește să respecte protocolul, neavând acces la secretele supravegherii, plăcere perversă rezervată obișnuiților casei. În acest scurt inventar al procedeelor și al strategiilor interne de supraveghere, merită să amintim și de găuricea din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă să-nfrunte destinul vor fi înfrânți " Când apare în zarea lumii/ profilul unui leu flămând,/ ochirăm toți/ cu armele de spaimă,/ nimerind din plin unul în capul celuilalt". O concluzie la acest capitol ar putea fi citarea poemului "Nopți". Noaptea este veșnică, un cumplit infern dantesc se constituie ca o componentă a existenței noastre: "Unul după altul gâfâind/ cară un munte spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un extaz" (Gabriela Melinescu). "Câte suflete se răsucesc în mine?/ ale cui sunt oare?/ Câte ecuații necunoscutele/ în vase,/ pe sol,/ pe Selene,/ în cosmos" (Veronica Porumbacu). 2 Uneori poetul se simte: " un uriaș animal preistoric,/ un arheopterix ce-a nimerit, să spunem, pe bulevard,/ are aripi, labe și gheare,/ într-o labă ridică receptorul telefonului public/ și se uită la el de la mare distanță,/ cercetând esența." 3 "Nu pot să mă spăl de pulberea cruntei istorii/ prin care am trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu o linie îngroșată la geam și o alta la ușă. În acea seară țin minte că am avut o clipă de ezitare când am ieșit din dormitor, dar m-am lăsat condusă de instinct și n-am greșit, am nimerit exact unde trebuia. Dacă aveți aceeași problemă, vă pot oferi un indiciu prețios: bucătăria este încăperea cu multe electrocasnice; dacă în locuință aveți mai multe asemenea încăperi, căutați-o pe cea fără WC. Am simțit atunci cu toată ființa că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de la poliție (și Lady s-a implicat și realmente l-a înnebunit pe câinele polițist care-l însoțea), dar tot a luat amendă pentru - și aici citez din procesul-verbal - „nerespectarea normelor privind aruncarea gunoiului în locuri special amenajate“. A și nimerit într-un moment nepotrivit; polițistul i-a spus că în mod normal ar fi iertat-o, dar că atunci erau comandanții cu ochii pe el: îl așteptau pe șeful statului în vizită de lucru printre tarabe și toată lumea era extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]