7,150 matches
-
Timpul cu timp se măsoară prin noi, idei valabile sau netransfigurate poetic. Volumul "Fata morgana" presupune un univers tradiționalist intrat în altă viziune: pământul, țărâna cum o numește ea, grâul, duminicile de pace, nopțile și vântul, bocetele sunt evocate fără nostalgie. Poeta este retorică și uscată: "Sus,/ sus sunt cu păsările,/ îmbrățișată de gravitație/ apropiind, depărtând/ pământul de inimă." Iat-o invocând cina de sub vișinul casei, reușind întrucâtva să creeze atmosfera de familie: "Cină/ sub vișinul casei/ mama, tata, pământul/ Luna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
devine retorică, cu aportul imaginației. Definește accesibil trecerea timpului ("Nordul"); urmează un asalt de definiții ale unor probleme de viață care, prozaic spuse, ar fi banale și ridicole. Ana Blandiana se vrea lucidă și atunci când își contemplă însingurarea, iubirea și nostalgia evadării avatarii ce țin de condiția umană. Problema opțiunii, atât de frecventă în contextul poeziei actuale, se complică cu acea condiție a devorării speciilor care, plasată în mediul uman, este reprobată de poetă: "Din miile de vieți posibile/ Nu mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și parcă-mpletește pâraie/ și porumbul se scoală-n picioare de vânt și căldură/ Dunărea vine din vale și se-ncovoaie,/ Ca un braț care duce o pâine imensă la gură." Tristețea, nostalgia, oboseala le descoperim în volumul "La ritmul naturii" și parcă însăși condiția de a scrie implică această stare: "E un sicriu închis creionul mut" sau "Atât de ostenită că-mi vine să surâd." Sunt observații subtile ale unei sensibilități la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Stejarii lui Ștefan cel Mare"). Aurel Rău ne dă poate cea mai realizată poezie patriotică dacă ne gândim la nivelul liricii perioadei 1950-1960. La Al. Andrițoiu, prezentul capătă întindere, ca la Geo Bogza, prin evocarea eroilor Ardealului cu o anume nostalgie a trecutului, exprimată în "simetrii" imagistice, în lumini de cristal: "Departe zilele precare/ Ca regii dacilor s-au stins/ Un veac izbește, altul doare,/ În trupu-mi subțiat și nins" ("Departe"). Un întreg univers de efigii se desprinde din "Oraș": statuile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de faruri, de vele. Dar "Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton emoțional. "Eu plâng scriind a X-a esențială către Republica socialistă/ de parcă aș scrie către tine îngenunchiat lângă țărm" O ciudată nostalgie a chemărilor spre largi, depărtări pare să dezvăluie o adevărată boală a călătoriei în căutarea forțelor elementare vitale: sămânța de iarbă, sămânța de pește, sămânța pământului. Poetul invocă zeițe ale pământului și ale mării, monologhează hamletian, deși împrejurările expuse sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viteză în sine nu există,/ după cum/ nici numere în sine nu se pot gândi/ fără trupurile care le poartă". Poetul este pătruns de orgoliul cunoașterii, un anumit fast al înțelegerii revelă mecanica lumii, un entuziasm al înțelegerii, dar și o nostalgie a condiționării individului în atingerea "sinelui". Inspirat de Bleriot și Georg Cantor, poetul scrutează și practici oculte, invocându-l pe marele Aleph sau pe "Marele Gând" (în formularea lui Păunescu), pe "Marele Anonim", cum îl numește pe demiurg Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
medicii, către fiziologiști, către anatomiști/ mai întâi/ să se îndoiască de faptul că/ inima/ e centrul sentimentelor/ și creierul/ locul gândirii.". O stare frenetică, sau un "ce" nostalgic cuprinde poemele de dragoste ale lui Nichita Stănescu. În "Dulcele stil clasic", nostalgia poartă cu sine ah-ul cântecelor lăutărești și iată-l pe tânărul Nichita sublim și original: "N-ai să vii și n-ai să morți/ N-ai să șapte între sorți/ N-ai să iarnă, primăvară/ N-ai să doamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ciuda faptului că ne aflăm în fața cuiva incapabil să înfrunte un univers întreg ("Mod"). În poemul "Cenușă și melci" întârzie confruntarea; poetul, omul în general, rămâne un Hamlet neputincios, deși este ajutat de dumnezeire, deși a cunoscut misterul primei jertfe. Nostalgia, mai mult sau mai puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
odată/ și acum se adună de peste tot,/ din toate obiectele în care a fost transformat." "Repetabila povară" reînvie în parte probleme existente și în volumele anterioare îmbogățind registrul liric printr-o mai accentuată pondere civică, dar comunicând și o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă "Smulgerea din părinți" aduce un sentiment ușor nostalgic, al desprinderii din părinți, fără reușita de a-și depăși condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru că moartea însăși este leacul bolilor("Perechi") Ne dăruim morții, pentru că, așa ca altădată, viața este o împerechere de trăire și somn; respirăm pe buza mormântului, buzele învăpăiate mușcă din pâine deasupra mormântului. Un univers straniu se cuprinde în ciclul "Nostalgii". lată-l eminescian și poate și vlahuțian: Dreptate cu cei ce nu au dreptate/ de-a pururea în veacuri de vecie/ Așa a fost, așa o să mai fie/ Ne-nveselește fața cea mai sumbră/ Nu e pământ câte visăm, morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexa Visarion a avut-o și o are cu arta și cultura atât de distinctă a Statelor Unite, semn simbolic de cunoaștere și interacțiune artistică și spirituală a celor două state. Emanuel VASILIU Tăcerile și respirația... Îmi aduc aminte cu multă nostalgie de vremurile în care, studentă fiind în anul al III-lea la Actorie, distinsa noastră profesoară Beate Fredanov ne-a anunțat că a sosit momentul să ne întâlnim cu un regizor "adevărat", care urma să fie și asistent la clasa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu proprii demoni, Actorul se plimbă pe scena goală, strigă ba pe unul, ba pe altul și vorbește singur ca să-și țină de urât și să uite de bătrânețe, de oboseală, de regrete, de tristețe, de spaimă. Încă-și păcălește nostalgia cu râsete și chicoteli. E ușor ridicol, se învelește cu un șal care nu-l cuprinde, se buzunărește și găsește-n fiecare buzunar fel de fel de obiecte, e bogat de lucruri care nu-i mai sunt de niciun folos
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și din care au zvâcnit dureri și trezii, momente de înaltare și de cădere. Iar prin Sonete se trage iarăși aer în piept și se pornește la zugrăvit sensul și direcția. În cele din urmă cade o ploaie peste toata nostalgia. Actorul și Sufleorul stau pe o scenă-n mijlocul scenei, ca pescărușii pe marginea lacului și privesc în sus, în susul acela din care-și așteaptă izbăvirea. Mai târziu Actorul aruncă un dop, așa cum mai devreme a aruncat coroana lui Richard
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a cugeta. Vasilica BLOHAT Dom' Profesor Pentru că legătura noastră (ca orice legătură adevărată) a fost mereu personală, prefer să scriu pentru noi, în loc să vorbesc despre dumneavoastră. "Despre" mi se pare mai rece decât "pentru". Înlocuiesc distant obiectivă cu subiectivism și nostalgie. Așa că: Dom` profesor, astea cred că sunt lucrurile pe care le-am iubit: Faptul că am avut încredere în dumneavoastră (aproape) de la început, atât în minte, cât și în suflet. M-am identificat cu judecata dumneavostră și am reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectatorii propriei noastre vanități și stupidități. Prietenia adevărată îndoiește lucrurile minunate și înjumătățește necazurile. Adevărată bucurie vine din prisos de omenie. Cam la fel s-au desfășurat lucrurile și la colaborările din teatru sau la film. Îmi amintesc cu multă nostalgie de Învățătorul Gheorghe din Năpasta, și de toată atmosfera familială care s-a creat acolo, de spectacolul mult controversat de la Teatrul Național din Cluj cu O pasăre dintr-o altă zi de Dumitru Radu Popescu. Ce era teatrul pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu răsuflarea tăiată, cuprins cu proverbiala tristețe...iremediabilă. Coautor al tenebrelor, Alexa Visarion. Mă opresc aici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce deschide spre reflexivă analiză tema căutătorului de ideal, o acțiune ce nu provoacă empatie dar care provoacă nedumerire și emoție prin imagini dinamice ale vieții și metafore ale sufletului, (din speța unui film de Wim Wenders, ceva apropiat ca nostalgie a contemplației acțiunii din filmele lui Ozu). (Elena Saulea) Între coconul estetic și cruzimea etică a realității: Luna verde Alexa Visarion aduce în cultura română o multiplicitate tonifiantă și încurajatoare a preocupărilor intelectuale (regizor de teatru și film, scenarist, teoretician
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
expresiv, specific artei scenice românești din perioada respectivă. Revăzut la treizeci de ani de la premieră, filmul se impune ca una dintre cele mai convingătoare ecranizări ale lui Caragiale, prin forța lui dramatică și prin intensitatea patimilor pe care le ilustrează. Nostalgia și influența teatrului se resimt și în proiectele post-decembriste ale lui Alexa Visarion: Vinovatul (1991), Luna verde (2010) și Ana (2014). Voi reveni mai jos asupra acestui aspect. Despre unul din aceste filme post-decembriste aș dori să scriu aici vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cinismul, umor crud este cel care viciază un climat de vitalitate real și trimite la un anumit tip de depresie. Este o comedie dureroasă acest spectacol, are puseuri de burlesc și într-un strat profund funcționează un anumit tip de nostalgie, de tristețe care obligă la meditație". Atât Ramona Dumitrean, Matei Rotaru sau Ovidiu Crișan, ca să amintesc câteva nume, sunt actori pe care i-aș lua mâine în orice trupă a țării. Aș face cu ei film, teatru, televiziune sau radio
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fluiditatea primează asupra stabilității și stagnarea se poate substitui necesității. Cred că se caută din nou originile actului teatral într-un mod mai puțin orgolios decât în deceniile șase-șapte, mai profund și mai trist, pentru că perisabilitatea actului teatral obligă la nostalgie. Marii regizori încearcă să lase testamente într-o fraternizare cu marile texte care îi pot salva de efemer. La 39 de ani și la 15 ani de la absolvirea Institutului de teatru, ai vrea să numești modelele, întâlnirile și prieteniile care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
măcar el, trebuie jucat în regie proprie, și de aceea singurul Dumnezeu este cel simțit de Dumnezeire, cel care nu se angajează în confruntările umane. Starea mea e un amestec de stări. E o veghe în care frica și câteodată nostalgia copilăriei s-au îngemănt în ceva ciudat, la răspântia dintre tinerețe și bătrânețe, fără a se mai vedea în afară, ci numai pândindu-se înăuntru. Cred că trebuie să continui jocul, cred că trebuie să mă ofer până la capăt, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o configurație a orientărilor politice practic neschimbată, pe ansamblul Parlamentului European. Totuși, la nivelul statelor membre, ies în evidență unele nuanțe. Grupul extremei stângi are ponderi peste medie în continuare în Grecia, Spania, Portugalia și Marea Britanie, dar, ca efect al nostalgiei după regimul comunist est-german, iese în prim-plan și în Germania. Ecologiștii își fac apariția în Irlanda, fiind, în continuare 61 prezenți în statele Benelux, în Suedia și Finlanda. Și liberalii se remarcă în aceste state nordice și în Benelux
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
noii Adunări. În Marea Britanie, aceste alegeri duc la victoria zdrobitoare a laburiștilor, care obțin 63 de locuri din 87 (situație exact opusă celei din 1979).131 În Germania, aceste alegeri se desfășoară pentru prima dată în partea estică a țării, nostalgia după vechiul regim totalitar explicând cele 6 mandate ale extremei-stângi. Pe de altă parte, Uniunea Europeană se extinde la 15 membri, prin admiterea, în 1995, a Suediei și în anul următor, a Austriei și Finlandei. e) Alegerile din 1999 consfințesc scăderea
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
cheia, masca etc. - simboluri spațiale sau temporale: casa părintească, orașul, parcul/amurgul, toamna etc. - simboluri cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera, triunghiul (erotic)/motivul cifrei trei, șapte - sentimente: dorul, suferința, nostalgia absolutului, tristețea, solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]