7,693 matches
-
atribuie fraza definitorie care a devenit cu timpul monedă curentă, conform căreia "un ambasador este un om cinstit trimis să mintă în străinătate spre beneficiul țării sale". Fiind invitat la Curtea de la Augsburg, el înscrisese această frază în cartea de oaspeți la o recepție cu intenția de a descreți fruntea cititorilor butadei, dar gestul său pripit l-a costat scump căci, în cele din urmă, când regele a fost informat de ispravă, l-a destituit din slujbă. În schimb, eu am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mulțumit să gustăm câte ceva din bucatele servite. Între feluri, asistența a fost supusă unei orgii de discursuri din care dată fiind deficiența mea lingvistică nu am înțeles prea mult, dar bănuiesc că de fapt, în mare parte, conțineau elogii la adresa oaspetelui din Parlamentul de la Ierusalim. Pe la ora două, când oboseala era să mă doboare, am prins din zbor o propoziție care m-a trezit pe loc, de parcă aș fi fost lovit cu măciuca. Domnul Dr. Villa, care oficia ca maestru de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Imposibil, căci asta ar fi însemnat să jignesc publicul care habar n-avea de împrejurările în care sunt invitat să iau microfonul și să vorbesc. În sfârșit, m-am ridicat în picioare și, începând cu câteva propoziții în ebraică adresate oaspetelui de onoare, am continuat într-un amestec de spaniolă și idiș, adresându-mă publicului ca să ies, în cele din urmă, nu știu cum din încurcatură, important fiind faptul că am ieșit. Ba am beneficiat chiar de aplauze, de pură curtoazie probabil, când
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dintre partidele Likud si Avoda prevedea că primul care va ocupa funcția de prim-ministru va fi Shimon Peres. Proaspăt Prim-Ministru, Peres sosește la Paris în decembrie 1984, invitat de "prietenul" său, președintele François Mitterrand, care a dispus ca oaspetele din Israel să fie primit cu onoruri protocolare superioare celor ce i se cuveneau, potrivit calificativului oficial al evenimentului de "vizită de lucru". Programul lui Peres prevedea, pe lângă un număr de întâlniri și convorbiri politice de nivel înalt, două momente
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
relațiile dintre România comunistă și Statul Israel. Eram atunci tânăr diplomat însărcinat în cadrul sectorului "Europa de Răsărit" din Ministerul de Externe cu monitorizarea relațiilor noastre cu țările din bloc, inclusiv cu România. În această calitate am fost desemnat să primesc oaspeții la aterizare pe aeroportul din Lod și să-i însoțesc până la decolare. Aveam să mă îngrijesc de realizarea întocmai a programului de vizită plănuit, în așa fel încât să satisfacă așteptările unei personalități de rang înalt, despre care, mai ales
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mobilizat reprezentanții organelor belgiene de presă și corespondenții de presă straină acreditați la Bruxelles. Conferința a avut loc în salonul unui castel cochet, ascuns într-un parc situat pe una din arterele principale ale orașului și care servea cazării unor oaspeți privilegiați ai guvernului belgian. Mobilat în stil baroc, salonul s-a dovedit neîncăpător față de afluența gazetarilor care vroiau să-l asculte pe Abba Eban. Instalat la masă alături de Eban și ambasadorul nostru în Belgia, am condus desfășurarea conferinței care datorită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
al Arabiei Saudite, Mitterrand va expune o formulă a politicii sale în problematica Orientului Mijlociu care, până și după Jacques Attali, om de încredere și mâna lui dreaptă, reprezintă o "deviere retrogradă importantă de la pozițiile anterioare 44". În conversația cu oaspetele din Arabia Saudită, Mitterrand va arăta componentele reglementării dorite a conflictului, concepute de el după cum urmează: "La nivel de principii problema este clară, dar ea se complică la nivel practic. Respectarea obligatorie a hotărârilor ONU înseamnă recunoașterea dreptului Statului Israel la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lui Fahd este un bun plan interimar, întrucât face posibile conversații între rivali, dar noi nu am aprobat conținutul lui48". La 8 septembrie 1981, Mitterrand se întâlnește cu prințul Fahd la Paris și profită de această întâlnire ca să-i prezinte oaspetelui teoria sa despre conflictul din Orientul Mijlociu. Aceasta descrie conflictul ca o serie de contradicții a căror rezolvare va conduce la soluționarea conflictului însuși. El a spus: "Conflictul din Orientul Mijlociu generează riscuri de război și, de aceea, cele două supraputeri sunt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o recepție la Quai d'Orsay și contacte numeroase (cu personalități influente), nu însă la nivel de președinte al republicii. Acest program va reflecta dorința noastră de a onora persoana aceluia care a avut delicatețea de a dori să fie oaspetele nostru pentru o clipă înainte de a se alătura statului său major din Tunis. Așteptăm hotărârea ce se află acum la dispoziția lui56". Arafat nu a acceptat propunerea lui Cheysson, căci aceasta nu i-a deschis poarta Palatului Élysée, dar totodată
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
iniția demersurile cu caracter politic. Hotărârea odată luată, Mitterrand nu va recula nici față de tensiunea gravă care a răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite (inclusiv în organele de presă) de invitația adresată unui oaspete ce trezește controverse profunde. Mitterrand era furios împotriva evreilor și, în fervoarea maniei care-l mistuia, a slobozit câteva expresii proto-antisemite, ba chiar și unele mai grave, precum acuzația că evreii francezi ar fi "agenți ai Statului Israel" în Franța
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a fost vîndută și Vasilică a tras la un gospodar, o rudă foarte îndepărtată. Un gospodar cu o casă îngrijită oarecum, dar nu cine știe ce. Totuși, o cameră curată, casa cea mare, cum i se spune pe la noi, a fost oferită oaspeților. Nu vii cu noi la masă diseară? întreabă Vasilică. Chiar dacă îi admiram minunăția de nevastă, mă puteam uita în ochii săi fără să-i aplec, deoarece nu aveam gînduri ascunse și nici dorințe măgărești. Seara a fost reușită. Vasilică era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
arătau rău. Blajini, buni la suflet și primitori cum numai în Moldova sînt unii. Domnule primar, ce bucurie ne faci... Raluca, a venit dom' primar la noi, țipă Gioni la nevastă. Se deschid ușile și inimile, sînt tratat ca un oaspete drag și mult așteptat. În bucătărie fierb oale, sfîrîie tigăi și la cuptor se coace ceva bun. Un păhărel oferit din suflet și cu drag și stăm de vorbă. Cultivat și cu multă experiență, Gioni era un primar isteț ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mihai, Regina Ana, Primarul și autorități ale locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin Robu, îmbrăcat elegant, veghind cu ochi de vultur la securitatea Înalților Oaspeți. Vezi, mă? Am asigurat liniștea Auguștilor Oaspeți. Știi tu ce simțeam atunci? Eram gata să-mi ofer viața ca să-i ocrotesc. Chiar dacă aș fi murit, aș fi murit ca să-i apăr. Și de cînd ai devenit un regalist așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin Robu, îmbrăcat elegant, veghind cu ochi de vultur la securitatea Înalților Oaspeți. Vezi, mă? Am asigurat liniștea Auguștilor Oaspeți. Știi tu ce simțeam atunci? Eram gata să-mi ofer viața ca să-i ocrotesc. Chiar dacă aș fi murit, aș fi murit ca să-i apăr. Și de cînd ai devenit un regalist așa de înfocat? De atunci. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-am surprins fotografiind o sandală veche căzută lîngă un coș de gunoi. El o fi avînd motivele lui, eu le am pe ale mele. Am fost surprins să aud după slujbă o mică cuvîntare într-o molcomă moldovenească. Avem oaspeți din Iași... domnul primar... înfrățire... Ce frumos mă gîdilă la urechi cuvîntul părintelui și mîngîierea vorbelor sale îmi alungă oboseala. Părintele mă îmbrățișează și refuză să-i sărut mîna. Am fost prin Moldova, pe la mănăstirile... am învățat puțin românește. Părăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii sar de pe biciclete și fac loc, strigînd "Trece mașina!". Cu toții zîmbesc, rîd și sînt amabili. Căsuța Ingelei este într-un minigolf situat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sînt primit într-o căsuță situată în Havana Veche, nu departe de Catedrala Sfîntul François d'Assise. Era într-o după-amiază splendidă de vineri. Mă aștepta pe scări, jovial și curtenitor. Ce plăcere Excelență și ce onoare să-mi fiți oaspete pentru puțin timp! Sînt vigilent. Oare vrea să scurtăm discuția la maxim? Mă iertați domnule (cum să-i spun?) babalawo... O, ați învățat unele cuvinte de ale noastre... O încăpere cu fotolii, canapele și... fel de fel de obiecte ciudate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Moldovei, Adică domniia mea bine vrându...pentru svânta mănăstire Galaata den Deal ce iaste lângă târgul Iașii, neavându...pre nime oameni lângă dânsa de slujbă și de poslușanie și pururi viindu și mergându de descalecă agi, oameni împărătești, și alți oaspeți...pururi și domniia mea și toți boiarii meregându...și făcându-se multă cheltuială și neavându oameni de slujbă, m-am milostivit...cu dzece oameni poslușnici.” Că după această dată nu se mai spune decât Mănăstirea Galata se poate explica prin
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
recunoască. Oamenii veacului, adică ai momentului, se simt bine - și legitimi - în postura de ființe cunoscătoare. Credinciosul e cineva care vrea, în plus, să fie o ființă recunoscătoare. Onoarea meseriei Acum doi ani, într-un sat din Elveția, am fost oaspetele unei familii care se ocupa, de câteva sute de ani, cu fabricarea cașcavalului. Nu curățenia și rigoarea procedurilor, nu calitatea produsului final, nu farmecul patriarhal al întreprinderii m-au impresionat în primul rând. Toate astea erau previzibile, subînțelese, garantate. Formidabilă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricum, ultima roată la căruță. Prin urmare - și ca să n-o lungesc eu însumi peste măsură - recomand tuturor conferențiarilor să facă din concizia expunerilor lor un inflexibil criteriu de eficiență. Sănătos este ca ascultătorul să plece din sală nesătul, ca oaspetele de la o masă îmbelșugată. Restul e indigestieă Iubire și idolatrie Primesc de la un cititor pe nume Valentin Stângă următoarea întrebare: „Cum disting ca spectator (dar și ca trăitor, când e cazul) între iubire și idolatrie? Ce anume îl separă pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu pe Natură, care le știe pe ale ei, ca de pildă selecția: ca și lupul, vâscul lovește În exemplarele susceptibile, sensibilizate de bătrânețe ori boli. Iar parazitismul, În genere, nu e cumva o unealtă a Naturii care, „altoind“ un oaspete, face ca În același loc să trăiască nu doar unul, gazda, ci doi, fiecare cu genomul, felul lui adică, Într’un cuvânt, biodiversitate? Sau, altfel spus, o șansă În plus pentru evoluție, condiția perpetuării vieții cu V mare? Oricum, vâscul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În kilometrii de labirint care sunt hrubele de la Cojușna, privită cu ochii unui american, englez ori norvegian, adică ai unuia care nu știe că vinul are și... suflet?. Așa au Început - pentru mine - Întrebările. Tare mi-e teamă că acei oaspeți răsplăteau, vrând-nevrând, prin sfatul lor: două zile pline până la refuz, În care fiecare cuvânt a fost Înregistrat, fiecare gest filmat. Dacă n’ai bătrâni, Îi cumperi, zice vorba românească, tradusă acum În: dacă ai puține mijloace Întru 82 astăzi, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care urma să-i Întâlnesc? Pentru mica amuletă, din lutul Basarabiei, care nu o fecioară Înfățișa, ci o floare ce-și trage seva taman dintr’un ostil vas de laborator... Dar mai ales pentru promisiunea de a vă deveni oaspete radiofonic. Știți de ce? Pentru că un om care a săpat 5 fântâni, care Înainte de a fi ministru dar deja academician, a aruncat la coș aparenta Înjosire călcând pas cu pas Prutul, palpându-l precum pe bolnav medicul, nu poate decât să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În alt plan, care sunt sigur că te măgulește. E vorba de casa tradițională românească, ca aceea În care te-ai născut, măi om de etajul X. Păi cele două Încăperi care Încadrează tinda nu’s egale: „casa mare“, rezervată oaspeților și evenimentelor de seamă, e mai mică decât odaia În care omul se naște, trăiește și moare. Și cât de „mare“ n’ar fi, casa mare n’are cuptor, precum odaia. Dacă n’aș fi văzut cât de evoluați sunteți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bine să mă Îmbarc pe una dintre corăbiile neguțătorilor, veniți hăt-hăt, din Grecia... lăsându-mă furat, cât de mult n’ar fi riscat isteții de greci, dreptu-i pe atunci doar minonieni; căci nimeni nu putea să mă atingă, pe mine, oaspetele de neînlocuit la masa faraonului, fără ca făptașul să nu sfârșească linșat. Iată cum am ajuns să pozez pentru frescele cretane, Încă acum vreo trei milenii și jumătate, făcându-le celebre. De nu credeți, poftiți la Agia Triada, sfânta treime pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]