5,469 matches
-
în amintirile lui Dumitru Dascălu. Moștenitorul, dispărut și el, a modificat ograda și și-a construit o casă după gustul și trebuințele lui. Totul este schimbat, nimic nu a mai rămas din ceea ce a fost în copilăria și adolescența lui. Odaia răcoroasă, dar cam întunecoasă, care i s-a pus la dispoziție nu-i este pe plac. Ca în vremea când era gimnazist și liceean, preferă să se retragă în colțul cel mai îndepărtat și liniștit al livezii, unde vegetația sălbatică
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre miazăzi, ambele încăpeir cu pâmânt pe jos, fețuite înaintea Crăciunului și Paștelui, atunci când erau văruiți și pereții cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cum și-a petrecut viața de elev la unul dintre cele mai bune licee din Botoșani, liceu care nu dispunea de internat pentru copiii proveniți din mediul rural. A fost instalat la o gazdă modestă care nu îi oferea decât odaia sărăcăcios mobilată, fără să-i asigure încălzirea și nici mâncarea. Astfel că adolescentul trebuia să se autogospodărească: să facă focul în timpul iernilor friguroase, să-și prepare hrana, să-și facă curățenie etc. În plus, își ajuta și gazda, o femeie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
revină asupra lucrurilor trecute, decât dacă ar fi fost vreun lucru foarte limpede. Dar cum toate i se păreau foarte limpezi, această poruncă nu l-a ajutat prea mult și a continuat să fie muncit. Locuia pe atunci într-o odaie mică pe care dominicanii i-o dăduseră în mănăstirea lor. Era statornic în a face cele șapte ore de rugăciune în genunchi, rugăciunea de la miezul nopții și toate celelalte fapte de evlavie despre care s-a vorbit deja. Dar, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
putea găsi și, chiar de-ar trebui să urmez un cățel ca să-l găsesc, aș face-o”. 24. Preocupat de aceste gânduri, se dezlănțuia adesea asupra lui ispita de a se arunca printr-o spărtură mare, ce se căsca în odaia sa, lângă locul unde se ruga. Dar dându-și seamacă sinuciderea este un păcat, începea iarăși să strige: „Doamne, n-aș face nici un lucru care să Te supere!”. Repeta aceste cuvinte, ca și rugăciunea de mai înainte, de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se face de obicei cu cerșetorii aflați încă în putere. Mai marele noului spital din Antezana, care tocmai trecea pe acolo, arătându-se mișcat de ceea ce vedea, îl chemă pe Pelerin și-l duse la spital, unde-i dădu o odaie și toate cele de trebuință. 57. Pelerinul a studiat la Alcalá aproape un an și jumătate. După ce a ajuns în Barcelona în timpul Postului Mare din 1524 și a studiat acolo doi ani, în 1526 a sosit la Alcalá. Aici a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
prin urmare, se iscă între călugări o oarecare dezbinare, mulți dintre ei arătându-se mișcați. 67. La sfârșitul acestor trei zile, veni un notar care-i duse în temniță. Nu i-au pus jos, cu răufăcătorii, ci deasupra, într-o odaie veche, nelocuită și foarte murdară. Amândoi fură legați cu același lanț, de câte un picior fiecare, iar lanțul era prins de un stâlp din mijlocul camerei. Lungimea lanțului era de zece sau treisprezece palme 1 și de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
suffertis insipientes 2; și fără a primi priceperi sau deslușiri sau percepere a vreunei Persoane, cu o iubire înflăcărată, căldură și multă savoare pentru cele dumnezeiești și cu mare desfătare sufletească. Odată terminată liturghia, în capelă și după aceea, în odaie, în genunchi, dorind să aduc mulțumire pentru atâtea daruri și haruri primite, mi-a pierit dorința de a mai oferi încă o dată jertfa făcută (cu toate că o făceam mereu, și nu fără evlavie), considerând lucrul deja hotărât, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
25. Marți ș26 februarieț - Prima rugăciune, netulburată și neîntreruptă, cu destulă evlavie, iar începând de la mijloc cu mult mai multă evlavie, cu toate că în ea, mai ales în prima parte, am simțit o oarecare slăbiciune și indispoziție trupească; o dată îmbrăcat, în odaie și pregătindu-mă, șsimțiri însoțiteț de o reînnoită evlavie și mișcări lăuntrice spre a lăcrima când îmi aminteam de Isus, simțind multă încredere în El și părându-mi-se gata să mijlocească pentru mine; nu mai doream, nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
26. Miercuri ș27 februarieț - La rugăciunea obișnuită, destul de bine, și ca de obicei, până la jumătatea ei, șapoiț mai departe, sporind mult până la capăt, cu multă evlavie, pace și suavitate spirituală; rămânând în mine apoi o evlavie neîntreruptă, pregătindu-mă în odaie, m-am încredințat lui Isus, nu pentru a mai primi confirmare în vreun fel, ci pentru ca dinaintea Preasfintei Treimi să se facă cu mine ceea ce e spre mai marea slujire a Sa etc. și pe calea cea mai potrivită; numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
puțin, apoi, sculându-mă la ora a paisprezecea 2, aflându-mă greoi, nu mă simțeam nici bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
martieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite, multă evlavie, iar de la mijloc încolo, aceasta a devenit limpede, strălucitoare și ca și cum ar fi fost călduroasă. În capelă, pentru că cineva a coborât scările repede, nu puteam spune liturghia și, întorcându-mă în odaie pentru a mă aduna, m-am recules cu lacrimi; și mergând în capelă, apoi, șpentruț o parte din liturghie, șam simțitț multă evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă, căci nu știam cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
evlavie și câteodată mișcări spre lacrimi; în cealaltă parte, de multe ori, luptă, căci nu știam cum să termin, pentru că nu găseam ceea ce căutam. În aceste răstimpuri, nici un semn de viziuni sau priceperi. O dată terminată liturghia și mai apoi în odaie, șm-am simțitț fiind cu totul lipsit de orice ajutor, fără să pot avea nici un gust pentru mijlocitori și pentru Persoanele dumnezeiești, ci atât de departe și despărțit, ca și cum niciodată n-aș fi simțit ceva dintr-ale Sale și ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu-mi va mai fi dat să simt vreodată; mai mult, îmi veneau niște gânduri, ba împotriva lui Isus, ba împotriva altcuiva, aflându-mă atât de tulburat din pricina feluritelor gânduri: șsimțeamț când să ies din casă și să închiriez o odaie pentru a fugi de gălăgie, când să postesc, sau să reiau liturghiile, sau să așez altarul un etaj mai sus și nicăieri nu găseam odihnă, cu dorința de a termina atunci când sufletul e consolat și îndestulat cu totul. Astfel, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și supunere ar trebui să-L chem la liturghie pe Dumnezeu, Domnul nostru etc., și să nu caut lacrimi, ci șdoarț acest respect și această supunere; într-atât încât, îndeletnicindu-mă în repetate rânduri cu această supunere, înainte de liturghie, în odaie, în capelă, și în timpul liturghiei și, podidindu-mă lacrimile, le respingeam pe dată, pentru a lua seama la supunere, și supunerea mi se înfățișa nepărându-mi-se că ar fi de la mine sau a mea, ceea ce făcea să-mi sporească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ZILEI 4. a. l. Duminică ș16 martieț - Înainte și de-a lungul întregii liturghii, o mulțime de lacrimi, evlavia și lacrimile sfârșind când la una, când la alta dintre Persoane, fără vreo viziune limpede sau distinctă. M-am rugat în odaie, înainte de liturghie, să mi se dea supunere, respect și smerenie; cât despre vizite și lacrimi, acestea să nu mi se dea, dacă ar fi fost spre o slujire la fel de mare a Maiestății Sale dumnezeiești sau ca să mă bucur de harurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și că am găsit calea ce voia să mi se arate, părându-mi-se a fi cea mai bună dintre toate și aceea pe care trebuie să o urmez pentru totdeauna. Pentru câteva răstimpuri, înainte de liturghie și la reculegere în odaie, nu am aflat nici un fel de supunere sau respect, neavând nici un fel de mișcare sau savoare lăuntrică, mai mult, părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau să șleț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi, ca și îngerii, și a afla evlavie lăuntrică și iubire; și, în parte, nu cu o mai mică sau mai mare mulțumire decât cu o zi înainte. A ZILEI 14. a. l d. Duminică ș30 martieț - Înainte de liturghie, în odaie, Viziune în capelă și în timp ce mă pregăteam, multe lacrimi; în timpul liturghiei, belșug șde lacrimiț, continuând tot timpul ei; iar după, foarte puternice. În acest răstimp mi se părea că smerenia, respectul și supunerea nu trebuia să fie cu teamă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a o afla în Sfânta Jertfă, trebuia ca de-a lungul întregii zile să trag folos din aceasta 2, fără a mă îndrepta spre altceva. A ZILEI 17. a. l. Miercuri ș2 aprilieț - În timpul rugăciunii obișnuite, Viziune apoi în odaie, în capelă și când mi-am pus veșmintele, lacrimi, acestea fiind din belșug în timpul liturghiei. În aceste răstimpuri, de mai multe ori, viziune a ființei dumnezeiești, iar când sfârșea la Tatăl, sub formă de cerc, cu multe priceperi și cunoașteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
grăiri. A TUTUROR SFINȚILOR 55. Marți ș20 maiț - Fără ele și fără tulburare, cu unele grăiri. A STĂPÂNEI NOASTRE 56. Miercuri ș21 maiț - Fără ele și cu multe grăiri. ÎNĂLȚAREA DOMNULUI 57 .a .l Joi ș22 maiț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, multe lacrimi; în cea mai mare parte a liturghiei fără ele și cu multe grăiri, îndoindu-mă, totuși, ca nu cumva savoarea și suavitatea grăirii să vină de la spiritul cel rău pentru a opri vizita spirituală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
calea de urmat, sperând o mai mare învățătură pe mai departe. ÎNĂLȚAREA 2 58. .l. Vineri ș23 maiț - Cu ele. A DUHULUI SFÂNT 59. Sâmbătă ș24 maiț - Fără ele. 403. a. l. Duminică ș25 maiț - Înainte de liturghie, multe lacrimi în odaie, cu ele în capelă, belșug de lacrimi în timpul liturghiei și neîntrerupte, cu cele două grăiri minunate. 41. l. Luni ș26 maiț - În timpul liturghiei cu lacrimi și grăire lăuntrică. ÎNĂLȚAREA 42. a. l Marți ș27 maiț - Înaintea liturghiei cu lacrimi, multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
l. Miercuri ș4 iunieț - Cu multe și neîntrerupte șlacrimiț. 51. Joi ș5 iunieț - Fără ele. 52. Vineri ș6 iunieț - Fără ele. 53. Sâmbătă ș7 iunieț - Fără ele. A PREASFINTEI TREIMI 54. a. l. Duminică ș 8 iunieț - Cu lacrimi în odaie și în capelă înainte de liturghie, iar în timpul ei, multe și neîntrerupte. A PREASFINTEI TREIMI 55. .l. d. Luni ș9 iunieț - În timpul liturghiei cu ele și neîntrerupte, și după șliturghieț, cu ele. A PREASFINTEI TREIMI 56 .l d. Marți ș10 iunieț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
CORPUS DOMINI 63. .a l. Marți ș17 iunieț - Lacrimi înainte de liturghie în cameră și în capelă; în timpul ei, multe și neîntrerupte. CORPUS DOMINI 64. l Miercuri ș18 iunieț - Cu ele. CORPUS DOMINI 65. .a. Joi ș19 iunieț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, cu ele, iar în timpul liturghiei, fără ele. A DUHULUI SFÂNT 66. Vineri ș20 iunieț - Fără ele. A PREASFINTEI TREIMI 67. l Sâmbătă ș22 iunieț - Cu ele. A ZILEI 68. l Duminică ș22 iunieț - Cu ele. A PREASFINTEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]