5,945 matches
-
fiu pasionat de fotbal, cu viziune tactică și orizont managerial, împreună cu alte câteva sute de milioane de spectatori cel mai important și mai bogat show televizat al planetei: Champions League. Deși fotbalul, ca orice confruntare publică care pune în mișcare orgoliul local și afilierea naturală la "idolii tribului", este, de regulă, un perfect revelator al spiritului de turmă (de unde și excesul de basic instinct pe care îl exhibă pe stadion), Liga Campionilor este totuși altceva. Ea pune în evidență un tip
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decât solidaridatea și profesionalismul celor care salvează vieți), doctorul Ciuhodaru a realizat că visul său de a crea la Iași un adevărat și modern spital pentru urgențe se lovește de zidul compact al intereselor oculte, al corupției și al nestăpânitelor orgolii, deformate monstruos și de foamea de bani, care animă pestrița lume a halatelor albe. Când a inceput să deranjeze mafia, devenind prea curios asupra clauzelor secrete dintr-un contract făcut pe bani publici, când a arătat fără echivoc că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care au tratat această dezbatere de argumente și păreri în regim de ofensă personală și de "lezmajestate" a Iașului. Fără să-i supăr, pentru că sunt bine intenționați și mândri de orașul lor, le-aș spune, totuși, că, din aceste mici orgolii prea ușor iritabile, se naște provincialismul. Oamenii politici reacționează rapid, din motive de vizibilitate, dar intelectualii, oamenii educați, cu simț critic, se cuvine să și reflecteze un pic la natura subiectului aflat în controversă. Iată, de aceea, ce cred eu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
teritorială care este tocmai statul. De altfel, lipsa oricărei constrângeri, incapacitatea de a depăși ailul, ginta și tribul, corespundeau cu ceea ce era starea lor naturală. Se poate spune că șefii lor percepeau puterea în sens natural, de satisfacere a unor orgolii personale, fără pretenția de a transpune puterea în planul politicii constructive. Înglobând populații eterogene, în care tribul conducător, etnia conducătoare, reprezenta teritorial și numeric o fracțiune, aceste înjghebări vremelnice sunt lipsite de consistență și vor dispare la fel de repede cum s-
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
demnitar al suprafeței pământului” , concepție preluată de mongolo-tătari. Această concepție, preluată de la populațiile turcice care au roit spre Europa, s-a materializat în ceea ce am numit „vasalitate de stepă”, prin care dominatorii temporari își asigurau existența biologică și își satisfăceau orgoliul de stăpâni, trimiși de Gor-Tängri, Cerul Albastru, să aducă fericirea lumii. Expresia materială a acestei vasalități consta din produse și bani, fără să putem stabili cuantumul dărilor pe care localnicii se obligau s-o dea șefilor migratori. Bani trebuie să
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
teritoriul de la nordul Dunării, pentru care poziția geostrategică și factorul economic au jucat un rol important și în grade diferite de-a lungul secolelor, devenind în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o chestiune de prestigiu și de orgoliu. O scurtă incursiune în istoria teritoriilor nord-dunărene ar putea arunca o altfel de privire, dintr-un alt unghi, asupra raporturilor româno-otomane, pornind tocmai de la politica romano-bizantină față de o Dacie abandonată de armata și administrația romană. Stategia romană impunea, în timpul lui
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și a djiziei, care este un impozit pe cap, confundat în perioada preislamică cu haraciul, întărea legătura de dependență a supușilor învinși sau a supușilor de bună voie, ca argument între imam și conducătorul statului creștin față de învingător și „menaja orgoliul de cuceritori ai membrilor comunității islamice și asigura beneficii materiale dorite, evitând riscurile unor grele și incerte războaie” . Să fi intrat Țările Române în categoria statelor nemusulmane „prea puternice ca musulmanii să triumfe asupra lor” și pe acest motiv erau
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
În aceste oseminte se poate distinge metafora zestrei de durere și de revoltă surdă ce s-a transmis poetului din generație În generație. De aceea Își Îndeamnă fiul cu hotărâre: „Așeaz-o cu credință căpătâi”. Mesajul testamentar al poetului presupune așadar orgoliul unei origini umile, convertite Într-o noblețe aparte, aceea a apartenenței de neam și de clasă, al căror exponent se simte autorul. Sentimentul comuniunii ancestrale cu mulțimea de bătrâni care s-au stins În timp trudind În anonimat, dar nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că un om poate fi stăpânit, dacă-i descoperi slăbiciunile, iar cea mai periculoasă este slăbiciunea pentru femei, mai ales pentru una singură. Aluzia lui Lică era clară, ea sugera slăbiciunea lui Ghiță pentru Ana și, simțindu-se umilit În orgoliul lui de bărbat, cârciumarul se gândește cum să-1 duca pe Sămădău la spânzuratoare, chiar dac-ar trebui „sa merg și eu”. Banii primiți de la Lică i se cuveneau, muncise pentru ei, dar bancnotele Însemnate Îl Împiedicau să-1 demaște pe Lică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sunt ei normali și compatibili? Psihiatrii au constatat anormalitatea doar în cazul în care astfel de oameni-animale (nu prin născare, ci prin cosmetizare și artificialitate) nu mai reacționează adecvat înăuntrul colectivităților din care fac parte. Omul-tigru declara, de pildă, cu orgoliu, că se hrănește doar cu carne crudă - dar era de-ajuns acest lucru ca să îl facă indezirabil și incompatibil în fața celorlalți, a celor care se hrănesc cu carne gătită, să spunem? Tot omul-tigru își implantase mustăți și își metamorfozase gura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
rare, de civilizație și moderație, de bun-simț: reacțiile unui Ion Simuț, ale unui Ștefan Agopian, ale unui Lucian Dan Teodorovici, ale unui Marius Ianuș la rândurile inconvenabile scrise despre câte o carte a lor. Acești oameni dovedesc, mai întâi, că orgoliul creator este cu totul altceva decât stupida vanitate; și apoi, că - dincolo de cei șapte ani de acasă lipsind din biografiile multora - se poate vorbi despre raporturi mai adânci între literatură și critică, între scriitori și criticii lor, decât previzibila și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Editurii All, Mihai Penescu, afirmă că nu a mai lucrat cu Ministerul Culturii de foarte mult timp. „Mi-e silă, e un dezastru total. Nu știu dacă se va schimba ceva și cine va schimba. E vorba de prea multe orgolii, de incompetență și de oameni dispuși să se compromită pentru mize mici“, a afirmat Mihai Penescu. Asociația cea mai vehementă în privința modului în care s-a desfășurat programul aferent anului trecut, neîncheiat nici până acum, a fost Federația Editorilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cu disperare de la un capăt la altul al petecului de pământ din ce în ce mai neîncăpător. Lumea a început să-i plângă de milă. „Nici Dumnezeu nu-l mai scapă“, a șoptit o femeie. S-ar putea ca vorbele femeii să fi stârnit orgoliul lui Dumnezeu, căci, sub privirile noastre uimite, câinele s-a aruncat în râul învolburat și a înotat voinicește spre mal, însoțit de chiotele de îmbărbătare ale copiilor. Când apa l-a purtat pe sub pod, bietul animal mai avea de parcurs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
relevant în descifrarea caracteristicilor psihice ale partenerilor educaționali. Horst H. Rückle identifică unsprezece feluri de a merge: 1) ritmic (denotă bucurie, o stare psihică pozitivă); 2) sacadat (dictat de apariția bruscă a unor motive); 3) cu trunchiul țeapăn (exprimă mândrie, orgoliu, aroganță); 4) repede sau încet (arată dorința de a ajunge mai repede la o țintă sau de a amâna atingerea unei ținte neplăcute); 5) cu ,,pași uriași" (exprimă râvna, zelul persoanelor extravertite); 6) cu ,,pași mici" (specific persoanelor introvertite când
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de regele Carol și rugat să primească el postul rămas liber. Vodă nu putea fi contrazis, refuzat în intenții sau hotărâri, iar prietenul lui Maniu a trebuit să accepte noua funcție. Suficient ca Maniu, lezat în interese dar și în orgoliu, nici să nu-l mai salute. În cele din urmă, edificat, Maniu și-a reluat vizitele în casa din strada dr Staicovici, în măsură să-și amintească cu venerație mai târziu despre cum muncea prietenului său: „Pot afirma că între
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de abordări? Cum sporește ea cunoașterea? Voi răspunde, scurt, spunând că povestea mea este numai una dintre multele povești pe care le putem accesa pe teritoriul domeniului de care ne ocupăm aici și, în acest sens, nu își asumă nici orgoliul, nici prejudecata de a se considera mai semnificativă decât altele. Cum spuneam, avem din ce în ce mai mult acces la autori de referință, pe care îi putem citi cu folos și excelente rezultate în ce privește "sporul în cunoaștere" pe care ni-l propunem. Povestea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric este supus tuturor păcatelor consemnate de Eminescu însuși în poezii și poeme: orgoliul creatorului, ura luptătorului, egoismul dragostei. Sunt stări pe care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le depășească, vizând acea stare de grație, de ieșire din propriul eu, când înțelegi la modul profund, total, că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46), mai-iunie 1995, revistă a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46), mai-iunie 1995, revistă a Editurii Institutul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ucis fără judecată. Media de stat instigă contra islamicilor, rasismul și extremismul sunt „binecuvântate” de autorități. Societatea este profund divizată, deoarece vechiul dicton imperial funcționează fără greș: „Divide et impera!” (Dezbină și stăpânește!). Opoziția de dreapta este firavă, minată de orgolii, adesea oportunistă. Autoarea Jurnalului rusesc este nevoită să constate că, în Rusia lui Putin, comuniștii au ajuns să fie priviți ca singura salvare din mizerie și marasm social. La votarea în Dumă a legii privind interzicerea demonstrațiilor de protest în preajma
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ei au acordat credit unui mărunt „plagiator” numit Einstein, care până pe la vârsta de 4-5 ani nici nu a vorbit (ca, de ex., Lucian Blaga!), fiind, desigur, un „retardat”! Dacă recunoașterea geniului său este doar rezultatul unei cabale „nutrite” cu orgolii naționale și personale nemțești, mai are sens să fie puse în discuție „contribuții” științifice dubioase din aceeași „fascinantă Românie”? Ele nu fac decât să suporte obișnuitele contestații, motivate de interese obscure, și cu asta, basta! Uite-așa poate fi „rezolvată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii capitalismului sălbatic instaurat de chiar slugile sale credincioase, „nimeni n-ar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și etichetări grăbite, unele - șocante, ale istoricului literar. Își definește cel
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
jalnic, la periferia Europei „normale”, „problemele” literatului din Bacău nu diferă cu nimic de ale celui din Capitală. Dar, poate mai mult decât scriitorul cu buletin de București, autorul în discuție își compune un status care să-i satisfacă și orgoliul, să-i aline și complexele, în fine, 192 să-i întărească impresia de moralitate a demersului său intelectual. Și aceasta, într-o comunitate profesională supusă constrângerilor de tot felul ale „moralei comuniste”, încât soluția adecvată structurii sufletești proprii și în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta concentrare pe un proiect unic l au determinat să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]