8,290 matches
-
logică - ilogic, absurd 50 Măsură, moderație, modestie - exagerare, Îngâmfare, lăudăroșenie, orgoliu, trufie, megalomanie 51 Morală, moravuri 52 Muncă, hărnicie, creație - lene, indolență, trândăvie, plictiseală 57 Obiectivitate - subiectivitate 58 Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare 61 Om, omenie, noblețe - josnicie 62 Pasiune, entuziasm, patimă 64 Paradoxuri, contradicții, contrarii, perplexitate 64 Părinți - copii 68 Personalitate, atitudine 69 Prietenie, devotament - dușmănie, trădare 72 Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lung și dominat de Îndoială, suspiciune, neîncredere reciprocă: „Cel cu minciuna se simte totdeauna cu musca pe căciulă”.) „Dacă dovedești un lucru prin faptă, orice cuvânt e de prisos.” (Esop) Atunci vei cunoaște adevărul mai bine, când vei depărta orice patimă de la tine. (Psihologii au relevat de mult faptul că patima reprezintă o „boală a judecății”, o „criză a gândirii”, o „stare de slăbiciune” În care inteligenței nu-i rămâne decât rolul de a „justifica patima”.) „Pasiunea reprezintă pentru afectivitate ceea ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
minciuna se simte totdeauna cu musca pe căciulă”.) „Dacă dovedești un lucru prin faptă, orice cuvânt e de prisos.” (Esop) Atunci vei cunoaște adevărul mai bine, când vei depărta orice patimă de la tine. (Psihologii au relevat de mult faptul că patima reprezintă o „boală a judecății”, o „criză a gândirii”, o „stare de slăbiciune” În care inteligenței nu-i rămâne decât rolul de a „justifica patima”.) „Pasiunea reprezintă pentru afectivitate ceea ce ideea obsesivă este pentru gândire.” (Th. Ribot) Cine consimte ușor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bine, când vei depărta orice patimă de la tine. (Psihologii au relevat de mult faptul că patima reprezintă o „boală a judecății”, o „criză a gândirii”, o „stare de slăbiciune” În care inteligenței nu-i rămâne decât rolul de a „justifica patima”.) „Pasiunea reprezintă pentru afectivitate ceea ce ideea obsesivă este pentru gândire.” (Th. Ribot) Cine consimte ușor rareori Își ține cuvântul. (Naivitatea credulului Îl face să fie ușor influențabil În opiniile sale. Nu te poți baza pe el și nici pe cine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scuză se acuză. (Cel care nu se știe „cu musca pe căciulă”, deci care nu are nimic pe conștiință, nu simte nevoia unor scuze. În schimb, „cine fuge de judecată vina și-o mărturisește”.) „Cu cât te prinde mai mult patima, cu atât te copleșește mai amarnic rușinea.” (L.N. Tolstoi) Același cuvânt poate să mângâie pe unul și să jignească pe altul. (Pentru că fiecare apreciază remarcele celuilalt din punctul său de vedere. De aceea se și spune: „Cine ce poftește lesne
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
remarcă un alt proverb, „Fața spune ce ascunde inima”. Sinceritatea fizionomiei este contrazisă adesea de elaborările conștiente ale gândirii.) Dar la fel de adevărat poate fi și raportul: „Justețea În gândire devine justiție În simțire” (V. Hugo). Pasiune, entuziasm, patimătc "Pasiune, entuziasm, patimă" Fără drojdie, aluatul nu dospește. (Fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește.) „Viața ar fi un somn sau o realitate În mod esențial mediocră, dacă n-ar salva-o indivizii care În mod permanent
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Devine cunoscător de inimi doar acela care se poate identifica cu bucuriile, speranțele sau suferințele altuia; nu poți cunoaște trăirile altuia când pe ale tale le consideri net superioare sau singurele demne de a fi cunoscute. Μ Unii cred că patima ne absolvă de orice răspundere personală, deoarece patima, fiind o absolutizare a sentimentului, se impune de la sine. Dar dacă este, Într-adevăr, foarte greu de controlat și de stăpânit o patimă gata formată, nu este mai puțin adevărat că am
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poate identifica cu bucuriile, speranțele sau suferințele altuia; nu poți cunoaște trăirile altuia când pe ale tale le consideri net superioare sau singurele demne de a fi cunoscute. Μ Unii cred că patima ne absolvă de orice răspundere personală, deoarece patima, fiind o absolutizare a sentimentului, se impune de la sine. Dar dacă este, Într-adevăr, foarte greu de controlat și de stăpânit o patimă gata formată, nu este mai puțin adevărat că am fi putut preveni instalarea ei dacă am fi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
demne de a fi cunoscute. Μ Unii cred că patima ne absolvă de orice răspundere personală, deoarece patima, fiind o absolutizare a sentimentului, se impune de la sine. Dar dacă este, Într-adevăr, foarte greu de controlat și de stăpânit o patimă gata formată, nu este mai puțin adevărat că am fi putut preveni instalarea ei dacă am fi făcut efortul de a anticipa consecințele negative pe care o patimă le presupune. Μ Când este vorba de laude, ele trebuie crezute, spun
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dacă este, Într-adevăr, foarte greu de controlat și de stăpânit o patimă gata formată, nu este mai puțin adevărat că am fi putut preveni instalarea ei dacă am fi făcut efortul de a anticipa consecințele negative pe care o patimă le presupune. Μ Când este vorba de laude, ele trebuie crezute, spun uzanțele, numai pe jumătate, deoarece cealaltă jumătate este opera acelei minimale ipocrizii pe care conveniențele sociale au impus-o, considerând-o absolut necesară pentru Întreținerea relațiilor sociale. Μ
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i folosește omului să câștige lumea Întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Iisus). Într-adevăr, ce folos să stăpânești „mări și țări”, dacă pierzi respectul față de tine sau dacă nu poți să domnești peste sufletul tău (nu poți să-ți stăpânești patimile trupului, lăsându-le să prindă tot mai mult rădăcini)? Μ Curiozitatea vie a omului modern față de oracole (prevestiri, prorociri) provine din Înclinația Încă puternică a gândirii acestuia de a mitologiza, de a-și oculta chiar existența (de a vedea În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceștia nu Întreprind o acțiune pe baza unei anticipări (motivată, de exemplu, de un scop bine definit, de un principiu moral sau de o convingere de viață), ci dau expresie unor impulsuri instinctuale, unor dorințe senzuale puternice (În fapt, unor patimi, unor excese afective), pentru care caută ulterior raționamente justificative (după ce au făcut așadar greșeala/prostia sau au comis păcatul, ei Încearcă apoi să se autoconvingă de faptul că n-au avut cum să evite situația respectivă sau că acțiunea lor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
crede că oamenii mari pot să facă tot ceea ce doresc. El nu știe Însă că și oamenii mari se supun, până la urmă, la ceva, că nu sunt atât de liberi pe cât s-ar părea; numai că, În timp ce unii se supun patimilor și poftelor lor, alții Înțeleg să se supună rațiunii, datoriei, conștiinței, legii adevărului și dreptății... Μ Pentru că cine bârfește este uneori și un om de spirit, având, apoi, și dibăcia de a descoperi părțile slabe ale oamenilor, ne trezim adeseori
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de regulă, anticamera calomniei. Μ Auzim adesea pe câte unii spunând: „Lucrul acesta este al meu, pot să fac ce vreau cu el”. Pentru astfel de oameni, proprietatea nu poate fi, așadar, decât la bunul lor plac: o folosesc după patimile, capriciile, egoismul lor. Dar și proprietatea personală trebuie respectată (nu putem lăsa, de exemplu, pământurile În paragină, sau risipi Întregul salariu Într-o noapte la pocher sau la ruletă, În timp ce acasă copiii se zbat În lipsuri). A-ți respecta proprietatea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
formula unele opinii conclusive. Dar, dincolo de un debut surprinzător numai În aparență, ciclul emigrației române către America, declanșat În 1990, se va stabiliza, treptat, În funcție de realitățile din țară și de legislația imigrației stabilită de SUA Cu certitudine, după paroxismul inițial, patimile emigraționiste transatlantice se vor calma și emigrația română În America și Canada se va Încadra În fluxul firesc al emigrației mondiale. * Cu toate eforturile unor cercetători de a stabili numărul exact sau cît mai exact al emigrației române către America
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
făcută de Al. Zub, prin care sugera că rolul istoricului este similar celui al corului din tragedia ateniană: comentează și judecă, el fiind un avocat al comunității În care trăiește și, de ce nu, un moralist. Aceste „glose” sînt alcătuite fără patimă, extaze sau recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătînd un umor fin. Ele sînt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, Însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele se propune o evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
colaborat cu versuri și proză și la alte periodice, mai susținut la „Sinaia”, „Sămănătorul”, „Literatură și artă română”, „Convorbiri literare”, „Steagul”, „Sburătorul”, „România nouă” (Cluj). Titlul Zări senine circumscrie un spațiu liric dominat de dorința de înălțare „din lumea veșnicelor patimi”, de aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face ca lucrurile să își
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
religioase, îndeosebi din literatura franceză, pe care o apără într-o polemică purtată cu Ioan Maiorescu în „Foaie literară” (1838), revendicând și dreptul scriitorilor români de a imita o literatură evoluată. Cu Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, „romanț moral” de M-me de Tencin, M. își începe, la 1830, seria tălmăcirilor, convins de utilitatea lor pentru literatura națională. Urmează, la intervale scurte, o culegere (1831) din Nopțile lui Young, după versiunea liberă a francezului Le Tourneur (reluată
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
idei alese și limba oarecum formată” pentru generația imediat următoare, care va da pe autenticii scriitori naționali. SCRIERI: Curs de retorică, București, 1834; Datoriile omului creștin, București, 1839. Traduceri: M-me de Tencin, Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, pref. trad., [Sibiu], 1830; Young, Culegere din cele mai frumoase Nopți, pref. trad., București, 1831; ed. București, 1835; Volney, Invocație, în Curs de retorică, București, 1834, XI-XVI; Lesage, Istoria lui Gil Blas, I, partea I, pref. trad., București, 1837
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
mai găsește un sens vieții și își află izbăvirea în moarte: „Dacă aș putea să mor în mine pentru a scăpa de mine”. Dacă în Moartea nimănui se aduce în fundal mediul sordid al mahalalelor, cu oameni declasați, supuși unor patimi morbide, Domnița Ralu Caragea reconstituie altă lume, vremuri demult apuse, trădând interesul pentru amănuntul istoric, ce se regăsește și în piesa de teatru Io, Ștefan Voievod. În 1957 a publicat în „Viața românească” un fragment din piesa de teatru în
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
murit, probabil, la Putna. Pe lângă lucrările de ritual și de precizări dogmatice - Pavecernic, Liturghia arhierească, Panahidnic, Orânduiala chipului celui mare îngeresc, Leastvița lui Ioan Scăriașul, Azbucoavnă, Piatra scandelei/smintirii de Ilie Miniat ș.a. -, M. a tradus scrieri aparținând literaturii hagiografice - Patimile sfântului mucenic Procopie, Viața precuviosului părintelui nostru Macarii Eghiptianul, Pătimire și Minunile sfântului și marelui mucinic Gheorghie, toate rămase în manuscris. Având un orizont cultural mai larg, el a simțit nevoia extinderii și spre culegerile de maxime și învățături morale
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
în credința-i secretă și, depășind la rândul lui prejudecăți, descoperă în Vidra imboldul care să-i sprijine ascensiunea. Pentru că între ei există mai degrabă o asemănare de structură, amândoi vor să trăiască în plină lumină, în glorie. Mistuit de patima puterii, Răzvan trece când și când prin momente de șovăială, depășite cu ajutorul Vidrei, care îi reamintește, inteligent și tenace, țelul. Până la un punct de răscruce, când, surprinzător, Vidra ezită, are îndoieli și produce avertismente. Numai Răzvan crede că momentul îi
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță spre spital își dă duhul odată cu animalele îndrăgite, caii; stingerea din viață a unui personaj este pregătită, printr-un izomorfism narativ, de relatarea morții altcuiva etc.). SCRIERI: Primele
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Caroline Norton, Fr. Marryat, G.B. Zappi. Traducerile, utile și cu ecou considerabil în epocă, întreprinse cu scopul mărturisit de a contribui la mlădierea limbii române și de a o face aptă pentru exprimarea ideilor și sentimentelor „înalte și pline de patimă”, nu sunt totuși ale unui tălmăcitor de vocație, atent la redarea fidelă a originalului. A argumentat (Asupra traducției lui Omer) necesitatea „identificării” cu originalul, dar destul de des s-a abătut el însuși de la acest principiu, îngăduindu-și modificări și adăugiri
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
versurile-manifest, conjuncturale, rudimentare fiind abandonate în favoarea unei atitudini mai echilibrate. I. rămâne fidel aceluiași „dulce stil clasic”, chiar dacă unele „libertăți lingvistice” anunțau din etapă în etapă o anume primenire poetică. Adept al versului ritmat și rimat, el aduce în placheta Patima ciocârliei (1970) un mănunchi de poeme axate pe o tematică largă, convertită de cele mai multe ori în poezie autentică. Își leagă numele, în buna tradiție a lirismului românesc, de cinstirea locurilor natale: Blajul, Transilvania, țara. Patria limbii române (1985) se înscrie
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]