9,085 matches
-
vorba de o retorică goală, este important că s-a pus în loc doar un proiect ce conține garanția democrației. Cea mai importantă determinantă a nostalgiei este cea a diferențierii sociale În comunism deosebirile nu erau de natură economică, statul este patronul. Era o stratificare subtilă, mult mai suportabilă. O clasă subțire de mandarini și o masă mare, indistictă. Mandarinii se deosebeau doar prin consum, aveau magazine speciale, de fapt se făcea totul pentru a se ascunde diferența. Pentru oamenii obinșnuiți cu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sale, discuție ce va fi condusă de organul județean UTC". Semnează Ofițer specialist 1 locotenent colonel Gașcu Petru, confirmă șeful serviciului 3, locotenent colonel Boțârlan Mihail. S. B.: Acesta era cercul de oameni din jurul revistelor studențești din Iași, al căror patron era CUASC, condus de dumneavoastră. Nu aveați un anturaj onorabil din perspectiva puterii politice de atunci. D. T.: Am ținut să prezint aceste informații deoarece pentru mine a fost cumplit să gestionez în calitate de președinte CUASC Iași două momente legate de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
am fost întrebat de nimeni. S. B.: Cum ați fost primiți acolo? D. T.: Am mers la hotelul unde eram cazați, cu patru etaje, probabil de categoria a II-a, și țin minte că în seara aia ne-a așteptat patronul, care ne-a spus că este un hotel privat și că ne face câteva recomandări: "Aveți grijă să vă feriți de contacte cu români, că ei sunt puși pe furturi, e o comunitate importantă de români la Edmonton, că s-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
am țipat. Ăștia ai mei au sărit: "Ce faci, bă, popo?". Eu m-am speriat foarte tare. Am luat-o la pas, ăla după mine. Ce cuceritor eram eu... S. B.: Ați scăpat cu fuga. D. T.: Revenind la interdicțiile patronului, nici pe a treia nu am respectat-o și aici s-a supărat pe noi. Noaptea ne uitam la fetele de pe stradă, fierbea sângele în noi și coboram la bar și acolo ne făceam veacul până închideau, pe la 3-4 dimineață
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
am zis să mai vindem din sticlele noastre. S. B.: Cu alte afrodiziace, cu vreo tigărușă ați încercat? D. T.: Nu, sincer nu. În schimb fumam Dunhill; la Iași, Carpați, Plugarul, Mărășești. Dunhill era Carpați-ul lor. Coboram la bar, patronul în fiecare săptămână schimba fetele de la bar și ele lucrau de luni seară până vineri seară. S. B.: Poate le ducea și prin alte locuri, poate rotea trupele. D. T.: Probabil le plimba și prin alte locuri și schimba trupa
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
patru, care se roteau pe ore ca să întrețină atmosfera. Și astfel am constatat că după prima săptămână prieteniile legate cu ele se spulberau, pentru că veneau altele. Prietenii legam pentru că le mai contactam, ba în lift, ba după ce ieșeau din spectacol. Patronul era tot timpul acolo, cu oamenii lui și imediat cum ne ridicam de la masă și mergeam în dreptul lor, sărea și el, ne monitoriza. Dar în lift mai discutam, am stat două ore odată să prind tura următoare ca să întâlnesc pe
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
am spus eu ceva acolo, am făcut câteva schimburi de vorbe, liftul ajunsese unde trebuia, ea-mi zice "I'm sorry". Avea și ea aceleași condiții. Am mai filat-o după aceea de câteva ori și după vreo două-trei zile patronul ne-a văzut pe acolo pe la bar, strânși laolaltă în gașcă și ne-a rugat frumos, ne-a spus că are informații, că ne-a văzut că am încălcat regula. Ne-a zis că el ține la curățenia și la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
se poate! Este Bila... Dar carnea s-a decongelat și acum... pute îngrozitor. Mă enervez. Unde-s pungile, nevastă? La gunoi, le-am aruncat. Ce bine că avem cîini! Să pape și ei ceva bunătăți și să contribuie la prosperitatea patronului de la Billa... Cîntăresc cele trei kilograme de mere, cumpărate pe șosea, pe la Sîrca, și constat că sînt doar două și aproape jumătate. Totuși, românii noștri...., încerc eu împăciuitor. Ba românii dracului, nu ai noștri, țipă extremistul din mine. Mă antipatriotule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu mîna de pantalonii jegoși. Nu-mi vine să încep discuția direct și din acest motiv îl iau pe ocolite. Doriți o cafea? S-au poate o bere, ceva răcoritor? Și una și alta spune, de data asta mai interesat. Patronul mă avertizează cu jumătate de gură, aproape serios. El nu iubește străinii... are motivele lui. Atenționarea asta mi-a fost îndeajuns ca să evit o gafă chiar de la început. Eu sînt român, cred că n-ai prea multe să ne reproșezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
personaje amfibii, pe jumătate medici, pe jumătate vraci, de la care te poți aștepta la orice. (Am văzut odată, pe inenarabilul OTV, o doamnă specializată în teoria și practica clismei, ambele expuse frugal, cam în patru ore, sub privirile ghiduș-somnolente ale patronului Diaconescu.) Trec peste inconsecvențele specta culoase ale dieteticii moderne care, de la an la an, își modifică discursul, fără complexe: untul e când bun, când rău, vinul roșu e când mai bun, când mai rău decât vinul alb, untura e când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu ei contra moldovenilor, televiziunile se bat între ele, SRI e într-o surdă concurență cu SIE, patronii de cluburi sportive se încaieră piperat săptămână de săptă mână, ministrul justiției se ceartă cu magistrații, ministrul sănătății cu medicii, ministrul mediului cu mediul. Editorii și optzeciștii au ce au cu Gabriel Liiceanu, avangardiștii și Anca Petrescu au ce au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
femei și mașini, face cadouri scumpe și dă bacșișuri grase. Nu-l complexează nimic, nu i e rușine de nimic, nu înțelege ce ai cu el. În general se tunde scurt, ceea ce îi dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, râde zgomotos. E sentimental. Are grijă de mama, își răzgâie copiii și, mai ales, își (le) face case ample, pompoase, în stilul vilelor de activiști ai vechiului regim (pe dinafară), cu lucioase parodii arăbești
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lua asupra ta povara unei minime responsabilități. Or, jurnalistul nostru vrea să se simtă „liber“. La nevoie, poate schimba de picior, poate cocheta nonșalant cu alte „orientări“, poate dansa pe altă muzică. E mai comod să depinzi doar de un patron bine plătitor și de un CNA anemic decât de o întreagă structură de partid. Sau de gura rea a altor jurnaliști. Jurnalistul, spuneam, vrea să se simtă „liber“. În spa țiul său de ziar, sau de emisie, e suveran. Face
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
misiunii pe care aceștia urmau să o aibă la nivelul comunităților, conform ideilor iosefiniste ale epocii 114. Regulamentul diecezan stabilea că în fruntea Episcopiei ortodoxe a Bucovinei se afla episcopul, care era numit direct de împărat, în calitatea acestuia de patron al bisericii ortodoxe din această provincie. Rezolvarea treburilor eparhiale revenea Consistoriului, alcătuit din episcop și patru consilieri, doi clerici și doi laici, precum și dintr-un număr limitat de funcționari. Episcopia Bucovinei era împărțită în șase decanate sau protopopiate: Cernăuți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stabilit și numărul de preoți ce deserveau o parohie, stabilindu-se un preot până la 150 de case existente în parohie, doi până la 250 de case și trei la peste 300 de case115. Fiecare din cele 186 de parohii își avea patronul ei, de regulă proprietarul moșiei pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut șeful administrației țării. Patronul avea de îndeplinit anumite obligații materiale față de biserica din satul său, fiind consultat cu ocazia numirii unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
existente în parohie, doi până la 250 de case și trei la peste 300 de case115. Fiecare din cele 186 de parohii își avea patronul ei, de regulă proprietarul moșiei pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut șeful administrației țării. Patronul avea de îndeplinit anumite obligații materiale față de biserica din satul său, fiind consultat cu ocazia numirii unui nou preot sătesc. În privința preotului sătesc, noul regulament stabilea, în conformitate cu ideile iosefiniste ale timpului, că acesta trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de case și trei la peste 300 de case115. Fiecare din cele 186 de parohii își avea patronul ei, de regulă proprietarul moșiei pe care se află biserica și satul, iar în lipsa acestuia, ca patron, era recunoscut șeful administrației țării. Patronul avea de îndeplinit anumite obligații materiale față de biserica din satul său, fiind consultat cu ocazia numirii unui nou preot sătesc. În privința preotului sătesc, noul regulament stabilea, în conformitate cu ideile iosefiniste ale timpului, că acesta trebuia să fie acum nu numai educatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
atributelor sale augurale, să concluzionez abrupt: nimic nu poate exista În afara ecologiei - ca esență negentropică - adică În afara Naturii. „Radioalmanah“, 27 decembrie 1997, ora 18,51 22. Ecologie În blană Sfârșit de ianuarie... Lună În care - zice românul - sfântul Petru, ca patron ce le este, le hotărăște lupilor ce și cât au dreptul; iar dacă e nevoie, Îi pedepsește, căci tot Petru ocrotește vitele. Prin această legendă, rezumată În drepturi și obligații sub patronaj divin, românul e poate un ecolog „avant la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cât au dreptul; iar dacă e nevoie, Îi pedepsește, căci tot Petru ocrotește vitele. Prin această legendă, rezumată În drepturi și obligații sub patronaj divin, românul e poate un ecolog „avant la lettre“. Iar lupii se adună la sfatul cu patronul și, strânși grămadă, Își alcătuiesc familii și pun la cale puiuți care, odată cu primele raze primăvăratice, vor relua, iar și iar, eternul periplu al vieții, cu bucurii dar mai mult necazuri. Căci nici lupul n’are o viață atât de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puiuți care, odată cu primele raze primăvăratice, vor relua, iar și iar, eternul periplu al vieții, cu bucurii dar mai mult necazuri. Căci nici lupul n’are o viață atât de ușoară. Dar, pentru ca Însuși Petru, primul apostol, să-i fie patron, lupul nu-i un oarecine. Ținut la mare cinste de daci, ba chiar Încă de strămoșii lor cucutenieni, ridicat la rangul de totem și simbol național, lupul a mai avut de dat și altora: tot simbol național a rămas, până În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
O intervenție scurtă, după cum o va arăta și reconstituirea. Am remarcat că pentru Radio Iași am rămas același cercetător de la Institutul de Cercetări Biologice, chit că am mai bine de jumătate de an de când muncesc - dreptu-i, fac același lucru - la patron. Să-l menționez căci, culmea, Îmi e, chiar de multă vreme, prieten: Constantin Oană, directorul științific al lui Coseli SA; chiar dacă/mai ales că mă paște alt loc de muncă... E omul un diavol, care distruge Natura, perturbându-i evoluția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe Cristi Îngrijorat de lipsa lui. Aș face Încă o vrăjitorie să i-l aduc, doar să mă lămurească de ce plânge după el. La urmaurmei, cea mai bună vrăjitorie - tot m’ați Învinuit o vreme că am bun prieteșug cu patronul vrăjitoarele, Belzebut - cea mai bună vrăjitorie deci, e a vorbi despre. Ei, Cristi! Nu știu câtă biologie știi, Moti, dar află că orice plantă vrea să fie singură sub Soare. Și poartă un război chimic, pe sub pământ, cu celelalte. Se cheamă alelopatie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să spui că Înfulec un soi de manelă? Nu vezi și bobițele de muștar? Cam alea-s tot muștarul. Te las pe tine să afli restul; oricum, eu nu mă ating de așa ceva. Ia spune ce-ai face dacă vreun patron ți-ar cere, cu banii jos nu ca ministerul, să-i faci un muștar cu atât la sută mai ieftin? - Păi definesc problema. În primul rând e vorba de gust și aromă. Astea-s date de sinigrină, principiul activ al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ștefanian și al rolului pe care l-a avut Petru Rareș în dezvoltarea artei românești. O atenție specială merită tabloul votiv din naos, în care Petru Rareș ține în mână macheta bisericii pe care o oferă Mântuitorului prin Sfântul Nicolae, patronul Bisericii. Alături sunt înfățișați Iliaș (moștenitorul tronului, al cărui chip este înnegrit datorită trecerii la islamism), Ștefan, doamna Elena și copiii mai mici: Constantin și Ruxandra. În curtea mănăstirii se văd ruinele casei și ale beciului domnesc, dăinuind peste ani
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fi un virtuos al dansului popular ardelenesc. Nu a existat dansator de talia lui în aceată parte de țară. Stăpânea perfect toate figurile jocurilor românești din județele Brașov, Făgăraș, Sibiu, Alba sau de pe Târnave. Mulți ani a fost angajat de patronul unui restaurant-grădină din București numai pentru a răspunde de programul de divertisment al localului. Era atât de pasionat după cântecul și jocul popular, încât atunci când auzea undeva o melodie de joc, nu mai avea astâmpăr și de n-avea cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]