5,774 matches
-
doze până la 100 mg/ kg rituximab ( tratament în zilele de gestație 20- 50 ) au arătat că nu există toxicitate asupra fătului . Totuși , depleția farmacologică a celulelor B dependentă de doză , a fost observată în organele limfoide ale fătului , care a persistat în perioada post- natală și a fost asociată cu o scădere a nivelului IgG la nou- născuții afectați . Numărul celulelor B revine la normal la aceste animale , în decurs de 6 luni de la naștere și nu compromite reacția de imunizare
Ro_617 () [Corola-website/Science/291376_a_292705]
-
doze până la 100 mg/ kg rituximab ( tratament în zilele de gestație 20- 50 ) au arătat că nu există toxicitate asupra fătului . Totuși , depleția farmacologică a celulelor B dependentă de doză , a fost observată în organele limfoide ale fătului , care a persistat în perioada post- natală și a fost asociată cu o scădere a nivelului IgG la nou- născuții afectați . Numărul celulelor B revine la normal la aceste animale , în decurs de 6 luni de la naștere și nu compromite reacția de imunizare
Ro_617 () [Corola-website/Science/291376_a_292705]
-
treptat evidentă în decurs de 3 ore după adminsitrarea primei doze de telmisartan . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin raportul concentrației înaintea dozei următoare/ concentrație maximă , care se menține în mod
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
treptat evidentă în decurs de 3 ore după adminsitrarea primei doze de telmisartan . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin raportul concentrației înaintea dozei următoare/ concentrație maximă , care se menține în mod
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
treptat evidentă în decurs de 3 ore după adminsitrarea primei doze de telmisartan . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4 până la 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin raportul concentrației înaintea dozei următoare/ concentrație maximă , care se menține în mod
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
primei doze de telmisartan , activitatea antihipertensivă devine evidentă treptat în decursul a 3 ore . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se realizează în general în 4- 8 săptămâni după începerea tratamentului și se menține pe parcursul terapiei de lungă durată . Efectul antihipertensiv persistă constant peste 24 ore după administrare și include cele 4 ore dinaintea administrării dozei următoare , așa cum arată măsurătorile tensiunii arteriale efectuate în ambulator . Aceasta se confirmă și prin măsurătorile efectuate în momentul efectului maxim și imediat înainte de administrarea dozei următoare
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să afecteze
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
întreruptă după necesități , odată ce mărirea dozei de MabCampath a fost realizată . În plus , mai pot fi administrate un antihistaminic oral , de exemplu difenhidramină 50 mg , și un analgezic , de exemplu , paracetamol 500 mg . În cazul în care reacțiile adverse acute persistă , timpul alocat perfuziei poate fi prelungit până la 8 ore de la momentul reconstituirii MabCampath în soluție perfuzabilă . Scăderea marcată a limfocitelor , un efect farmacologic așteptat în cazul tratamentului cu MabCampath , apare în mod inevitabil și poate fi de lungă durată . Numărul
Ro_614 () [Corola-website/Science/291373_a_292702]
-
întreruptă după necesități odată ce mărirea dozei de MabCampath a fost realizată . În plus , mai pot fi administrate un antihistaminic oral , de exemplu difenhidramină 50 mg , și un analgezic , de exemplu , paracetamol 500 mg . În cazul în care reacțiile adverse acute persistă , timpul alocat perfuziei poate fi prelungit până la 8 ore de la momentul reconstituirii MabCampath în soluție perfuzabilă . Scăderea marcată a limfocitelor , un efect farmacologic așteptat în cazul tratamentului cu MabCampath , apare în mod inevitabil și poate fi de lungă durata . Numărul
Ro_614 () [Corola-website/Science/291373_a_292702]
-
mg/ m . Faza accelerată a LGC și criza blastică și LLA Ph+ ( doza inițială și/ sau numărul plachetelor < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 400 mg . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce în continuare doza la 300 mg . a NAN < 0, 5 x 109/ l Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 400 mg . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce în continuare doza la 300 mg . a NAN < 0, 5 x 109/ l Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 300 mg . 340 mg/ m ) < 10 x
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 300 mg . 340 mg/ m ) < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 260 mg/ m . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 200 mg
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
tratamentul se reia cu doza de 300 mg . 340 mg/ m ) < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 260 mg/ m . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 200 mg/ m . NAN < 1, 0 x
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
mg/ m . Faza accelerată a LGC și criza blastică și LLA Ph+ ( doza inițială și/ sau numărul plachetelor < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 400 mg . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce în continuare doza la 300 mg . a NAN < 0, 5 x 109/ l Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 400 mg . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce în continuare doza la 300 mg . a NAN < 0, 5 x 109/ l Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 300 mg . 340 mg/ m ) < 10 x
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 300 mg . 340 mg/ m ) < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 260 mg/ m . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 200 mg
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
tratamentul se reia cu doza de 300 mg . 340 mg/ m ) < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 260 mg/ m . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 200 mg/ m . NAN < 1, 0 x
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
mg/ m . Faza accelerată a LGC și criza blastică și LLA Ph+ ( doza inițială și/ sau numărul plachetelor < 10 x 109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 400 mg . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce în continuare doza la 300 mg . a NAN < 0, 5 x 109/ l Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
109/ l Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 400 mg . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce în continuare doza la 300 mg . a NAN < 0, 5 x 109/ l Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 300 mg . Faza accelerată a LGC și criza
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
reia cu doza de 300 mg . Faza accelerată a LGC și criza blastică la copii ( doza inițială și/ sau numărul plachetelor Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 55 260 mg/ m . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce doza la 200 mg/ m . Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]
-
blastică la copii ( doza inițială și/ sau numărul plachetelor Dacă citopenia nu este asociată leucemiei , se reduce doza de Glivec la 55 260 mg/ m . 3 . Dacă citopenia persistă 2 săptămâni , se reduce doza la 200 mg/ m . Dacă citopenia persistă 4 săptămâni și tot nu este asociată leucemiei , se întrerupe administrarea Glivec până când NAN ≥ 1 x 109/ l și numărul plachetelor ≥ 20 x 109/ l , apoi tratamentul se reia cu doza de 200 mg/ m . NAN < 1, 0 x
Ro_417 () [Corola-website/Science/291176_a_292505]