64,416 matches
-
Mare. Această decizie a "justițiarului" C.V. Tudor a provocat demisii în partid. Unul dintre demisionari, un senator Cotarcea, l-a învinuit pe C.V. Tudor că amestecă afacerile de familie cu cele ale partidului și că a adus în PRM un personaj notoriu pentru corupția sa. Senatorul cu acest nume l-a atacat pe C.V. Tudor în plenul Camerei superioare a Parlamentului, într-o declarație care a fost reprodusă de mai multe cotidiane centrale. Aceste demisii aproape că îl surprind pe Cronicar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
debut îl constituie însă apariția culegerii de care ne ocupăm, Manifest anarhist și alte fracturi, la una din cele mai bune edituri de poezie din România, Editura Vinea. Dacă suntem malițioși, putem citi cartea și ca pe un document psihiatric. Personajul liric configurat în poeme (personaj care uneori își spune chiar Marius Ianuș) vorbește despre multe, dar cel mai des se plânge că n-are succes (și nici măcar acces) la femei. El este un frustrat, exasperat de faptul că aproape toate
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
culegerii de care ne ocupăm, Manifest anarhist și alte fracturi, la una din cele mai bune edituri de poezie din România, Editura Vinea. Dacă suntem malițioși, putem citi cartea și ca pe un document psihiatric. Personajul liric configurat în poeme (personaj care uneori își spune chiar Marius Ianuș) vorbește despre multe, dar cel mai des se plânge că n-are succes (și nici măcar acces) la femei. El este un frustrat, exasperat de faptul că aproape toate încercările lui de a face
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
Neagu) să apară în zece volume. Deocamdată, în 1998 și 1999 au apărut primele două volume, conținînd însemnările din februarie 1935 pînă în iunie 1937. Aceste însemnări nu au, desigur, calitățile scriitoricești ale memoriilor, deși, uneori, unele portrete ale unor personaje minore sînt la locul lor bine creionate. Negreșit însă că jurnalul lui Argetoianu e o contribuție de prim ordin la cunoașterea, și din perspectiva sa profund subiectivă, a epocii cu toate ale ei alcătuiri și înfruntări politice de interese. Cum
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului". Semn că poezia vechiului București rămăsese nestinsă în sufletul memorialistului, care-și făcuse un titlu de onoare din întîmpinarea și încurajarea înnoirilor civilizației. Oprindu-ne asupra personajelor acestei scrieri evocatoare, ne dăm seama că C. Beldie se arată îndeobște reticent față de scriitorii cu care a fost contemporan. Să fie în chestiune un resentiment secret al celui prea puțin realizat pe tărîm literar, redus la postura de animator
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
lumina pămîntului ars de soare, firea aprigă a locului, fervoarea catolică. Să ne mai mirăm că aici a fost înălțat Escurialul credinței absolute și că, drept urmare, apăru la un moment dat și Inchiziția?... Dar celălalt adaos, civil, - Cavalerul tristei figuri, personajul tragi-comic al originei complexe?... În drum spre muzeul Prado, barocul madrilen al edificiilor vechi îmi dă senzația unei apăsări estetice grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
Velasquez (Los borachos). În fine, vedeam în direct scena... Pictura lui Velasquez clară, realistă, obiectivă, dezbărată de întunericiala antecesorilor mistici... Forța acestui tablou contemplat de atîtea ori în reproduceri, acum mi se impunea cum o realitate copleșitoare. Nici urmă din personajele alaiurilor slavice, nimic din spiritualitatea sacră de care erau cuprinși împătimiții viței de vie. Înaintea mea aveam o ceată obișnuită de bețivani exultînd de plăcerile viciului atît de uman. Erau niște mahalagii madrileni. Era o cronică a lor cotidiană în
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
perfecțiune ce exclude orice comentariu. Este artistul desăvîrșit ce a ridicat spațialitatea luminii pe treapta absolută a viziunii. Care a înlăturat umbra, ambiguitatea, tenebrozitatea, obscurul, din conștiința hispanică mistică optînd pentru natura solară și echilibrată. Invers decît la El Greco, unde personajele par supuse unei acțiuni de absorbție, ca de o lege a gravitației întoarsă de la pămînt către cer... Domenico Theotocopulos, grecul cu martirii săi supți, trași în sus de forța celestă și nu doar din pricina unui defect ocular... Treimea spaniolă de
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
pe care Yvonne Hasan le urmărește cu același interes, compun, cumva, portretul unui tip de artist pe care Klee îl reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
scrisă, după cum o atestă chiar textele biblice. O primă mărturie în acest sens o aduce Noul Testament, potrivit căruia apostolul Pavel, aflat în localitatea Efes, vestită pentru practicarea magiei, a determinat prin predicile sale distrugerea publică a inscripțiilor exorciștilor.") și la "personajele" pe care el îl implică. Al doilea capitol, Ipostaze ale cenzurii, ne transportă în Anglia, Franța, Germania, Austria, Italia, SUA, Spania și Rusia. Autorul se lansează într-o încercare (grea, dar în cele din urmă reușită) de a face o
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
un instrument de lucru trebuia să fie acest Inventar, ci mai degrabă un Memento mori. Și așa a și fost din capul locului: un jurnal sui-generis, ieșit dintr-o criză de încredere: un jurnal în care un norod întreg de personaje, fără speranța unui nume, se înghesuia în încercarea disperată de a se izbăvi de blestemul anonimatului cu complicitatea mea." Așadar, nu jurnal propriu-zis, ci recondiționarea notelor de laborator ale unui scriitor. Romanele lui Alexandru Sever (Cezar Dragoman, Cercul, Impostorul sau
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
izbăvi de blestemul anonimatului cu complicitatea mea." Așadar, nu jurnal propriu-zis, ci recondiționarea notelor de laborator ale unui scriitor. Romanele lui Alexandru Sever (Cezar Dragoman, Cercul, Impostorul sau Cartea morților) au generat, în momentul creației, o întreagă serie de posibile personaje, de replici virtuale care nu au mai avut loc în formula finală. Astfel de însemnări au alcătuit un jurnal a posteriori. De obicei intenția de a scrie jurnal este anunțată din primele pagini. În acest caz, textul și-a precedat
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
sau bucăți întregi de roman, eseuri care se întind pe mai multe pagini, toate fiind egale în fața necruțătoarei numărători. O numărătoare diferită de cea a jurnalului și, paradoxal, atît de intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea pentru calendare a unui personaj care apare frecvent în însemnări - Iraclide (din Impostorul, 1977): "Poate că și de aceea, de cîte ori în preajma unui început de an cumpăr un calendar, mă încearcă același tulburător sentiment că, pentru cîțiva lei, mi s-a dat pe mînă
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
fie și numai pentru un minut, cu sentimentul că participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice corespunzătoare. Personajul se apropie de un alt statut literar și, de ce nu?, ontologic: acela de a fi protagonistul unui jurnal. Multe din personajele romanelor lui Alexandru Sever apar printre notații delfice, complet necontextualizate
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
participă la o lucrare divină." Așadar, în loc de pagina albă a poetului, avem pagina calendarului pe care diaristul trebuie să o completeze. Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice corespunzătoare. Personajul se apropie de un alt statut literar și, de ce nu?, ontologic: acela de a fi protagonistul unui jurnal. Multe din personajele romanelor lui Alexandru Sever apar printre notații delfice, complet necontextualizate. Toate aceste rînduri neutre, gravitează în jurul situațiilor concrete pe
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
Calendarul este "pagina albă" (pagina de start) a jurnalului. Obsesia personajului este obsesia celui rămas în afara construcției epice corespunzătoare. Personajul se apropie de un alt statut literar și, de ce nu?, ontologic: acela de a fi protagonistul unui jurnal. Multe din personajele romanelor lui Alexandru Sever apar printre notații delfice, complet necontextualizate. Toate aceste rînduri neutre, gravitează în jurul situațiilor concrete pe care le poartă cu sine fiecare dintre numele proprii. Inventarul este o sumă de voci care aparțin, la rîndul lor, unui
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
fiecare dintre numele proprii. Inventarul este o sumă de voci care aparțin, la rîndul lor, unui univers ficțional, voci pe care lectorul trebuie să le identifice - printre ele se poate afla și cea "reală", a autorului ("Alexandru Sever" este și personaj într-unul dintre romanele sale). Jocul autenticității este confiscat complet de tărîmul ficțiunii - punctul de referință al fiecărei notații se află în romanele autorului. Toate "întîmplările" acestui jurnal sînt livrești; tocmai din această cauză o descriere exactă este imposibil de
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
autor al multor succese de public ale cinematografului francez din anii '70-'80), Bertrand Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
al progresului, ci al regresului, în care tot ce ține de tehnică e perimat și e "second hand") fac din acest film un SF bizar, în care farsa se învecinează cu reflecția metafizică, și comicul de situații cu tragismul unor personaje. Din păcate, scenariul nu are coerență, forță, inventivitate narativă care ar fi fost necesare pentru ca cele gândite și imaginate de Klapisch să capete pe ecran consistență și credibilitate. Tot un film despre copilul - care înseamnă pentru ceea ce îi dă viață
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
din Marsilia. Cu camera pe umăr (de unde senzația de participare, de privire "din interior"), cu actori neprofesioniști (toți prieteni ai autorilor), cu un atașament aproape documentar pentru real (o Marsilie mai autentică și mai vie ca niciodată) și cu un personaj - comentator permanent - muzica rap - filmul Comme un aimant impune o atitudine, un mod - angajat și angajant - de a privi o realitate umană și socială din Franța actuală. Și Bertrand Tavernier - în Ça commence aujourd'hui (1999) - își propune să vorbească
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Un corect film didactic, tocmai bun de difuzat, fără nici o restricție, de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre saisons" un film elegant
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
o "încredințare", și, implicit, " formă de rezistență chibzuită". I se consacră o carte de eseuri, degajată de "trimiterile bibliografice riguroase", cu aspect de "jurnal" și cu rol de "terapie". Siguranța de sine a tînărului cutează a se reflecta în ilustrul personaj, invocat ca un fel de garant al propriei deveniri ("Odiseu este dintre aceia care-și fundamentează existența pe un gînd, singurul care nu suportă metamorfoza"), însă și ca un fel de răsfăț acustic, semn de superbie, nu o dată caracteristic generației
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
din stîlpii lui de susținere precum Hamlet, Don Quijote, Faust, Doamna Bovary. Asumîndu-l în calitate de model, eseistul se simte îndemnat a-l analiza în generalitatea semnificațiilor ce le degajă în contextul mentalității căreia îi aparținem cu toții și la a cărei caracterizare radiografia personajului antic poate contribui. Există două planuri în care evoluează Ulise. Unul al aventurii, ca o "cucerire" de orizonturi imprevizibile și uneori șocante, proiecție în obiectivitatea necunoscutului, altul al nostos-ului ca revenire la climatul pierdut al punctului de plecare, ergo ca
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
să recunoaștem - o anticipație a absurdului. Într-o singură privință Ulise nu este un om modern și anume prin faptul că nu poate fi apreciat drept o figură tragică. Avizat asupra acestui lucru, Traian Ștef motivează lipsa de tragism a personajului prin aceea că e polytropos, adică arborează o mulțime de măști, apoi fiindcă aspiră spre o finitudine - găsirea propriului centru -, iar nu spre depășirea propriei condiții, ca și, pentru că, în consecință, zeii nu i se opun. Putem adăuga ceea ce eseistul
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
o am încercând să memorez imaginea impunătoare este că îngerul se uită un pic săltat peste umărul Sfântului, în care își înfige degetele, de curiozitate, sau de încordare, ca și cum de astă dată s-ar uita la ceva fizic, la un personaj, ivit brusc pe suprafața hârtiei scrise... * * * Chiesa, sept. 1976. La granița italo-helvetă, privirile oamenilor se schimbă. Curios, în Franța nu observasem acest lucru. Îl observ abia în mica localitate de trecere italiană. Oamenii devin normali cu toții. Nu mai par a
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]